Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
9 februarie 2026

Ilie Bolojan, despre restricțiile pentru copii pe rețele sociale: E o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine, va fi o discuție în perioada următoare / Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri

Premierul Ilie Bolojan și-a reafirmat rezervele exprimate săptămâna trecută cu privire la interzicerea accesului copiilor sub 15-16 ani la rețele sociale și a arătat, într-un interviu acordat luni seară Digi24, că „asta va fi o discuție care se va lua (sic!) în perioada următoare”. El a precizat, însă, cu aceeași ocazie că subiectul reprezintă „o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine”.
Întrebat dacă există cineva în guvern care să „preia proiectul cu rețelele sociale” și eventuale restricții pentru copii, conform dezbaterilor din țările europene și din România, el a spus că a „încercat să fie ponderat”.

Amintim că, săptămâna trecută, el spunea despre limitări pentru accesul copiilor la social media: E greu să iei o măsură dar care, dacă nu o poți spune în practică, mai bine nu o iei (sic).
În interviul pentru Digi 24, el a revenit asupra opiniei că părinții pot avea un rol mai puternic în „a încerca un dialog” cu copiii despre dezinformare și manipulare: „Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri. Nu spun în sensul supravegherii, dar în sensul de a-i lămuri, de a încerca un dialog cu ei, pentru a-i, oarecum, preveni vizavi de ce se întâmplă atunci când stai foarte mult pe rețele sau cum pot fi foarte ușor dezinformat și manipulat”.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

28 ianuarie 2026

Știri
OFICIAL Din anul școlar 2026-2027, liceele pedagogice nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor / Noile specializări

De anul școlar viitor, liceele cu profil pedagogic nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, potrivit unui ordin publicat în Monitorul Oficial. Este vorba despre ordinul nr. 3008 din 8 ianuarie 2026, pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar pedagogic. Potrivit regulamentului, noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.
Specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, care funcționează în baza Legii educației naționale nr.1/2011, nu se află în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, acesta fiind și motivul pentru care nu se mai organizează, din anul școlar 2026-2027, admitere pentru aceste specializări.
Art. 2. — „Pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, specializări care funcționează în baza Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, specializări pentru care nu se mai organizează admitere începând cu anul școlar 2026-2027, rămân valabile planurile-cadru și programele școlare aflate în uz la data admiterii și înscrierii elevilor de la aceste specializări în clasa a IX-a a studiilor liceale”, se arată în ordinul publicat în Monitorul Oficial.

În regulament se arată că noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.

Art. 2. — „(1) Unitățile de învățământ în care se organizează învățământ vocațional pedagogic sunt unități de învățământ liceal, care au capacitatea de a organiza procesul de predare-învățare-evaluare și practica pedagogică pentru specializările din cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, respectiv: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară”.

„Școala memoriei”

Școala de vară de la Sighet, 2009 (sau)

„Școala memoriei”

În fiecare an, la Sighet, se întâmplă ceva unic: tineri din întreaga țară, și nu numai, se întâlnesc în cadrul Școlii de vară, pentru a învăța despre o perioadă a cărei amintire tinde adeseori să fie refulată: trecutul comunist.

