IA în context istoric. Puncte de vedere

Am primit invitaţia/propunerea respectivă cu vreo două luni înainte, de la dl   acad. Gheorghe Chivu, organizatorul acestor întâlniri, şi am acceptat-o imediat - pot zice acum că am acceptat-o în grabă, dintr-un impuls de... săgetător vulnerabil la provocări. Ştiam că e un subiect vast-stufos-în-plină-evoluţie, dar nu ştiam cu adevărat ce mă     aşteaptă. Prima „eroare" a fost să citesc pe telefonul cel smart (rezerv termenul „inteligent" pentru tema  conferinţei,   cu   ghilimele   însă) articolele despre IA (aşa o voi prescurta de acum încolo) pe care le-am găsit printre multe altele cu care mă îmbia Android sau, nu ştiu exact cum merg lucrurile, compania de telefoane la care sunt abonat.

         Cei care folosesc asemenea surse de informare bănuiesc ce a urmat: de a doua zi, am primit tot mai multe notificări despre IA şi, cu cât am citit mai multe, cu atât au venit mai multe. Realmente, zgomot.

         Evident, am căutat şi prin cărţi, mai vechi sau mai noi, prin biblioteca personală, prin memorie (este de presupus că un pensionar care a lucrat o viaţă în informatică, patru ani, cei de început, chiar în programare, apoi în  informatică teoretică, a adunat ceva amintiri relevante). Rezultatul se va vedea imediat. Deja rândurile anterioare conţin o serie de mesaje. Le fac pe unele explicite, din onestitate şi, mărturisesc, şi pentru a-l atrage pe cititor la   (mă   rog,   pentru   a-i   propune) o întâlnire colocvială, interactivă ar fi ideal, dacă așa ceva ar fi posibil. De aici şi stilul, deja ilustrat: autobiografic, de „jurnal", cu paranteze relaxate, cu citate multe, cu referinţe multe - pe cât se va putea, „strecurate" firesc în text (nu-mi plac notele de subsol). Textul scris va imita stilul oral al conferinţei, dar fără presiunea timpului, cu frazele duse până la capăt. Insist: nu va fi o lucrare ştiinţifică, pretenţioasă în stil, ci o discuție în care îmi voi contura o serie de puncte de vedere privind IA, luând foarte în serios precauţia din subtitlul de pe afişul conferinţei. Este şi o intenţie polemică aici. Îmi vine în minte o vorbă a lui Richard Feynman, laureat Nobel (pentru cercetările sale în fizica cuantică!): „Cine pretinde că înţelege fizica cuantică este un mincinos"... E oarecum la fel (punctul meu de vedere...) cu IA: cine pretinde că are o imagine completă şi corectă a domeniului este un mincinos. Sau un propagandist. Sau un gazetar nevoit să acopere, nu este important cu ce, nişte cuadraţi în pagina unei publicaţii. Motivele sunt altele decât în cazul fizicii cuantice, cea mult neintuitivă (voi mai face referiri la ea). IA este „obscură" şi greu de descris în alt sens decât numita fizică - voi consuma mai multe pagini cu asemenea aspecte - dar asta nu-i împiedică pe publicişti să scrie din răsputeri, de regulă, anunţând noutăţi spectaculoase şi efecte măcar spectaculoase dacă nu direct nocive-înspre-dezastruoase. Personal - e ultima mărturisire - cu cât citesc mai mult despre IA, cu cât descopăr mai multe „ascunzişuri", cu atât mă simt mai departe de o imagine cu adevărat coerentă, integratoare, asupra domeniului. De aceea, aici propun mai mult întrebări, teme de reflecţie, eventual sugestii de abordare a acestora, uneori cu argumente venind dinspre matematică, prezentate informal, doar cu unele atingeri ale jargonului de specialitate. Un cuvânt-cheie care de multe ori va apărea, explicit sau implicit, în cele ce urmează este luciditate. Între optimism necritic, naiv-confortabil, şi anxietate necritică, eventual indusă de    „catastrofismul" unei bune părţi a comentatorilor, este firesc, raţional, înţelept să ne plasăm in media res. Să beneficiem acum, aici, de binefacerile IA, să le aşteptăm/anticipăm, pe cele viitoare, dar să rămânem lucizi, precauţi, conştienţi de posibilele - chiar dacă nu totdeauna şi probabile - pericole.

