Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
9 februarie 2026

Ilie Bolojan, despre restricțiile pentru copii pe rețele sociale: E o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine, va fi o discuție în perioada următoare / Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri

Premierul Ilie Bolojan și-a reafirmat rezervele exprimate săptămâna trecută cu privire la interzicerea accesului copiilor sub 15-16 ani la rețele sociale și a arătat, într-un interviu acordat luni seară Digi24, că „asta va fi o discuție care se va lua (sic!) în perioada următoare”. El a precizat, însă, cu aceeași ocazie că subiectul reprezintă „o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine”.
Întrebat dacă există cineva în guvern care să „preia proiectul cu rețelele sociale” și eventuale restricții pentru copii, conform dezbaterilor din țările europene și din România, el a spus că a „încercat să fie ponderat”.

Amintim că, săptămâna trecută, el spunea despre limitări pentru accesul copiilor la social media: E greu să iei o măsură dar care, dacă nu o poți spune în practică, mai bine nu o iei (sic).
În interviul pentru Digi 24, el a revenit asupra opiniei că părinții pot avea un rol mai puternic în „a încerca un dialog” cu copiii despre dezinformare și manipulare: „Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri. Nu spun în sensul supravegherii, dar în sensul de a-i lămuri, de a încerca un dialog cu ei, pentru a-i, oarecum, preveni vizavi de ce se întâmplă atunci când stai foarte mult pe rețele sau cum pot fi foarte ușor dezinformat și manipulat”.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

28 ianuarie 2026

Știri
OFICIAL Din anul școlar 2026-2027, liceele pedagogice nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor / Noile specializări

De anul școlar viitor, liceele cu profil pedagogic nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, potrivit unui ordin publicat în Monitorul Oficial. Este vorba despre ordinul nr. 3008 din 8 ianuarie 2026, pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar pedagogic. Potrivit regulamentului, noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.
Specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, care funcționează în baza Legii educației naționale nr.1/2011, nu se află în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, acesta fiind și motivul pentru care nu se mai organizează, din anul școlar 2026-2027, admitere pentru aceste specializări.
Art. 2. — „Pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, specializări care funcționează în baza Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, specializări pentru care nu se mai organizează admitere începând cu anul școlar 2026-2027, rămân valabile planurile-cadru și programele școlare aflate în uz la data admiterii și înscrierii elevilor de la aceste specializări în clasa a IX-a a studiilor liceale”, se arată în ordinul publicat în Monitorul Oficial.

În regulament se arată că noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.

Art. 2. — „(1) Unitățile de învățământ în care se organizează învățământ vocațional pedagogic sunt unități de învățământ liceal, care au capacitatea de a organiza procesul de predare-învățare-evaluare și practica pedagogică pentru specializările din cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, respectiv: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară”.

Un mesaj cald despre schimbare, emoție și muzica unei comunități vii

Inimă nouă, minunată - Rețeta meloterapeutică

Un mesaj cald despre schimbare, emoție și muzica unei comunități vii

Un ochi râde, celălalt plânge - așa am putea descrie, cu sinceritate, ce simțim în fața schimbărilor prin care trece școala. Reabilitarea termică a unor clădiri este, fără îndoială, un pas mare înainte. Cu toate astea, pentru cei care iubesc liceul nostru - elevi, absolvenți, profesori - poate careva colț retușat are pentru totdeauna amintire păstrată nu numai prin poze, ci și prin depozitare în sertarul minții. Fiecare hol, fiecare sală, fiecare bancă are o poveste. E o lume în miniatură, cu râsete de pauză, emoții la ore, aplauze de serbare sau fragmente de muzică audiate în cadrul proiectului „Ascultă 5 minute de muzică clasică".

