Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

CERCETAREA în Academia Română

CERCETAREA în România

CERCETAREA în Academia Română

Academicianul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a comentat, la solicitarea Q Magazine, afirmațiile nefondate făcute în spațiul public cu privire la cercetarea românească.

Preluăm, integral, răspunsul președintelui Academiei Române:
„Nu este prima oară când anumiți formatori de opinie nu pot trăi de grija cercetării din România și mai ales de grija Academiei Române.
Menționez că, după venirea lui Putin la putere în Rusia, a început un proces periculos de epurare a academiilor naționale în țările foste comuniste. Între primele care s-au supus ordinelor venite de la Moscova a fost Academia Ungară, care s-a văzut nevoită să accepte ca toate institutele de cercetări de sub autoritatea sa să treacă sub controlul guvernului. La scurt timp, a trebuit să facă același lucru și Academia Republicii Moldova, unde institutele au trecut la universități, iar acolo sunt aproape îngropate în anonimat și marginalizare.
Rețeta este veche: la noi, prin anii 1970, Ceaușescu a trecut institutele Academiei la universități, iar experiența a fost tristă. Ca urmare, în 1990, toate aceste institute au cerut și au obținut revenirea la Academia Română. Tot Ceaușescu a creat o academie paralelă care trebuia să ia locul Academiei Române, aceasta din urmă fiind menită să moară fizic, prin moartea treptată a membrilor ei. Și statul postcomunist a creat o academie zisă a oamenilor de știință (ca și cum Academia Română ar fi formată din oameni de artă!), care subminează autoritatea și activitatea Academiei Române.
Singura instituție din România care are institute de cercetare fundamentală (teoretică) este Academia Română. Aceste institute nu aduc venituri imediate, nu produc obiecte palpabile și bune de vânzare, ca să le putem măsura la cântar și periodic eficiența.
Eu nu pot să-i prescriu sau să-i pretind unui matematician să descopere o metodă nouă de calcul, o teoremă, o lege, în timp dat, fiindcă așa ceva nu s-a făcut de când lumea.
Cercetătorii din institutele teoretice ale Academiei au fost plătiți și sunt plătiți pentru cercetările lor, cu rezultate parțiale, de etapă, probabile.
 În 1989, aveam 55.000 de cercetători, iar acum avem 31.000! Oare acesta să fie viitorul luminos pe care-l pregătim urmașilor noștri? Dacă cercetarea deranjează și dacă ea este un impediment pentru mersul înainte al țării, ar fi bine să ni se spună direct. Ca să ne repliem, ca să-i sfătuim pe elevii și studenții noștri de excepție să-și ia câmpii. Ce rost mai are să trăiască în România?
Din toți acești cercetători de azi (31.000), circa 2.600 sunt ai Academiei Române, grupați în circa 70 de institute și centre de cercetări și de creație.
Se vede cu ochiul liber că media de cercetători este de circa 35 de oameni pe institut și că cercetătorii Academiei Române reprezintă cam 8,3% din totalul acestor cercetători răspândiți în institutele naționale din subordinea Agenției/ Ministerului Cercetării, în universități și în alte foarte puține locuri.
Ce fel de eficiență pentru piață pot avea institutele de matematică, de chimie teoretică, de istorie, de arheologie (care aduc, totuși, venituri din săpăturile de salvare și din expertize), de virusologie, de antropologie, de filosofie și psihologie, de filologie, de istorie literară, de istoria artei, de folclor etc.
Evident, statul le poate desființa pe toate cu rezultatul că vom deveni cu toții troglodiți. Dar oare merită acest lucru?
Dacă un cercetător al Academiei Române scrie o poezie, un eseu, o bucată de proză, dacă descoperă date noi din biografia lui Solomon Marcus, dacă scrie o monografie despre Emil Racoviță, să mă reped și să-i aplic „corecții" fiindcă nu aduce venituri?
Vreau să vă reamintesc că domnul președinte Nicușor Dan este/a fost cercetător al Institutului de matematică Simion Stoilow al Academiei Române. Oare cariera sa în cadrul Academiei să fi fost în van? Nu comentez aici felul în care sunt plătiți cercetătorii Academiei și care au venituri minime, dar voi reveni în acest sens.
Conform clasamentului Scimago (Scientiae Imago), Academia Română a fost pe primul loc la cercetare între instituțiile din România, în anii din urmă. Dacă a reușit acest lucru cu sub 10% din cercetătorii din România, atunci ce să mai reducem?
De altminteri, după datele oficiale, pentru toată cercetarea se acordă anual în România 0,18% din PIB, iar Academiei 0,0... și nu mai știu cât. Nici nu se poate calcula.  Oare cercetarea să apese greu asupra bugetului și oare cercetarea să fie de vină pentru criza de azi, pentru marele deficit care ne apasă? 
Să fim serioși. Aud că se revoltă unii fiindcă academicienii ar fi plătiți prea bine și prea mult. Sunt în total, teoretic vorbind, maximum 181 de membri corespondenți și titulari (conform legii), dar de fapt sunt cu puțin peste 150. Dacă 150 de oameni care primesc anumite indemnizații sunt povara cea mare pentru buget, atunci propun Parlamentului să desființeze Academia, să-i condamne la moarte pe bătrânii savanți și să decreteze moartea științei.
Acestea fiind spuse, nu înțeleg această ofensivă contra cercetării românești. Mă așteptam la pledoarii pentru mărirea numărului de institute și pentru creșterea numărului de posturi.
Academia Bulgară are un număr dublu de cercetători față de Academia Română, iar Bulgaria are de aproape trei ori mai puțini locuitori decât România.
Totuși, Academia Română a făcut un proiect de asanare proprie (cu reducerea numărului de institute), dar propunerea de modificare a legii sale zace undeva la Parlament. Fără aprobarea Parlamentului și Guvernului nu ne putem reforma.
Cercetarea științifică și creația intelectuală din România nu sunt, în niciun caz, un impediment pentru dezvoltarea țării. Dar, ca orice lucru omenesc, și cercetarea se poate optimiza, se poate reforma și trebuie să se adapteze mereu dinamicii contemporane".
Trimite email
sâmbătă, 20 decembrie 2025 la 00:31:44 Ora standard a Europei de Est