    Despre toate acestea, despre (aproape) tot ce va urma - şi încă multe pe deasupra - se pot găsi nenumărate articole, chiar şi cărţi, pe internet. Bibliografia IA este realmente imensă - dar în bună parte şi efemeră, pe alocuri nu neapărat de încredere.

    2. Trei idei care merită a fi reţinute

Mă grăbesc totuşi să formulez aceste trei „concluzii", care pot călăuzi parcurgerea paginilor următoare şi pot ajuta înţelegerea întregii problematici. A nu se confunda aceste idei cu mai multele premise de lucru, metodologice, dintr-o secţiune următoare, foarte importante şi acelea, dar de mai mică acoperire, unele putând fi considerate, şi ele, concluzii.

    a. IA este parte a unui proces mult mai amplu, de durată, acela al digitalizării. Folosesc „digitalizare" pentru că nu am un concept mai acoperitor, dar termenul include informatizarea, electronizarea, pătrunderea peste tot a   calculatoarelor, a procesoarelor, acoperă conectivitatea, internetul, comunicarea online.

    Este un proces istoric aici, cu IA fiind vârful aisbergului. Digitalizarea este considerată cea mai amplă și profundă

    transformare din istoria civilizaţiei, produsă de om, cu implicații generalizate, globale, ireversibile, care vor schimba semnificativ societatea.

    b. Un proces de o asemenea amploare şi natură (i se spune uneori „revoluţie", dar păstrez termenul pentru revoluţiile industrial-ştiinţifice) va avea şi consecinţe bune, şi consecinţe rele (este o discuţie lungă aici: cine defineşte binele şi răul, conform căror norme? etc.), ca multe dintre creaţiile omului, cele instrumentale, de pildă. Exemplul tipic este cuţitul, eu prefer să iau de exemplu un banal cui: cu el putem prinde o ulucă într-un gard sau putem zgâria o maşină. Depinde de mâna care foloseşte cuiul, de intenţiile acesteia!

    Este la fel cu instrumentele informatice, în particular, cu IA. Idee veche în fond, trimite până la pharmakon-ul lui Platon, leac şi otravă în acelaşi timp, totul fiind chestiune de dozaj, depinzând de cel care prescrie „medicamentul", de adecvarea la „pacient". Ne putem gândi şi la conceptele orientale yin-yang, cu rafinamentele asociate: există yin şi în yang şi invers, yang în yin, deci rău în bine şi bine în rău, cu pasul următor, iterativ, mergând spre fineţe maniacală (în fond, cu tentă de recurenţă matematică...), dacă mai distingem şi binele din răul din bine şi aşa mai departe.

    c. Fenomenul - digitalizarea în general, IA în particular - este în plină desfăşurare, în rapidă evoluţie, cu două  „motoare" principale: (1) motivarea internă, proprie marilor „mişcări" ştiinţifico-tehnologice, şi (2) piaţa, banul,  interesele. Miza este uriaşă. De câteva decenii, IT-ul este probabil principala „afacere" a omenirii - alăturându-se marilor domenii anterioare: alimente, oţel şi cărbune, petrol şi gaze, medicamente, comerţ, armament,... Iar la  interesele financiare trebuie adăugate cele geostrategice, pentru că de calculatoare şi deci de IA sunt interesate toate compartimentele societăţii, inclusiv, armatele, serviciile de informaţii, guvernele. Referiri la toate acestea vor fi făcute şi în continuare, cu unele detalii în plus...