Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Oficial ne merge bine, de Gheorghe PĂUN

Revista de cultură ,,Curtea de la Argeș” pe luna februarie 2026

Oficial ne merge bine, de Gheorghe PĂUN

,,Nu mai știu formația sau interpretul, refrenul îmi umblă însă prin minte, reamintit sistematic de guvernanți și de trompețelele lor propagandistice. Demagogie autentică, diversiune comandată, prostie, autosugestie exprimată în public (tot o formă de prostie)? - toate acestea la un loc?, la fel ca pe vremuri, când nivelul de trai al popolului creștea necontenit (spre hazul de necaz al glumei-întrebare „ce crește în România - pe atunci, RSR -, dar nu se vede?"; pentru cititorii tineri, adaug că răspunsul era, desigur, „nivelul de trai"...).

Și, pentru că am început lejer, înainte de a redeveni serios, mai amintesc o glumă care face cât un pamflet: se spune că, prin anii '50, „La Capșa, unde vin toți seniorii/ Local cu două mari despărțituri:/ Într-una se mănâncă prăjituri,/ În alta se mănâncă scriitorii" (Nicolae Crevedia), a intrat un entuziast care a anunțat: „Ați auzit, tovarăși? De azi, în Uniunea Sovietică pâinea se dă gratis!...", iar un confrate din sală a replicat „Da, dar cu ce preț?..." Istoria nu consemnează numele protagoniștilor sau soarta celui de-al doilea, rămâne însă dialogul și teribila constatare-răspuns. „Da, dar cu ce preț?..."
Aceasta este întrebarea, nehamletiană, stimabililor (vorba vine) guvernanți și deloc stimabililor propagandiști, angajați sau doar gudurându-vă pe lângă primii. „Românii nu au dus-o niciodată mai bine ca acum!" Sunt perioade când gogomănia aceasta se aude săptămânal. „Mai bine" presupune o comparație, iar dacă comparăm cu anii '80, cu anii de după război, că nu are rost să mergem mai departe, adevăr grăiește lozinca dinainte. Plus că, nu-i așa?, găsim în jur de toate, de la blugi și banane la mașini cu cilindrii în V, de la bilete de avion la electronice de toate formele, de la cazinouri la distracțiile cele mai variate, mai moderne, ba chiar și droguri găsim. Programe TV „pentru tot cartierul" - folosesc promiscua sintagmă cu gândul la nenumăratele șouri, politico-mondeno-umoriste, culturale zise uneori, justificând cu toate jocul de cuvinte sugerat de formularea „canale TV". Găsim de toate, bani și români nu prea găsim. Și nici România nu prea mai știm a cui este. Am descris, pe scurt, prețul.
O ducem bine (haida-de! întrebați-i pe pensionari) cu bani din viitor și din vânzarea țării. Dacă ceva le-a reușit guvernelor din ultima vreme, împrumuturile și vânzările sunt acelea. Bunăstarea noastră (idem) va fi plătită de generațiile viitoare - încep să fiu precaut, nu mai zic „nepoți", că, la cum merg lucrurile, vor pune umărul- punga și strănepoții. Iar de prea mult bine, vreo 5 milioane de români, nimeni nu știe exact câți, și-au luat lumea în cap, un exod cum nu a mai cunoscut vreodată țara aceasta. Clișeul continuă cu „țara aceasta bogată", dar trebuie actualizat cu „și sistematic prădată". Propagandiștii nu citesc revista, altfel ar fi vai și amar de mine după remarca dinainte - numai că mă grăbesc să le amintesc că însuși președintele României ne spunea, prin 2017, că 40% din pământul arabil al țării este vândut străinilor. Iar pădurile ne-au fost „bărbierite" (noroc că ele mai și cresc la loc), că peste tot, se vede cu ochiul liber, fabricile au fost privatizate, închise, dezmembrate, vândute la fier vechi, parcă pentru a preveni orice șansă de resuscitare. Câteva au încăput pe mâna unor „investitori" care le-au „retehnologizat" și fac acum bani din ele - deci se putea (știu, nu aveam capital, nu aveam investitori locali - dar acum avem, dacă interesele geopolitice și corupția i-ar lăsa în pace măcar, în loc să-i saboteze, am mai avea o șansă). Băncile, apa, gazul, energia, autostrăzile, Poșta și CFR-ul, și încă altele...
