Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Eu oricum sunt un euro - optimist

Noi orizonturi

Eu oricum sunt un euro - optimist

Nu știu unde a fost Europa acum 6000 de ani, dar noi, care suntem urmașii dacilor, am fost aici. Ne-o demonstrează istoria aurului care pornește din neolitic. Și dacă e așa, suntem un exemplu de stabilitate în timp și spațiu. Atestarea acestor spuse este adusă de cel mai mare expert în aur din Europa Barbara Deppert Lippitz care spune : „Sunteți singura țară din Europa care își are scrisă istoria în propriul ei aur”.

 Chiar dacă succesiunea anilor, a secolelor a făcut ca Dacia să semene cu o salcie, eu cred că oamenii ei au știut să ia de la viață doar ce-i bun și și-au conservat foarte bine tradițiile, obiceiurile, natura și simțurile. Chiar dacă ramurile salciei au fost bătute de vânt roman, otoman, turc, tătar, austro-ungar, german, sovietic, rădăcinile copacului au fost foarte puternic înfipte în acest pământ, trunchiul a fost unul drept, puternic, deși frunzele au fost în vijelie, au folosit la oxigenarea aerului. Rădăcina și trunchiul înseamnă societatea românească, restul e istorie.    
Și suntem bogați. Natura e de partea noastră, trebuie doar să avem grijă de ea. Aurul galben îl avem de mult, aurul negru (petrolul) mai este, la fel și aurul verde (pădurile), iar aur cenușiu (luminarea deci: literatura, cultura, arta) – cu prisosință:  Constantin Brâncuși, Mihai Eminescu, George Enescu etc.
Pe unde am umblat a fost cu desăvârșire minunat. A fost de altfel doar o incursiune pe acele meleaguri îndepărtate, niște locuri despre care nu pot să atest multe lucruri pentru că nu le cunosc amănunțit istoria, dar cu certitudine, nu au înghițit atâtea câte am înghițit noi, atâtea stăpâniri, influențe și decăderi pe toate planurile.
România nu este o țară dezvoltată, nu este o țară naivă în ceea ce privește dezvoltarea tehnologică în toate domeniile, este o țară care își susține pe cât posibil principiile tradiționaliste.
În stagiul de informare desfășurat la Parlamentul European de la Bruxelles, am învățat multe, am înțeles ce trebuie și ce nu trebuie să facem. Ca idee generală impregnată în mintea mea a rămas faptul că, a cunoaște este necesar, a prelua este vital, dar în prealabil a putea distinge este mai mult decât important.
Consider că suntem într-un fel avantajați de aderarea întârziată la Uniunea Europeană, pentru că astfel putem învăța din greșelile altora. Un exemplu elocvent, și în același timp o problematică care mă macină în mod deosebit este procesul de  ecologizare, în toate domeniile. Noi suntem o țară cu principii clare și tradiții, care nu numai că nu avem nevoie de ecologizare, ci pur și simplu trebuie să rămânem la produsele noastre, naturale, nu trebuie să fim influențați în acest domeniu de nici o țară dezvoltată”, este bine să fim influențați din punct de vedere tehnic, dar nu și calitativ.
Eu nu o să pot să îmi imaginez o Românie care să se dezvolte până la nivelul actual al Germaniei, Franței sau Marii Britanii pentru că nivelul de dezvoltare din prezent al acestor mari puteri, ne depășește ca mentalitate. Consider că ar trebui să se realizeze o ordonare și o dezvoltare în propriul nostru domeniu, să ne divulgăm calitățile ca popor milenar ce suntem, să le aplicăm și fructificăm, pentru ca ulterior să ne putem identifica și afirma într-un anumit domeniu. Trebuie să vedem cum au ajuns sus alte țări, trebuie să deslușim metodele prin care am putea să ajungem și noi sus, dar fără a plagia domeniul datorită căruia s-a ajuns acolo; ce putem copia în schimb sunt mijloacele morale prin care s-a atins vârful piramidei economice și sociale.
La Parlamentul European se află o conglomerație a națiunilor, dar cu toate acestea, datorită toleranței și transparenței, diplomației și respectului nu există conflicte mari, acesta este un aspect care m-a marcat. În minte mi-a venit în momentul în care s-a discutat pe baza acestui subiect, atmosfera lamentabilă din Parlamentul României, lipsa de ordine, transparență și desăvârșita lipsă de respect.
Nu pot să nu fac referire la un citat din „Autoportret  într-o oglindă spartă” de Octavian Paler: „ Dimineață m-am sculat cu gândul că fiecare om are haosul său personal. Și în raport cu acest haos, există trei faze. În prima îți ignori haosul. În a doua, rătăcești prin el. În a treia încerci dacă mai ai timp, să pui puțină ordine. Aceleași etape se pot identifica și în cazul evoluției unei națiuni. Același haos cu trei faze. Actuala poziție a României în raport cu etapele prevăzute mai sus se poate identifica cu cea de-a treia fază, cea de încercare de a face ordine.
Noi, generația de astăzi, suntem speranța, noi am văzut, am acaparat, urmează cu timpul să distingem, și ulterior va trebui să aplicăm. Metode există, însuși stagiul de la Parlamentul European a avut ca scop principal deschiderea unor noi orizonturi tinerelor generații. Se poate, doar trebuie să vrem!  
Cred că din cele șase miliarde de oameni să ajungă la conducere niște capete care să ia decizii ca și cum ar trăi veșnic, nu pentru beneficii actuale sau personale. În același timp consider că deciziile nu depind de legislatură.
Eu oricum sunt un euro - optimist.        
  Oana TÂRB       

Trimite email

joi, 17 octombrie 2019