Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Infestarea oengistă, de Gheorghe PĂUN

Revista de cultură ,,Curtea de la Argeș”, pe luna martie

Infestarea oengistă, de Gheorghe PĂUN

Democrația, puterea poporului, presupune, pe scurt, participare și separarea puterilor în stat, iar participarea este concretizată în primul rând prin vot și dreptul la opinie - rețin doar aceste elemente centrale, despre care auzim mereu, fără să ne imaginăm măcar că au ajuns simple vorbe ritualice, forme fără fond, ca să-l reamintim pe Maiorescu. Avem exemple la îndemână, găsim exemple și mai de departe. Oengismul învinovățit în titlu este un produs direct al democrației, al dreptului la opinie/participare, dar este o progenitură care otrăvește pur și simplu sursa, în toate cele trei componente punctate mai devreme, și asta din mai multe motive concurente: inconștiența, arghirofilia, mirajul puterii și, mai ales, controlul din partea unor interese exterioare, adesea externe, care folosesc ONG-urile ca vectori de presiune-influențare-lovire.

Evident, am în vedere ONG-urile care au în nume cuvinte prețioase, precum protejarea, drepturile, incluziunea, egalitatea, binele, nu pe cele „banale", asociații sau fundații profesionale, de binefacere, culturale uneori - desigur, granița între cele două categorii nu este deloc tranșantă. Oricum, nu la nivel general teoretic vreau să rămân aici, ci să privesc puțin realitatea fascinant-înfricoșătoare din România. Până la asta, subliniez totuși că un diagnostic de ONG nociv se poate pune simplu, după două criterii: dacă în titlu există un cuvânt „prețios" precum cele enumerate și, aproape totdeauna însoțind așa ceva, finanțarea externă, existența unui meta-ONG sub aripa căruia se plasează, uneori discret spre secret, ONG-ul autohton. Nu insist, cititorul știe la ce mă refer și, slavă Domnului, există destulă bibliografie disponibilă, iar în ultima vreme au început și o parte dintre posturile TV să ofere detalii.
Afirmația care descrie situația de la noi este rezumată în titlu, formularea mai detaliată fiind: statul român este parazitat-infestat-acaparat de ONG-uri. Separarea puterilor este un mit, fiecare „putere" încearcă să se amestece peste celelalte, să fie folosită împotriva celorlalte. Justiția și serviciile de informații sunt primele de arătat cu degetul, în spatele lor stând, cu mai mare sau mai mic succes/folos, partidele, președintele, prim-ministrul, „statul paralel", interese externe. De fiecare dată, ONG- urile fiind neprețuit de eficiente, de la demonstrații de stradă la zgomot media, demolare de personalități, de instituții. Progresism, corectitudine politică, nivelare, demitizare, mediocrizare, anomie. Cum vorbește cineva despre istorie, neam, tradiții, origini - cum apar oengiștii, cei vechi și cunoscuți sau figuri noi, juvenil-obraznice, cu un aplomb de slujbaș disperat și bine instruit, și albie de porci devine ecranul televizorului. Și face bube ecranul dacă cineva sugerează măcar cuvântul suveranitate. Iar „cineva" poate fi și persoană-personalitate, și instituție. S-a întâmplat de atâtea ori cu BOR și cu Academia, dar și cu alte instituții.
Lucrurile au ajuns aproape de limită - limita de jos, desigur - în Educație. A fost cel mai simplu, a ajutat din plin și FMI prin anii 1990. Urmează Cultura, de ceva vreme și Mediul li s-a alăturat. Iau la rând ministere, iar la cele dinainte operațiunea este favorizată și de faptul că la Educație, Cultură, Mediu oricine se pricepe, nu-i așa?, miniștrii înșiși pot fi oengiști. Sigur, oricât ar fi el de încredere, de promițător, pentru ca un oengist să ajungă ministru e nevoie de garanția unui „staroste de oengiști", dar avem așa ceva, la ambele palate avem...
Am citat din editorialul domnului redactor-șef, acad. Gheorghe PĂUN.
Iar din cuprinsul revistei, spicuim câteva titluri de articole (și autori): Horia Bădescu: Între oglinzi paralele (V) - Soluția finală; Alexandru Mărchidan: Noi creăm viitorul? Sara Mina: Cartea sustenabilă (II) - Aberații contextuale; Ioan St. Lazăr: Modurile şi epocile de creaţie, o perspectivă holistică (I); Dan Anghelescu: Exilul special al unor capodopere enesciene (II); Ştefan Stareţu: Alaska. O scurtă istorie a Walrusiei; Raia Rogac: De vorbă cu Vasile Bumacov; ÎPS Calinic Argeşeanul: Împreuna lucrare a raţiunii cu credinţa... Deși am mai putea aminti și altele, spre a vă incita: Memorandumul românilor din Transilvania; Scriitorul român Vintilă Horia și prestigiosul Premiu Goncourt; Blajul - Roma mică. O pagină de istorie a Ardealului...
Deci, merită să vă găsiți timp să lecturați la adresa cunoscută: www.curteadelaarges.ro
,,Nu cu fraze şi măguliri, nu cu garde naţionale de florile mărului se iubeşte şi se creşte naţia adevărată. Noi o iubim aşa cum este, cum a făcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferinţele seculare până în zilele noastre.
O iubim sans-phrase; o iubim fără a-i cere nimic în schimb, nici chiar încrederea ei, atât de lesne de indus în eroare, nici chiar iubirea, înnădită azi la lucruri străine şi la oameni străini.
Noi susţinem că poporul românesc nu se va putea dezvolta ca popor românesc decât păstrând, drept baze pentru dezvoltarea sa, tradiţiile sale istorice astfel cum ele s-au stabilit în curgerea vremilor; cel ce e de o altă părere, s-o spună ţării!
Suntem români şi punctum.
Noi susţinem că e mai bine să înaintăm încet, dar păstrând firea noastră românească, decât să mergem repede înainte, dezbrăcându-ne de dânsa prin străine legi şi străine obiceiuri...", așa gândea, susținea și scria Domnul Eminescu. Citiți mai multe în pagina 2 (Domnul Eminescu scris-a/ Toate-s vechi și nouă toate) ... Sublinierea din textul lui Eminescu ne aparține!
(OviDan)

Trimite email
miercuri, 10 iunie 2026 la 21:06:32 Ora de vară a Europei de Est