Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Artă, empatie și lumină

Ziua Educației în ecoul toamnei


Artă, empatie și lumină
Ziua Educației poate să fie un moment de răgaz, dar și un imbold vital, un prilej de a reflecta asupra unei profesii care, deși își poartă rădăcinile în iubire și dăruire, se află adesea la răscruce între provocări zilnice și idealuri greu de atins. Într-o eră în care educația pare mai mult o luptă de supraviețuire decât o sărbătoare, când meseria de cadru didactic este adesea pusă sub semnul incertitudinii economice și sociale, sărbătorirea Zilei Educației ar putea părea doar o formalitate.

Totuși, poate că exact în aceste vremuri de cumpănă avem nevoie mai mult ca oricând de momente simple, dar pline de sens, care să ne reamintească că educația nu este doar o funcție, ci o vocație.

În acest context, Ziua Educației este mai mult decât o simplă aniversare: este un semnal că educația se face din iubire și pasiune, chiar și atunci când condițiile materiale sau sociale sunt defavorabile. Adevărata educație nu se măsoară în salarii sau în recunoaștere publică, ci în impactul pe care îl lăsăm asupra sufletelor celor care trec prin mâinile noastre. Noi, dascălii, avem misiunea de a transmite mai departe nu doar cunoștințe, ci și valori umane esențiale: respectul, dragostea, curajul de a înfrunta dificultățile și, mai presus de toate, convingerea că „dacă dragoste nu e, nimic nu e". Dar, dacă dragoste este, totul este. Așadar, toamna nu este doar o perioadă în care frunzele cad, ci și un timp al poveștilor nerostite, al așteptărilor, dorurilor și speranțelor. Pentru copiii cu CES (cerințe educaționale speciale) și cei vulnerabili, implicarea lor în proiectele care încep în această toamnă reprezintă o oportunitate de exprimare și vizibilitate. Arta i-a adus în centrul activităților educaționale, nu într-o umbră de invizibilitate. Prin explorarea muzicii cu lucrări de toamnă, precum „A ruginit frunza din vii" și prin activități artistice care includ pictura și scrierea de versuri, alături de echipa de proiect am creat un cadru interdisciplinar ce le permite elevilor să se conecteze cu științele (biologie, matematică) și să participe activ în contextul educațional. Activitățile nu s-au limitat doar la elevii cu CES, ci a inclus și pe cei care provin din familii vulnerabile sau cu părinți plecați în străinătate, alături de toți cei care au simțit chemarea de a contribui la o cauză umanitară, sprijinind astfel elevii în dificultate. Paletele didactice de toamnă au devenit, astfel, instrumente de învățare afectivă, de co-creare și empatie. La fel ca toamna, care nu reprezintă un sfârșit, ci o transformare, școala nu este doar un loc de învățare, ci și un spațiu de transformare emoțională, artistică și socială, în care muzica devine puntea dintre suflet și exprimare. Pregătirile pentru Ziua Educației stau dovadă că atunci când oferim copiilor contexte reale, se oferă în schimb emoție pură, aniversarea de Ziua Educației devenind extrem de expresivă și simbolică. Ca de obicei, dacă inspirația mi-a fost aproape. am creat dedicația muzicală:

Citim, cu mare pasiune și cerem mâna în sărut

Pentru o lecție ca o comoară

Ce profa ne-a-nvățat și ne-a plăcut.

Duios, grațios, în ecoul cântului

Vă urăm „Să trăiți!" Repetăm iar și iar „Mulți ani dascălilor!"

Săpăm în tainele-nvățării, plantăm și pomii în pământ

Jucând fotbal cu-echipa de profesori

Visăm o notă ca un legământ.

Duios, grațios, în ecoul cântului

Vă urăm „Să trăiți!" Repetăm iar și iar „Mulți ani dascălilor!"

Frumoasă-i școala cu grădină, în care grădinari sunt profi

Elevii, flori gingașe, parfumate

Desfac petale și cresc zi de zi.

- în timp ce se învăța și interpreta frumos în corul claselor, ajungând la refrenul cântecului „Duios, grațios, în ecoul cântului" - ceva face memorabilă toamna aceasta, aducând un plus de valoare Zilei Educației, ce merită împărtășit ca exemplu de bună practică, dat să miște corzile sensibile de dascăli, cărora în timpul lecturării dacă câte o lacrimă de bucurie dacă se prelinge pe obraji, e semn că nu e doar vis, e realitate.