În ultima vreme, de câteva zile am fost oprită și pe stradă de elevi și absolvenți care mi-au spus cu ochii ușor umeziți: „Ne e dor de școală, de orele de suflet din clase, deși ne credeți, în pauze eram ca în Bastilia cu geamurile acelea cu gratii..." Da, pentru unii poate sună banal, dar pentru noi, lăzăriștii, liceul e mai mult decât o clădire - e o stare de spirit.
Ca dascăli, știm că nu predăm doar materie. Trăim alături de elevi ani care contează. Învățăm unii de la alții. Ne modelăm reciproc. Și peste timp, când ne vom aminti de acești ani, vom zâmbi: nu doar pentru că am învățat, ci pentru că am simțit.
Înainte de pandemie, școala a început să se îmbrace, încet-încet, în haine noi: clase renovate, mobilier mai prietenos, dormitoare mai confortabile. Apoi, pandemia ne-a forțat să predăm în fața unor bănci goale. Să dăm din suflet, fără să vedem decât uneori pe un ecran, în miniatură, fețele celor cărora ne adresam. Și nu ne-a fost destul să simțim frigul doar în pereți, ci și din lipsa vibrației umane. După întoarcere, elevii au reaprins lumina din clase. Zgomotul lor, energia, au fost balsam. Și totuși, în sala profesorală era parcă cel mai frig. De aceea, această reabilitare e binevenită - chiar dacă aduce și praf și gălăgie. Avem nevoie de răbdare, de adaptare și mai ales, de... muzică.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au agățat de sunet ca de un colac de salvare. Muzica alină, vindecă, înalță. David, creatorul de Psalmi, cânta la harpă regelui Saul și alunga starea rea de spirit. Aici își are originea meloterapia. Elevii noștri se implică cu mare entuziasm în activități de „meloterapie" și își regăsesc echilibrul în sunetul unei viori, al unei voci curate sau al unui pian care vorbește fără cuvinte. În liceul nostru, biblioteca nu este doar un loc cu cărți. Este un mic sanctuar sonor, unde o persoană iubitoare de frumos susține elevii și colaborează cu prof. de muzică pentru ca arta să trăiască. Aici, în acest colț vibrant, elevii descoperă că pot străluci nu doar în note, ci și în note muzicale.
Și da, erau acele momente magice, la finalul unei zile lungi, când elevii veneau și spuneau: „Mai stăm puțin? Mai cântăm la pian?" Chiar și obosită, nu puteam să spun „nu". Pentru că am constatat, nu o dată - ca și ei - că dacă rămâneam la muzică, plecam mai ușori, mai buni, mai vii.
Pentru unii poate să pară mai puțin semnificativ statutul de profesor. Totuși, în ciuda faptului că nu construiește clădiri, în esență, clădește caractere. Nu pune geamuri termopane, dar deschide ferestre spre interiorul fiecăruia. Muzica e un limbaj fără granițe și dacă o asculți cu sufletul, te învață ce înseamnă echilibru, rafinament, armonie. Notele nu vin niciodată singure. Ele vin în combinații, exact ca emoțiile noastre. Și uimitor, că, puse laolaltă cu intenție și dăruire, pot deveni terapie. Muzica nu e despre „îmi place" sau „nu-mi place". E despre ce lasă în urmă. E despre cum te schimbă. E despre ce simți în tăcerea de după. Și da, muzica educă. Învață despre respect. Despre adevăr. Despre sensibilitate. Despre frumusețea care nu se vede, dar se simte.
Și chiar dacă un muzician nu repară fațade sau calorifere, poate repara o stare de spirit! Poate reconstrui curajul. Poate aduce zâmbetul înapoi.
În ton cu spiritul liceului nostru în contextul actual - dar cu deschidere spre toate unitățile școlare care se regăsesc în aceeași situație - am ales să scriu la începutul acestui an școlar un mesaj simbolic, versificat, adresat ca o pledoarie pentru regenerare interioară, pentru bunătate, implicare, voluntariat și empatie, toate transpuse în limbaj poetic, cu accente educative și terapeutice. De aceea, în loc de rețete reci, am ales să ofer - cum știu eu mai bine - o rețetă... muzicală. O invitație la regăsire, la transformare, la bunătate. Versurile poartă un strop din ceea ce îmi doresc să se întâmple cu fiecare dintre noi, indiferent în ce clasă suntem, ce materie predăm sau ce rol avem în povestea unei școli. Și următoarea rețetă simbolică mi-am închipuit-o sub forma unui dialog poetic imaginar între un elev în căutarea stării de bine și un „doctor de suflet". Vă invit să primiți cu deschidere și cu un strop de zâmbet mesajul, pentru că și inima pentru a fi o inimă nouă, minunată, mai are nevoie, din când în când, de un transplant metaforic:
                                                Inimă nouă, minunată!
- La început de an școlar
Doctore, știind c-aveți har
Vin azi la consultație
Ca să nu mai am durere.
Iată, zâmbetul mi s-a dus
Deși anecdote am spus,
Mâinile care-au strâns clipe
N-au ajuns la victorie,
Pe pistă cu picioarele
Tot am ratat trofeele,
Și-am aruncat cu privirea
Dar n-am prins fericirea,
Ce are a mea inimă?
Dați-mi, vă rog, o rețetă!
 