Ne-am pierdut între timp și demnitatea, istoria, încrederea în noi, în stat, în instituțiile acestuia, parcă toate conlucrând la sleirea cetățeanului, la aservirea externă, globalist-progresist-bruxelleză. (Atenție, am scris cândva în revistă despre nevoia de UE, nevoia Europei, deci și a noastră, dar nu de această UE... Amintiți-vă și cu câte umilințe am intrat - ne-au intrat, atunci când a prevalat interesul lor - în UE și în NATO, „marile realizări post-decembriste", de câte ori am exclamat că „și noi suntem europeni", ca și când Oltul, Mureșul și Argeșul ar curge printre dunele Saharei...) Multe aș mai avea de adăugat, poate voi reveni cândva".
Am citat la greu din editorialul redactorului-șef, domnul academician Gheorghe PĂUN.
Trecem și prin cuprins, spre a vă lăsa pe masă articole bune spre lecturare la adresa cunoscută: www.curteadelaarges.ro
Horia Bădescu: Între oglinzi paralele (IV) - À bas la culture! Acad. Ioan-Aurel Pop: Despre numele vechi de „Ţara Românească", alias ,,limba românească"; Alexandru Mărchidan: Noua moralitate; Sara Mina: Cartea sustenabilă (I) - Marota prezentului; Dan Anghelescu: Exilul special al unor capodopere enesciene (I); Raia Rogac: De vorbă cu Silvia Grossu; Florin Horvath: Un aristocrat al durerii, aviatorul Tudor Greceanu; Nicolae Mareş: Papa Ioan Paul al II-lea, un papă poet; ÎPS Calinic Argeşeanul: Împreuna lucrare a raţiunii cu credinţa (III). Dar revista mai conține și multe alte articole, precum: Între colaps și reînnoire - Provocările demografice ale secolului XXI; Încercări privind o strategie a informatizării sistemului sanitar; Gheorghe Filip: Nu sunt în competiție cu nimeni, ci doar cu mine însumi; Valeria Peter Predescu - privighetoarea Năsăudului; Preafericitul Patriarh Teoctist - 18 ani de la trecerea la cele veșnice; Mort după America, Grid Modorcea; Greu dispari dictatorii...
 ,,De multe ori, lucrurile cele mai simple sunt mai greu de înțeles și ne întunecăm singuri judecata atunci când vine vorba de explicarea lor. De exemplu, toată lumea știe că germanii nu se numesc pe sine germani în limba lor, ci Deutschen; toată lumea știe că ungurii nu se numesc pe sine, în limba lor, unguri, ci magyarok; la fel cu grecii care se cheamă pe ei înșiși eleni; la fel cu olandezii care se numesc pe ei înșiși Nederlander; la fel au pățit și cehii care au fost chemați până în secolul al XIX-lea boemieni (Bohemi) și la fel s-a întâmplat cu albanezii, finlandezii, danezii și cu mulți alții de pe lumea asta. În limba română veche, polonezii erau numiți leși. Este drept că sunt și multe popoare care se numesc pe sine la fel sau aproape la fel cum le numesc și străinii, ca, de exemplu, francezii, englezii, italienii, spaniolii, slovacii, bulgarii etc. Românii - este clar demult - fac parte din prima categorie". Am citat din articolul domnului academician Ioan-Aurel Pop.
,,Azi, oriunde întorci privirea sau urechea, ești asaltat de conceptul la modă: dezvoltarea durabilă. De-i cauți definiția exactă, găsești o multitudine", ne spune Sara Mina...
Prin urmare, merită să purcedem la lectură!
(OviDan)

Trimite email
miercuri, 10 iunie 2026 la 21:06:36 Ora de vară a Europei de Est