Într-o zi de toamnă, cum doar octombrie știe să picteze, când nici frigul nu strânge, dar nici căldura nu-ți dă voie să uiți de geacă, ceva s-a întâmplat la N-a fost o oră obișnuită. Nu a fost nici măcar o simplă intrare în clasă. A fost... o apariție. Fără anunț, fără pași auziți pe hol, fără zgomot, fără veste, într-un timp obișnuit și totuși atât de special, o prezență caldă a intrat pe ușă și a lăsat în urmă... uimire. Șocul a fost real. Valoarea celor dăruite - greu de cuprins cu mintea. Păreau ireale. Păreau din altă lume. Și totuși, ființa care a lăsat în urmă atâta lumină, s-a retras discret, ca personajul din Călin-file din poveste, ca o stea căzătoare care nu așteaptă aplauze, doar speră ca lumina ei să fi fost văzută. Cum poate fi descris acel moment? Nu știu cum reacționează alții în fața mărinimiei. Poate știu să răspundă cu un gest, un cuvânt, o reverență. Eu și clasa de elevi, în schimb, ne-am blocat. Ne-a năucit frumosul. Mi-ar fi plăcut să spun atunci, pe loc, tot ce simțeam. Dar adevărul e că, uneori, emoția vine atât de puternic încât blochează orice reacție. Ceea ce s-a întâmplat în acea sală a fost mai mult decât frumos. A fost neașteptat, impresionant și în același timp... greu de cuprins. Totuși, sufletul a înregistrat totul. Și a fost atins. Adânc. Dacă nu am știut să arătăm atunci, totuși, am simțit. Pentru cine nu e obișnuit să primească, nu e ușor nici să gestioneze. Privirile s-au ridicat, emoțiile s-au adunat, iar timpul a părut că s-a oprit în loc. Copiii au amuțit de uimire, iar eu, ca și cadru didactic care deși am atâtea de spus de obicei, am rămas fără glas, pentru că uneori emoția vine atât de sincer și de intens, încât mă face să tac. A fost mai mult decât o simplă bucurie. A fost o revărsare de generozitate, de finețe și de inimă deschisă. Și dacă am fost prea tăcuți pe cât am fost de copleșiți, sufletul însă, a înregistrat, a prețuit și încă se bucură. A ajuns înăuntru. Și va rămâne. A fost frumos. Delicat. Și profund. Și dacă în clipa aceea nu am știut să arătăm cât am simțit, credeți-ne, pe bune, a însemnat și încă mai înseamnă. Gestul de mărinimie poate, nu poate fi complet înțeles decât atunci când trăiești emoția într-un mod autentic și profund. Și chiar dacă toamna aduce zile mai reci și umbrele nemulțumirilor par uneori să pună o amprentă pe această aniversare a dascălilor, generozitatea unui astfel de moment arată că razele de lumină pot pătrunde în momente neașteptate. Ele ne amintesc că fiecare dintre noi, în rolul de educator sau elev, poate contribui la o educație mai frumoasă, mai plină de sens și de umanitate.

Dascălii, asemenea unor regali, „regi sau regine", sunt modelele de urmat pentru elevi, ca ei, „prințișori și prințese", să învețe să fie ascultători, harnici și plini de iubire pentru învățătură. Motivația intrinsecă, care ne face să strălucim și să simțim că menirea noastră pe pământ este de a învăța și de a da mai departe ceea ce am primit, este cheia unei educații cu adevărat transformative.

În aceste vremuri în care, poate mai mult ca oricând, suntem supuși la încercări de tot felul, este esențial să ne reamintim de ce facem ceea ce facem. „Dacă dragoste este, totul este", iar noi, dascălii, cu toată dăruirea noastră, putem face ca acest „tot" să fie, în fiecare zi, un pic mai bun. Pentru că, indiferent de contextul social sau economic, educația adevărată nu se oprește niciodată, iar aceasta va dăinui atâta vreme cât vom avea curajul să continuăm să dăruim din iubirea noastră pentru meseria de dascăl. Chiar și atunci când pare că nu suntem văzuți sau apreciați, să nu uităm că, în fiecare clipă în care dăruim din noi, sădim semințele unei educații ce va înflori în sufletele celor pe care îi ghidăm. Aș vrea să cred că, în fiecare școală din România, atunci când învățătura se împletește cu dragostea, cu răbdarea și cu empatia, totul este posibil. „Duios, grațios, în ecoul cântului" poate însemna mai mult decât un simplu refren. Un simbol al modului în care, chiar și în vremuri dificile, muzica și educația pot uni, pot inspira și pot vindeca. Indiferent de greutăți, educația înseamnă dăruire, înseamnă viață.

La mulți ani, dascălilor!

Prof. Bondar Zita

La mulți ani, dragilor, frumoșilor creatori și modelatori de suflete arzânde pentru un ideal, o inimă, un vis, o chemare! (OviDan)