Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Artă, empatie și lumină

Ziua Educației în ecoul toamnei

Artă, empatie și lumină

Ziua Educației poate să fie un moment de răgaz, dar și un imbold vital, un prilej de a reflecta asupra unei profesii care, deși își poartă rădăcinile în iubire și dăruire, se află adesea la răscruce între provocări zilnice și idealuri greu de atins. Într-o eră în care educația pare mai mult o luptă de supraviețuire decât o sărbătoare, când meseria de cadru didactic este adesea pusă sub semnul incertitudinii economice și sociale, sărbătorirea Zilei Educației ar putea părea doar o formalitate.

Totuși, poate că exact în aceste vremuri de cumpănă avem nevoie mai mult ca oricând de momente simple, dar pline de sens, care să ne reamintească că educația nu este doar o funcție, ci o vocație.
În acest context, Ziua Educației este mai mult decât o simplă aniversare: este un semnal că educația se face din iubire și pasiune, chiar și atunci când condițiile materiale sau sociale sunt defavorabile. Adevărata educație nu se măsoară în salarii sau în recunoaștere publică, ci în impactul pe care îl lăsăm asupra sufletelor celor care trec prin mâinile noastre. Noi, dascălii, avem misiunea de a transmite mai departe nu doar cunoștințe, ci și valori umane esențiale: respectul, dragostea, curajul de a înfrunta dificultățile și, mai presus de toate, convingerea că „dacă dragoste nu e, nimic nu e". Dar, dacă dragoste este, totul este. Așadar, toamna nu este doar o perioadă în care frunzele cad, ci și un timp al poveștilor nerostite, al așteptărilor, dorurilor și speranțelor. Pentru copiii cu CES (cerințe educaționale speciale) și cei vulnerabili, implicarea lor în proiectele care încep în această toamnă reprezintă o oportunitate de exprimare și vizibilitate. Arta i-a adus în centrul activităților educaționale, nu într-o umbră de invizibilitate. Prin explorarea muzicii cu lucrări de toamnă, precum „A ruginit frunza din vii" și prin activități artistice care includ pictura și scrierea de versuri, alături de echipa de proiect am creat un cadru interdisciplinar ce le permite elevilor să se conecteze cu științele (biologie, matematică) și să participe activ în contextul educațional. Activitățile nu s-au limitat doar la elevii cu CES, ci a inclus și pe cei care provin din familii vulnerabile sau cu părinți plecați în străinătate, alături de toți cei care au simțit chemarea de a contribui la o cauză umanitară, sprijinind astfel elevii în dificultate. Paletele didactice de toamnă au devenit, astfel, instrumente de învățare afectivă, de co-creare și empatie. La fel ca toamna, care nu reprezintă un sfârșit, ci o transformare, școala nu este doar un loc de învățare, ci și un spațiu de transformare emoțională, artistică și socială, în care muzica devine puntea dintre suflet și exprimare. Pregătirile pentru Ziua Educației stau dovadă că atunci când oferim copiilor contexte reale, se oferă în schimb emoție pură, aniversarea de Ziua Educației devenind extrem de expresivă și simbolică. Ca de obicei, dacă inspirația mi-a fost aproape. am creat dedicația muzicală:
Citim, cu mare pasiune și cerem mâna în sărut
Pentru o lecție ca o comoară
Ce profa ne-a-nvățat și ne-a plăcut.
      Duios, grațios, în ecoul cântului
      Vă urăm „Să trăiți!" Repetăm iar și iar „Mulți ani dascălilor!"
Săpăm în tainele-nvățării, plantăm și pomii în pământ
Jucând fotbal cu-echipa de profesori
Visăm o notă ca un legământ.
     Duios, grațios, în ecoul cântului
    Vă urăm „Să trăiți!" Repetăm iar și iar „Mulți ani dascălilor!"
Frumoasă-i școala cu grădină, în care grădinari sunt profi
Elevii, flori gingașe, parfumate
Desfac petale și cresc zi de zi.
- în timp ce se învăța și interpreta frumos în corul claselor, ajungând la refrenul cântecului „Duios, grațios, în ecoul cântului" - ceva face memorabilă toamna aceasta, aducând un plus de valoare Zilei Educației, ce merită împărtășit ca exemplu de bună practică, dat să miște corzile sensibile de dascăli, cărora în timpul lecturării dacă câte o lacrimă de bucurie dacă se prelinge pe obraji, e semn că nu e doar vis, e realitate.
