Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Academia Română - 160, de Gheorghe PĂUN

Revista de cultură ,,Curtea de la Argeș” nr. 4 (185), aprilie 2026

Academia Română - 160, de Gheorghe PĂUN

,,Acum un deceniu, când Academia Română a sărbătorit 150 de ani de la înființare, pe peretele din dreapta intrării în clădirea principală s-a montat o frumoasă placă de bronz, purtând inscripția „150 de ani în serviciul Națiunii Române". O formulare de ținut minte și care, iată, se cere actualizată - iar acesta este adevăratul titlu al rândurilor de față: 160 de ani în serviciul Națiunii Române!

Voi contura, foarte pe scurt, semnificația acestei afirmații, reamintind câteva date din istoria instituției, folosind pentru aceasta Istoria Academiei Române (1866- 2016), Ediția a II-a revizuită și adăugită (peste 600 de pagini), publicată în 2016 de academicianul Dan Berindei (1923-2021) la Editura Academiei Române. Înainte de toate, voi relua însă două paragrafe semnificative din prefața autorului la această ediție a II-a.
„Academia își confundă în bună parte ființarea cu cea a României moderne. Dintotdeauna, ea a slujit știința și cultura, dar înainte de toate propria națiune. Drumul pe care a pășit nu a fost lipsit de piedici, dar totodată, mai ales în perioada începuturilor, alături de Academie au stat românii. Puține societăți similare s-au bucurat de atâția dăruitori, de la mari personalități la oameni simpli cu dragoste de țară, pentru ei Academia reprezentând unul dintre simbolurile acesteia. A avut, în același timp, chiar și în cele mai grele împrejurări, susținători în rândul unor conducători ai vremii și recunoașterea unei specificități și mai ales unei utilități. Academia a mai fost într-adevăr o punte către lume, ea însăși reprezentând și strângând știință și înțelepciune și întreținând legături cu lumea savantă, necontenit însă cu gândul locului propriei națiuni, care trebuia și trebuie afirmat pe tărâmul culturii și științei.
Înainte de toate, Academia Română s-a dedicat națiunii, acestei țări, le-a slujit cu dăruire ținând seama în primul rând de necesitățile și interesele lor și dorind totodată necontenit să le înfățișeze și să le afirme, ea însăși reprezentând o chintesență a elitelor unui neam în timpul unei perioade istorice."
Istoria Academiei - „preistoria" ei, începuturile și devenirea în timp, până în zilele noastre - ilustrează consecvent și elocvent spusele dinainte. Trimit la volumul menționat pentru detalii (și pentru citatele care urmează), subliniez doar faptul că încă înainte de încheierea secolului al XVIII-lea au apărut „societăți filosofești și moralicești" și pentru „cultivarea limbii", multe numindu-se „societăți literare", propunându-și în primul rând și cu urgență realizarea unei gramatici și a unui dicționar, pentru a unifica limba română vorbită în toate teritoriile locuite de români, „covârșind" (spusa lui Ioan Budai-Deleanu) „toate dialectele și diferitele noime ale cuvintelor". Asemenea inițiative iluminate - să ne reamintim că secolul al XIX-lea a fost supranumit „al națiunilor" - au apărut în toate provinciile românești ale vremii, conștientizându-se faptul că limba ne definește și ne unește. Spunea George Sion, la 1860: „A înălța morala unei națiuni este tot atâta, ba încă și mai important ca ideea de a spori armata". După Unirea Principatelor, pe vremea lui Cuza, lucrurile au avansat mult, încât în aprilie 1866 Locotenența Domnească a semnat documentele de înființare a Societății Literare Române. Un an mai târziu, aceasta a devenit Societatea Academică Română și, din 1879, după cucerirea Independenței, s-a numit Academia Română, „Institut Național", instituție „solidă, autonomă, eternă și fără nicio grijă de fluctuațiunile politice", având prin legea inițială obiectivul de a se îngriji de „cultura limbii și a istoriei naționale, a literaturii, a științelor și frumoaselor arte".
De subliniat că, încă de la înființare, Academia Română, prin precursoarea sa de la 1866, Societatea Literară, a fost a tuturor românilor, a premers, a anunțat și a pregătit Unirea propriu-zisă, politico-administrativă: printre membrii fondatori sau chemați să facă parte din înaltul forum s-au numărat nu numai personalități din Principatele Unite, ci și din Ardeal, Basarabia, Bucovina, Banatul Sârbesc, de la sud de Dunăre. „Detaliul" este important și, sper, premonitoriu, pentru că „această lecție istorică își păstrează și acum actualitatea" - am citat din Apelul către oamenii de știință și cultură din România și Republica Moldova adoptat pe 15 ianuarie de Academia Română și Academia de Științe a Moldovei, în prelungirea chemării la „identitate și unitate națională" pe care cele două academii au lansat-o pe 30 decembrie 2025, documente în care se vorbește, repetat deci, despre „dispariția de facto a hotarului artificial de-a lungul Prutului". Recentul Apel se încheie cu „speranța că ecourile" lui „vor contribui la asumarea unor decizii corecte de către factorii politici" din cele două țări române. (Titlul declarației din decembrie amintește de istoricul deja Apel al academicienilor din februarie 2017, care, între identitate și unitate națională, conținea în titlu și cuvântul suveranitate, tot mai popular acum prin lume, dar care a provocat atunci, și încă mai provoacă, fibrilație mercenarilor globalismului agresiv-utopic, confundând sofistic un ism politic cu nevoia firească și productivă de suveranitate națională.)"...
 
