Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Noul ministru al Educației și Cercetării, Mihai Dimian, a depus jurământul la Palatul Cotroceni / Ministrul nu a adresat niciun discurs după învestire

Noul ministru al Educației, Mihai Dimian, rectorul Universității Ștefan cel Mare din Suceava, a depus jurământul la Palatul Cotroceni. Dimian a fost propus și validat, în unanimitate, pentru funcția de ministru al Educației și Cercetării, în urmă cu o zi, în cadrul Biroul Politic Național al Partidului Național Liberal. Amintim, funcția de ministru al Educației a fost vacantă mai mult de 2 luni după demisia lui Daniel David din 22 decembrie 2025.

Mihai Dimian, noul ministru al Educației și Cercetării, are ca cercetător scoruri medii la impactul activității științifice, obținute mai ales prin articole de grup apărute în publicații controversate, potrivit unei analize Edupedu.ro

Noul ministru al Educației, Mihai Dimian a depus jurământul la Palatul Cotroceni, la ora 16, după ce astăzi, președintele României, Nicușor Dan, a semnat decretul de numire.

Mihai Dimian este al 32-lea ministru în ultimii 36 de ani.

Ceremonia a fost una scurtă: după intonarea imnului, Mihai Dimian a depus jurământul, fără să țină vreun discurs.


Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
9 februarie 2026

Ilie Bolojan, despre restricțiile pentru copii pe rețele sociale: E o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine, va fi o discuție în perioada următoare / Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri

Premierul Ilie Bolojan și-a reafirmat rezervele exprimate săptămâna trecută cu privire la interzicerea accesului copiilor sub 15-16 ani la rețele sociale și a arătat, într-un interviu acordat luni seară Digi24, că „asta va fi o discuție care se va lua (sic!) în perioada următoare”. El a precizat, însă, cu aceeași ocazie că subiectul reprezintă „o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine”.
Întrebat dacă există cineva în guvern care să „preia proiectul cu rețelele sociale” și eventuale restricții pentru copii, conform dezbaterilor din țările europene și din România, el a spus că a „încercat să fie ponderat”.

Amintim că, săptămâna trecută, el spunea despre limitări pentru accesul copiilor la social media: E greu să iei o măsură dar care, dacă nu o poți spune în practică, mai bine nu o iei (sic).
În interviul pentru Digi 24, el a revenit asupra opiniei că părinții pot avea un rol mai puternic în „a încerca un dialog” cu copiii despre dezinformare și manipulare: „Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri. Nu spun în sensul supravegherii, dar în sensul de a-i lămuri, de a încerca un dialog cu ei, pentru a-i, oarecum, preveni vizavi de ce se întâmplă atunci când stai foarte mult pe rețele sau cum pot fi foarte ușor dezinformat și manipulat”.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

28 ianuarie 2026

Știri
OFICIAL Din anul școlar 2026-2027, liceele pedagogice nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor / Noile specializări

De anul școlar viitor, liceele cu profil pedagogic nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, potrivit unui ordin publicat în Monitorul Oficial. Este vorba despre ordinul nr. 3008 din 8 ianuarie 2026, pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar pedagogic. Potrivit regulamentului, noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.
Specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, care funcționează în baza Legii educației naționale nr.1/2011, nu se află în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, acesta fiind și motivul pentru care nu se mai organizează, din anul școlar 2026-2027, admitere pentru aceste specializări.
Art. 2. — „Pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, specializări care funcționează în baza Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, specializări pentru care nu se mai organizează admitere începând cu anul școlar 2026-2027, rămân valabile planurile-cadru și programele școlare aflate în uz la data admiterii și înscrierii elevilor de la aceste specializări în clasa a IX-a a studiilor liceale”, se arată în ordinul publicat în Monitorul Oficial.

În regulament se arată că noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.

Art. 2. — „(1) Unitățile de învățământ în care se organizează învățământ vocațional pedagogic sunt unități de învățământ liceal, care au capacitatea de a organiza procesul de predare-învățare-evaluare și practica pedagogică pentru specializările din cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, respectiv: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară”.