Într-o zi de toamnă, cum doar octombrie știe să picteze, când nici frigul nu strânge, dar nici căldura nu-ți dă voie să uiți de geacă, ceva s-a întâmplat la N-a fost o oră obișnuită. Nu a fost nici măcar o simplă intrare în clasă. A fost... o apariție. Fără anunț, fără pași auziți pe hol, fără zgomot, fără veste, într-un timp obișnuit și totuși atât de special, o prezență caldă a intrat pe ușă și a lăsat în urmă... uimire. Șocul a fost real. Valoarea celor dăruite - greu de cuprins cu mintea. Păreau ireale. Păreau din altă lume. Și totuși, ființa care a lăsat în urmă atâta lumină, s-a retras discret, ca personajul din Călin-file din poveste, ca o stea căzătoare care nu așteaptă aplauze, doar speră ca lumina ei să fi fost văzută. Cum poate fi descris acel moment? Nu știu cum reacționează alții în fața mărinimiei. Poate știu să răspundă cu un gest, un cuvânt, o reverență. Eu și clasa de elevi, în schimb, ne-am blocat. Ne-a năucit frumosul. Mi-ar fi plăcut să spun atunci, pe loc, tot ce simțeam. Dar adevărul e că, uneori, emoția vine atât de puternic încât blochează orice reacție. Ceea ce s-a întâmplat în acea sală a fost mai mult decât frumos. A fost neașteptat, impresionant și în același timp... greu de cuprins. Totuși, sufletul a înregistrat totul. Și a fost atins. Adânc. Dacă nu am știut să arătăm atunci, totuși, am simțit. Pentru cine nu e obișnuit să primească, nu e ușor nici să gestioneze. Privirile s-au ridicat, emoțiile s-au adunat, iar timpul a părut că s-a oprit în loc. Copiii au amuțit de uimire, iar eu, ca și cadru didactic care deși am atâtea de spus de obicei, am rămas fără glas, pentru că uneori emoția vine atât de sincer și de intens, încât mă face să tac. A fost mai mult decât o simplă bucurie. A fost o revărsare de generozitate, de finețe și de inimă deschisă. Și dacă am fost prea tăcuți pe cât am fost de copleșiți, sufletul însă, a înregistrat, a prețuit și încă se bucură. A ajuns înăuntru. Și va rămâne. A fost frumos. Delicat. Și profund. Și dacă în clipa aceea nu am știut să arătăm cât am simțit, credeți-ne, pe bune, a însemnat și încă mai înseamnă. Gestul de mărinimie poate, nu poate fi complet înțeles decât atunci când trăiești emoția într-un mod autentic și profund. Și chiar dacă toamna aduce zile mai reci și umbrele nemulțumirilor par uneori să pună o amprentă pe această aniversare a dascălilor, generozitatea unui astfel de moment arată că razele de lumină pot pătrunde în momente neașteptate. Ele ne amintesc că fiecare dintre noi, în rolul de educator sau elev, poate contribui la o educație mai frumoasă, mai plină de sens și de umanitate.
Dascălii, asemenea unor regali, „regi sau regine", sunt modelele de urmat pentru elevi, ca ei, „prințișori și prințese", să învețe să fie ascultători, harnici și plini de iubire pentru învățătură. Motivația intrinsecă, care ne face să strălucim și să simțim că menirea noastră pe pământ este de a învăța și de a da mai departe ceea ce am primit, este cheia unei educații cu adevărat transformative.
În aceste vremuri în care, poate mai mult ca oricând, suntem supuși la încercări de tot felul, este esențial să ne reamintim de ce facem ceea ce facem. „Dacă dragoste este, totul este", iar noi, dascălii, cu toată dăruirea noastră, putem face ca acest „tot" să fie, în fiecare zi, un pic mai bun. Pentru că, indiferent de contextul social sau economic, educația adevărată nu se oprește niciodată, iar aceasta va dăinui atâta vreme cât vom avea curajul să continuăm să dăruim din iubirea noastră pentru meseria de dascăl. Chiar și atunci când pare că nu suntem văzuți sau apreciați, să nu uităm că, în fiecare clipă în care dăruim din noi, sădim semințele unei educații ce va înflori în sufletele celor pe care îi ghidăm. Aș vrea să cred că, în fiecare școală din România, atunci când învățătura se împletește cu dragostea, cu răbdarea și cu empatia, totul este posibil. „Duios, grațios, în ecoul cântului" poate însemna mai mult decât un simplu refren. Un simbol al modului în care, chiar și în vremuri dificile, muzica și educația pot uni, pot inspira și pot vindeca. Indiferent de greutăți, educația înseamnă dăruire, înseamnă viață.
La mulți ani, dascălilor!
Prof. Bondar Zita
 
La mulți ani, dragilor, frumoșilor creatori și modelatori de suflete arzânde pentru un ideal, o inimă, un vis, o chemare! (OviDan) 
Trimite email
sâmbătă, 6 decembrie 2025, 08:18:01 Ora standard a Europei de Est