Am citat din editorialul domnului redactor-șef, academician Gheorghe Păun.
Vă mai spicuim din cuprinsul numărului despre care facem vorbire (numărul pe luna aprilie 2026): Horia Bădescu: Între oglinzi paralele (VI) - Teoria haosului; Mihai Nadin: Făurit de conştiinţă; Sara Mina: Cartea sustenabilă (III) - Părțile interesate și riscurile asociate (a); Alexandru Mărchidan: Globalizare şi universalitate; Ioan St. Lazăr: Modurile şi epocile de creaţie, o perspectivă holistică (II); Marin Iancu: Mihail Săulescu, scriitorul-erou; Dan Anghelescu: Avatarurile utopiei - freudo-marxismul (I); ÎPS Calinic Argeşeanul: Împreuna lucrare a raţiunii cu credinţa (V).
Sunt doar câteva titluri și autorii lor, dar revista cuprinde mult mai multe articole: Digital contra Național; Influența mediului în educație; Regina Maria a României - Cartografierea unei țări prin inimă și destin; Zoltărenii din satul... Mihai Viteazu; Irinarh Șișman, istoriograf al monahismului din Muntele Athos; Greșeli în informatizarea sistemului sanitar din România; Eugen Barbu, doi ani de la un centenar cu cântec; Familia lui Gheorghe Țițeica; Nicolae Iorga cugetător; Steaua și Cei Trei Magi; Exerciții de admirație; Anotimpurile sufletului în Japonia...
Nici noi nu am cuprins toate titlurile; am mai lăsat și cititorului bucuria de a le descoperi și lectura la adresa cunoscută: https://curteadelaarges.ro/XVII_4_185.php
,,Mașinile care au conștiință, sau ceea ce cred unii că este conștiința, au devenit obsesia zilei. În plus, genetica ne promite oameni care nu numai că vor trăi în veșnicie, dar nu vor avea nicio boală. Azi poţi să fii femeie, mâine bărbat, chirurgie şi chimie la extreme... Cred că în acest context merită să ne punem întrebarea ce este conștiința. În plus, merită să facem efortul de a înțelege deosebirea între omenire și restul naturii și, mai ales, deosebirea între oameni și uneltele pe care aceştia le-au conceput", spune Mihai Nadin (în ,,Făurit de conștiință")...
Poftă bună! (OviDan)

Trimite email
miercuri, 10 iunie 2026 la 21:06:23 Ora de vară a Europei de Est