Academia Română - 160, de Gheorghe PĂUN

Revista de cultură ,,Curtea de la Argeș” nr. 4 (185), aprilie 2026

Academia Română - 160, de Gheorghe PĂUN

,,Acum un deceniu, când Academia Română a sărbătorit 150 de ani de la înființare, pe peretele din dreapta intrării în clădirea principală s-a montat o frumoasă placă de bronz, purtând inscripția „150 de ani în serviciul Națiunii Române". O formulare de ținut minte și care, iată, se cere actualizată - iar acesta este adevăratul titlu al rândurilor de față: 160 de ani în serviciul Națiunii Române!

Voi contura, foarte pe scurt, semnificația acestei afirmații, reamintind câteva date din istoria instituției, folosind pentru aceasta Istoria Academiei Române (1866- 2016), Ediția a II-a revizuită și adăugită (peste 600 de pagini), publicată în 2016 de academicianul Dan Berindei (1923-2021) la Editura Academiei Române. Înainte de toate, voi relua însă două paragrafe semnificative din prefața autorului la această ediție a II-a.
„Academia își confundă în bună parte ființarea cu cea a României moderne. Dintotdeauna, ea a slujit știința și cultura, dar înainte de toate propria națiune. Drumul pe care a pășit nu a fost lipsit de piedici, dar totodată, mai ales în perioada începuturilor, alături de Academie au stat românii. Puține societăți similare s-au bucurat de atâția dăruitori, de la mari personalități la oameni simpli cu dragoste de țară, pentru ei Academia reprezentând unul dintre simbolurile acesteia. A avut, în același timp, chiar și în cele mai grele împrejurări, susținători în rândul unor conducători ai vremii și recunoașterea unei specificități și mai ales unei utilități. Academia a mai fost într-adevăr o punte către lume, ea însăși reprezentând și strângând știință și înțelepciune și întreținând legături cu lumea savantă, necontenit însă cu gândul locului propriei națiuni, care trebuia și trebuie afirmat pe tărâmul culturii și științei.
Înainte de toate, Academia Română s-a dedicat națiunii, acestei țări, le-a slujit cu dăruire ținând seama în primul rând de necesitățile și interesele lor și dorind totodată necontenit să le înfățișeze și să le afirme, ea însăși reprezentând o chintesență a elitelor unui neam în timpul unei perioade istorice."
Istoria Academiei - „preistoria" ei, începuturile și devenirea în timp, până în zilele noastre - ilustrează consecvent și elocvent spusele dinainte. Trimit la volumul menționat pentru detalii (și pentru citatele care urmează), subliniez doar faptul că încă înainte de încheierea secolului al XVIII-lea au apărut „societăți filosofești și moralicești" și pentru „cultivarea limbii", multe numindu-se „societăți literare", propunându-și în primul rând și cu urgență realizarea unei gramatici și a unui dicționar, pentru a unifica limba română vorbită în toate teritoriile locuite de români, „covârșind" (spusa lui Ioan Budai-Deleanu) „toate dialectele și diferitele noime ale cuvintelor". Asemenea inițiative iluminate - să ne reamintim că secolul al XIX-lea a fost supranumit „al națiunilor" - au apărut în toate provinciile românești ale vremii, conștientizându-se faptul că limba ne definește și ne unește. Spunea George Sion, la 1860: „A înălța morala unei națiuni este tot atâta, ba încă și mai important ca ideea de a spori armata". După Unirea Principatelor, pe vremea lui Cuza, lucrurile au avansat mult, încât în aprilie 1866 Locotenența Domnească a semnat documentele de înființare a Societății Literare Române. Un an mai târziu, aceasta a devenit Societatea Academică Română și, din 1879, după cucerirea Independenței, s-a numit Academia Română, „Institut Național", instituție „solidă, autonomă, eternă și fără nicio grijă de fluctuațiunile politice", având prin legea inițială obiectivul de a se îngriji de „cultura limbii și a istoriei naționale, a literaturii, a științelor și frumoaselor arte".
De subliniat că, încă de la înființare, Academia Română, prin precursoarea sa de la 1866, Societatea Literară, a fost a tuturor românilor, a premers, a anunțat și a pregătit Unirea propriu-zisă, politico-administrativă: printre membrii fondatori sau chemați să facă parte din înaltul forum s-au numărat nu numai personalități din Principatele Unite, ci și din Ardeal, Basarabia, Bucovina, Banatul Sârbesc, de la sud de Dunăre. „Detaliul" este important și, sper, premonitoriu, pentru că „această lecție istorică își păstrează și acum actualitatea" - am citat din Apelul către oamenii de știință și cultură din România și Republica Moldova adoptat pe 15 ianuarie de Academia Română și Academia de Științe a Moldovei, în prelungirea chemării la „identitate și unitate națională" pe care cele două academii au lansat-o pe 30 decembrie 2025, documente în care se vorbește, repetat deci, despre „dispariția de facto a hotarului artificial de-a lungul Prutului". Recentul Apel se încheie cu „speranța că ecourile" lui „vor contribui la asumarea unor decizii corecte de către factorii politici" din cele două țări române. (Titlul declarației din decembrie amintește de istoricul deja Apel al academicienilor din februarie 2017, care, între identitate și unitate națională, conținea în titlu și cuvântul suveranitate, tot mai popular acum prin lume, dar care a provocat atunci, și încă mai provoacă, fibrilație mercenarilor globalismului agresiv-utopic, confundând sofistic un ism politic cu nevoia firească și productivă de suveranitate națională.)"...
 
