Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

CERCETAREA în Academia Română

CERCETAREA în România

CERCETAREA în Academia Română

Academicianul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a comentat, la solicitarea Q Magazine, afirmațiile nefondate făcute în spațiul public cu privire la cercetarea românească.

Preluăm, integral, răspunsul președintelui Academiei Române:
„Nu este prima oară când anumiți formatori de opinie nu pot trăi de grija cercetării din România și mai ales de grija Academiei Române.
Menționez că, după venirea lui Putin la putere în Rusia, a început un proces periculos de epurare a academiilor naționale în țările foste comuniste. Între primele care s-au supus ordinelor venite de la Moscova a fost Academia Ungară, care s-a văzut nevoită să accepte ca toate institutele de cercetări de sub autoritatea sa să treacă sub controlul guvernului. La scurt timp, a trebuit să facă același lucru și Academia Republicii Moldova, unde institutele au trecut la universități, iar acolo sunt aproape îngropate în anonimat și marginalizare.
Rețeta este veche: la noi, prin anii 1970, Ceaușescu a trecut institutele Academiei la universități, iar experiența a fost tristă. Ca urmare, în 1990, toate aceste institute au cerut și au obținut revenirea la Academia Română. Tot Ceaușescu a creat o academie paralelă care trebuia să ia locul Academiei Române, aceasta din urmă fiind menită să moară fizic, prin moartea treptată a membrilor ei. Și statul postcomunist a creat o academie zisă a oamenilor de știință (ca și cum Academia Română ar fi formată din oameni de artă!), care subminează autoritatea și activitatea Academiei Române.
Singura instituție din România care are institute de cercetare fundamentală (teoretică) este Academia Română. Aceste institute nu aduc venituri imediate, nu produc obiecte palpabile și bune de vânzare, ca să le putem măsura la cântar și periodic eficiența.
Eu nu pot să-i prescriu sau să-i pretind unui matematician să descopere o metodă nouă de calcul, o teoremă, o lege, în timp dat, fiindcă așa ceva nu s-a făcut de când lumea.
Cercetătorii din institutele teoretice ale Academiei au fost plătiți și sunt plătiți pentru cercetările lor, cu rezultate parțiale, de etapă, probabile.
 În 1989, aveam 55.000 de cercetători, iar acum avem 31.000! Oare acesta să fie viitorul luminos pe care-l pregătim urmașilor noștri? Dacă cercetarea deranjează și dacă ea este un impediment pentru mersul înainte al țării, ar fi bine să ni se spună direct. Ca să ne repliem, ca să-i sfătuim pe elevii și studenții noștri de excepție să-și ia câmpii. Ce rost mai are să trăiască în România?
Din toți acești cercetători de azi (31.000), circa 2.600 sunt ai Academiei Române, grupați în circa 70 de institute și centre de cercetări și de creație.
Se vede cu ochiul liber că media de cercetători este de circa 35 de oameni pe institut și că cercetătorii Academiei Române reprezintă cam 8,3% din totalul acestor cercetători răspândiți în institutele naționale din subordinea Agenției/ Ministerului Cercetării, în universități și în alte foarte puține locuri.
Ce fel de eficiență pentru piață pot avea institutele de matematică, de chimie teoretică, de istorie, de arheologie (care aduc, totuși, venituri din săpăturile de salvare și din expertize), de virusologie, de antropologie, de filosofie și psihologie, de filologie, de istorie literară, de istoria artei, de folclor etc.
Evident, statul le poate desființa pe toate cu rezultatul că vom deveni cu toții troglodiți. Dar oare merită acest lucru?
Dacă un cercetător al Academiei Române scrie o poezie, un eseu, o bucată de proză, dacă descoperă date noi din biografia lui Solomon Marcus, dacă scrie o monografie despre Emil Racoviță, să mă reped și să-i aplic „corecții" fiindcă nu aduce venituri?
Vreau să vă reamintesc că domnul președinte Nicușor Dan este/a fost cercetător al Institutului de matematică Simion Stoilow al Academiei Române. Oare cariera sa în cadrul Academiei să fi fost în van? Nu comentez aici felul în care sunt plătiți cercetătorii Academiei și care au venituri minime, dar voi reveni în acest sens.
Conform clasamentului Scimago (Scientiae Imago), Academia Română a fost pe primul loc la cercetare între instituțiile din România, în anii din urmă. Dacă a reușit acest lucru cu sub 10% din cercetătorii din România, atunci ce să mai reducem?
De altminteri, după datele oficiale, pentru toată cercetarea se acordă anual în România 0,18% din PIB, iar Academiei 0,0... și nu mai știu cât. Nici nu se poate calcula.  Oare cercetarea să apese greu asupra bugetului și oare cercetarea să fie de vină pentru criza de azi, pentru marele deficit care ne apasă? 
Să fim serioși. Aud că se revoltă unii fiindcă academicienii ar fi plătiți prea bine și prea mult. Sunt în total, teoretic vorbind, maximum 181 de membri corespondenți și titulari (conform legii), dar de fapt sunt cu puțin peste 150. Dacă 150 de oameni care primesc anumite indemnizații sunt povara cea mare pentru buget, atunci propun Parlamentului să desființeze Academia, să-i condamne la moarte pe bătrânii savanți și să decreteze moartea științei.
Acestea fiind spuse, nu înțeleg această ofensivă contra cercetării românești. Mă așteptam la pledoarii pentru mărirea numărului de institute și pentru creșterea numărului de posturi.
Academia Bulgară are un număr dublu de cercetători față de Academia Română, iar Bulgaria are de aproape trei ori mai puțini locuitori decât România.
Totuși, Academia Română a făcut un proiect de asanare proprie (cu reducerea numărului de institute), dar propunerea de modificare a legii sale zace undeva la Parlament. Fără aprobarea Parlamentului și Guvernului nu ne putem reforma.
Cercetarea științifică și creația intelectuală din România nu sunt, în niciun caz, un impediment pentru dezvoltarea țării. Dar, ca orice lucru omenesc, și cercetarea se poate optimiza, se poate reforma și trebuie să se adapteze mereu dinamicii contemporane".
Trimite email
luni, 25 mai 2026 la 18:57:21 Ora de vară a Europei de Est