 Ediția a XII-a, din acest an (13-20 iulie), ca și cea precedentă, a reunit nu doar elevi (50, cu vârste între 14 și18 ani), ci și 50 de profesori, și s-a desfășurat sub egida celor 20 de ani de la căderea comunismului.
 Anul acesta, printre participanți, m-am aflat și eu, alături de Florina Camelia Gug, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Economic „Partenie Cosma” și David Sergiu Octavian, clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Aurel Lazăr” din Oradea, după ce am fost selectați în prealabil, pe baza unui concurs național de eseuri cu tema „Þăranii și comunismul”. În această calitate, țin să mulțumesc organizatorilor (Fundația Academia Civică, în colaborare și cu suportul financiar al Fundației Konrad Adenauer și Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, și cu sprijinul Institutului Polonez) pentru a fi făcut posibilă o astfel de școală a memoriei, a libertății adevărului, care pentru mine a însemnat chiar mai mult decât m-aș fi așteptat: aprofundarea unei istorii încă nelămurite și controversate, prieteni noi, și mai ales, un imbold categoric de a continua studiul în acest sens și de a lupta astfel pentru apărarea acestei „plante fragile” care este democrația, după cum o numește rectorul școlii, Stephane Courtois. 
 Programul acestei ediții, deși încărcat, a reunit personalități remarcabile, atât din țară, cât și din alte țări ale fostului lagăr comunist, avându-i ca moderatori pe Romulus Rusan și Ana Blandiana, fondatorii Memorialului. În prima zi, după o vizită ghidată a memorialului, văzut prin ochii, zâmbetul și sensibilitatea Anei Blandiana, am asistat, seara, la un recital cu totul deosebit – Grigore Leșe - „Eroi și morminte”, desfășurat chiar în fosta închisoare. A doua zi, au urmat prelegeri ale unor invitați din Cehia, Bulgaria și Letonia, impresionante prin profunzimea analitică, în special cea a dnei Mimoza Dimitrova (Sofia), care ne-a vorbit dintr-o perspectivă psihologică despre nostalgia pentru trecutul comunist. De la superba eleganță academică a istoricului Alexandru Zub, obiectivitatea jurnalistică a fondatorului „României libere”, Petre Mihai Băcanu, la mărturisirea profund subiectivă și emoționantă a lui Traian Orban, rănit în ’87 la Timișoara, prelegerile s-au dovedit a fi privilegii de neprețuit. În zilele următoare, au urmat poetul Nicolae Dabija (Chișinău), membri ai familiei Noica, apropiați ai lui Nicolae Steinhardt, matematicianul Solomon Marcus, disidenții polonezi M. Chojecki și H. Wujek, Bela Kalman din Ungaria și mulți alții.
 În fiecare seară, am avut ocazia de viziona documentare și filme artistice, precum „Katyn” sau „Clonarea omului nou”, proiectate tot în memorial, astfel că, la plecare, cred că cu toții ne simțeam, paradoxal, ca acasă aici, în acest loc încărcat de suferințele trecute; și îmi place să cred că aceasta este o formă de victorie, nicidecum de nepăsare, o victorie și o răzbunare a durerii dintre aceste ziduri, învățând despre ororile comunismului în însăși „casa” lui, (inter)naționalizată oarecum, ca Memorial, și devenind astfel „o deschisoare” spre adevăr, după cum o numea în 1995 istoricul Jardar Seim.
  Săptămâna s-a finalizat cu un test de evaluare, care, pe lângă întrebări exacte legate de istoria comunistă, a inclus și cerința de a prezenta pe scurt trei săli-expoziție din memorial, pe care le-am aprofundat, care ne-au impresionat cel mai mult. Duminică, la festivitatea de premiere, aveam să trăiesc unul din cele mai emoționante momente. Acordarea premiului „Dr. Miron Costin” pentru rezultatele la testul de evaluare mi-a generat în același timp surpriză, bucurie, recunoștință, iar în gestul sincer, plin de încredere al domnului Romulus Rusan de a-mi strânge mâna s-a pecetluit parcă o promisiune, pe care voi face tot posibilul să o respect. Această zi finală a fost cu atât mai fericită cu cât, m-am aflat printre cei cinci câștigători, alături de colega mea de la Colegiul Economic, Florina Gug, sincer emoționată, și ea, de acest moment unic. Premiile au constat în cărți deosebit de valoroase de istorie, dar și beletristică. 
 Atât organizarea Școlii de vară, cât și întreaga activitate a Fundației Academia Civică sunt realizări de un merit ieșit din comun, într-o societate care tinde tot mai mult spre material, spre preocupări lucrative, în care suferințele, nedreptățile și chiar absurdul unui regim criminal tind să rămână niște statistici prăfuite în arhive. Confruntarea trecutului, acceptarea și încercarea de a învăța din istorie valorează însă mai mult pentru un stat decât orice mărime a produsului național brut sau alte asemenea echivalente economice, iar prin inițiative de tipul celei de față, memoria va reuși să fie – parafrazând-o pe Ana Bandiana – într-adevăr, o formă de justiție. ( Eva-Viorela Sfârlea)

Trimite email
duminică, 22 februarie 2026 la 20:47:10 Ora standard a Europei de Est