Am citat din editorialul domnului redactor-șef, academician Gheorghe Păun.
Vă mai spicuim din cuprinsul numărului despre care facem vorbire (numărul pe luna aprilie 2026): Horia Bădescu: Între oglinzi paralele (VI) - Teoria haosului; Mihai Nadin: Făurit de conştiinţă; Sara Mina: Cartea sustenabilă (III) - Părțile interesate și riscurile asociate (a); Alexandru Mărchidan: Globalizare şi universalitate; Ioan St. Lazăr: Modurile şi epocile de creaţie, o perspectivă holistică (II); Marin Iancu: Mihail Săulescu, scriitorul-erou; Dan Anghelescu: Avatarurile utopiei - freudo-marxismul (I); ÎPS Calinic Argeşeanul: Împreuna lucrare a raţiunii cu credinţa (V).
Sunt doar câteva titluri și autorii lor, dar revista cuprinde mult mai multe articole: Digital contra Național; Influența mediului în educație; Regina Maria a României - Cartografierea unei țări prin inimă și destin; Zoltărenii din satul... Mihai Viteazu; Irinarh Șișman, istoriograf al monahismului din Muntele Athos; Greșeli în informatizarea sistemului sanitar din România; Eugen Barbu, doi ani de la un centenar cu cântec; Familia lui Gheorghe Țițeica; Nicolae Iorga cugetător; Steaua și Cei Trei Magi; Exerciții de admirație; Anotimpurile sufletului în Japonia...
Nici noi nu am cuprins toate titlurile; am mai lăsat și cititorului bucuria de a le descoperi și lectura la adresa cunoscută: https://curteadelaarges.ro/XVII_4_185.php
,,Mașinile care au conștiință, sau ceea ce cred unii că este conștiința, au devenit obsesia zilei. În plus, genetica ne promite oameni care nu numai că vor trăi în veșnicie, dar nu vor avea nicio boală. Azi poţi să fii femeie, mâine bărbat, chirurgie şi chimie la extreme... Cred că în acest context merită să ne punem întrebarea ce este conștiința. În plus, merită să facem efortul de a înțelege deosebirea între omenire și restul naturii și, mai ales, deosebirea între oameni și uneltele pe care aceştia le-au conceput", spune Mihai Nadin (în ,,Făurit de conștiință")...
Poftă bună! (OviDan)
Trimite email
luni, 23 martie 2026 la 18:10:02 Ora standard a Europei de Est