Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

„Școala memoriei”

Școala de vară de la Sighet, 2009 (sau)


„Școala memoriei”
În fiecare an, la Sighet, se întâmplă ceva unic: tineri din întreaga țară, și nu numai, se întâlnesc în cadrul Școlii de vară, pentru a învăța despre o perioadă a cărei amintire tinde adeseori să fie refulată: trecutul comunist.

Ediția a XII-a, din acest an (13-20 iulie), ca și cea precedentă, a reunit nu doar elevi (50, cu vârste între 14 și18 ani), ci și 50 de profesori, și s-a desfășurat sub egida celor 20 de ani de la căderea comunismului.

Anul acesta, printre participanți, m-am aflat și eu, alături de Florina Camelia Gug, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Economic „Partenie Cosma” și David Sergiu Octavian, clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Aurel Lazăr” din Oradea, după ce am fost selectați în prealabil, pe baza unui concurs național de eseuri cu tema „Þăranii și comunismul”. În această calitate, țin să mulțumesc organizatorilor (Fundația Academia Civică, în colaborare și cu suportul financiar al Fundației Konrad Adenauer și Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, și cu sprijinul Institutului Polonez) pentru a fi făcut posibilă o astfel de școală a memoriei, a libertății adevărului, care pentru mine a însemnat chiar mai mult decât m-aș fi așteptat: aprofundarea unei istorii încă nelămurite și controversate, prieteni noi, și mai ales, un imbold categoric de a continua studiul în acest sens și de a lupta astfel pentru apărarea acestei „plante fragile” care este democrația, după cum o numește rectorul școlii, Stephane Courtois.

Programul acestei ediții, deși încărcat, a reunit personalități remarcabile, atât din țară, cât și din alte țări ale fostului lagăr comunist, avându-i ca moderatori pe Romulus Rusan și Ana Blandiana, fondatorii Memorialului. În prima zi, după o vizită ghidată a memorialului, văzut prin ochii, zâmbetul și sensibilitatea Anei Blandiana, am asistat, seara, la un recital cu totul deosebit – Grigore Leșe - „Eroi și morminte”, desfășurat chiar în fosta închisoare. A doua zi, au urmat prelegeri ale unor invitați din Cehia, Bulgaria și Letonia, impresionante prin profunzimea analitică, în special cea a dnei Mimoza Dimitrova (Sofia), care ne-a vorbit dintr-o perspectivă psihologică despre nostalgia pentru trecutul comunist. De la superba eleganță academică a istoricului Alexandru Zub, obiectivitatea jurnalistică a fondatorului „României libere”, Petre Mihai Băcanu, la mărturisirea profund subiectivă și emoționantă a lui Traian Orban, rănit în ’87 la Timișoara, prelegerile s-au dovedit a fi privilegii de neprețuit. În zilele următoare, au urmat poetul Nicolae Dabija (Chișinău), membri ai familiei Noica, apropiați ai lui Nicolae Steinhardt, matematicianul Solomon Marcus, disidenții polonezi M. Chojecki și H. Wujek, Bela Kalman din Ungaria și mulți alții.

În fiecare seară, am avut ocazia de viziona documentare și filme artistice, precum „Katyn” sau „Clonarea omului nou”, proiectate tot în memorial, astfel că, la plecare, cred că cu toții ne simțeam, paradoxal, ca acasă aici, în acest loc încărcat de suferințele trecute; și îmi place să cred că aceasta este o formă de victorie, nicidecum de nepăsare, o victorie și o răzbunare a durerii dintre aceste ziduri, învățând despre ororile comunismului în însăși „casa” lui, (inter)naționalizată oarecum, ca Memorial, și devenind astfel „o deschisoare” spre adevăr, după cum o numea în 1995 istoricul Jardar Seim.

Săptămâna s-a finalizat cu un test de evaluare, care, pe lângă întrebări exacte legate de istoria comunistă, a inclus și cerința de a prezenta pe scurt trei săli-expoziție din memorial, pe care le-am aprofundat, care ne-au impresionat cel mai mult. Duminică, la festivitatea de premiere, aveam să trăiesc unul din cele mai emoționante momente. Acordarea premiului „Dr. Miron Costin” pentru rezultatele la testul de evaluare mi-a generat în același timp surpriză, bucurie, recunoștință, iar în gestul sincer, plin de încredere al domnului Romulus Rusan de a-mi strânge mâna s-a pecetluit parcă o promisiune, pe care voi face tot posibilul să o respect. Această zi finală a fost cu atât mai fericită cu cât, m-am aflat printre cei cinci câștigători, alături de colega mea de la Colegiul Economic, Florina Gug, sincer emoționată, și ea, de acest moment unic. Premiile au constat în cărți deosebit de valoroase de istorie, dar și beletristică.

Atât organizarea Școlii de vară, cât și întreaga activitate a Fundației Academia Civică sunt realizări de un merit ieșit din comun, într-o societate care tinde tot mai mult spre material, spre preocupări lucrative, în care suferințele, nedreptățile și chiar absurdul unui regim criminal tind să rămână niște statistici prăfuite în arhive. Confruntarea trecutului, acceptarea și încercarea de a învăța din istorie valorează însă mai mult pentru un stat decât orice mărime a produsului național brut sau alte asemenea echivalente economice, iar prin inițiative de tipul celei de față, memoria va reuși să fie – parafrazând-o pe Ana Bandiana – într-adevăr, o formă de justiție. ( Eva-Viorela Sfârlea)