-  Ceva foarte grav nu pare
Hai, răspunde la-ntrebare
Cum vezi, crezi ai chef de școală
Sau scutire medicală?
 
- Astăzi, mâine sau poimâine
  Vreau să mă simt deja bine!
  Uniforma mi-e cam strâmtă,
  Pentru telefon n-am husă,
  La taclale unde aș sta
  Dacă-i tot cu renovarea,
  De dorul școlii acum zac
  Sunt așa cum sunt, ce mă fac?
 
-   Timpul rapid se scurge
 Faci transplant inimii tale,
 Se poate fără bisturiu
 Asta cât încă nu-i târziu!
 Schimbăm inima de piatră
 Cu cea nouă cu căldură
 EXAMEN DE DIFERENȚĂ
 Problema-ți frumos rezolvă:
 Vei trece la BUNĂTATE
 De donezi cele purtate,
 Dă jos impulsuri pripite
 Ca să treci și la IUBIRE,
 Caută cu mâna s-ajuți
 Fii Prâslea cel Voinic din cărți,
 Pune-ți picioarele s-alergi
 Să fii printre cei voluntari
 Pe scări urcă și coboară
 S-ai respirație bună,
 Varsă paharul cu amar
 Și umple-l cu dulce nectar
 Fii gata să torni la colegi
 Un nou an bun când le urezi.
 Asta-i rețeta prescrisă
 S-ai conștiința-mpăcată!
 
- Cu examenul promovat
La liceu văd că am intrat
Și după operație
Inima tresaltă în mine
Vibrând tare d-empatie
Și compun o melodie:
„Vine școala, bine-mi pare
Lăzărist că ea mă are!
 
E-o minune când soare răsare
Și-ncepe o nouă zi
Dar mai mare minunea-i în inimă
Dacă nu va mai domni ură.
 
E-o minune că-i vară și iarnă
Fulgul de nea și rouă
Dar mai mare minunea-i în inimă
Dacă nu va mai fi deloc gheață.
 
E-o minune sănătoși ne facem
Prin boală dacă trecem
Dar mai mare minunea-i în inimă
Când primim un nou stil de viață.
 
E-o minune întreaga-mi făptură
De care vreau s-am grijă
Dar mai mare minunea-i în inimă
Când de alții mie îmi pasă.
 
Refren:
Minunat și ce frumos
E-un cânt melodios
Colorate flori privim
Și parfumul prețuim".
 
Așadar, pentru acest nou an școlar, vă invit - profesori, elevi, părinți, vizitatori - să ne acordăm... la unison. Să experimentăm forța muzicii, efectul ei benefic, pentru că, dincolo de proiecte și renovări, inima unei școli bate în oamenii ei. Să pășim cu „inimă nouă, minunată" spre tot ce va urma. Să îmbrățișăm schimbarea, dar să păstrăm sufletul viu al liceului, admițând că liceul nu se renovează doar în ziduri, ci și în vibrația sufletelor.                                 
Prof. Bondar Zita

Trimite email
joi, 12 februarie 2026 la 10:54:27 Ora standard a Europei de Est

Poza zilei

La mulți ani, mămico!

Nu-i așa că astăzi este ziua ta?
Mămica mea - Comoara mea!
Așa este, Maria - Lacrima fericită din ochii Dacianei!
Dacă este 12 februarie, e ziua Dacianei!
Cu două zile înainte de Ziua îndrăgostiților, prietenii de la ,,Crișana tineret" o sărbătoreau pe Daciana - veșnic îndrăgostită și zâmbitoare!
La mulți-mulți ani fericiți, Daciana-Florina!
Să rămâi veșnic tânără și frumoasă, îndrăgostită și zâmbitoare, așa cum te știm!
Ovi și prietenii de la ,,Crișana tineret"