Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

O săptămână de ... dor de Eminescu

La Școala din Oșorhei

O săptămână de ... dor de Eminescu

Vineri, 15 ianuarie 2010, la Școala cu clasele I-VIII din Oșorhei, elevii gimnaziști (coordonați de profesoarele de limba română Þoca Amalia și Franciac Ana) au organizat un program artistic la împlinirea celor 160 de ani de la nașterea marelui nostru poet național, Mihai Eminescu – „Luceafărul poeziei românești”.

 Elevii și-au revărsat emoțiile, trăirile, recitând poezii și cântând pe versurile poetului, încercând să-și exprime toată admirația și recunoștința față de genialul nostru poet.
 Expresivitatea cu care au recitat elevii a fost, pentru cei care i-au ascultat, o dovadă că totul venea din inimă, din suflet. Patru elevi din clasa a VI-a, îmbrăcați adecvat, au dramatizat un fragment din „Scrisoarea III” (povestitorul, Mircea, Baiazid și solul).
 Trebuie să spunem, însă, că acțiuni întru Eminescu s-au desfășurat pe parcursul întregii săptămâni, sub genericul „Dor de Eminescu”.
 Unii au reprezentat prin desene câteva din temele și motivele eminesciene. Lucrările au fost expuse pe panoul școlii, alături de colaje prin care au fost redate momente din viața și opera poetului.
 La finalul programului artistic, s-a citit o scrisoare adresată genialului nostru poet.
 MĂRITE GENIU,
 „Am așteptat mult timp pentru a-ți scrie, iar în acest moment mă întreb: Oare cui scriu? Poate că poetului nostru nepereche, poate Luceafărului poeziei românești, poate că Geniului Eminescu sau poate că pur și simplu, vechiului meu prieten Eminescu.
 Cu siguranță nu mă cunoști, pentru că am trăit în epoci diferite, dar opera ta e contemporană fiecărei epoci, pentru că e unică, perfectă.
 Nu mi-a dăruit Dumnezeu atâta har și nu știu dacă felul meu de a-ți aprecia operele va fi la înălțimea ta. Citindu-ți operele, am trecut prin atâtea emoții și le-am trăit alături de tine. Am plâns când sufletul ți-a fost trist, am cutreierat pădurile și am numărat stelele. M-ai făcut să visez, să iubesc natura, să-mi pară cântecul izvoarelor - doină, să mi se pară câmpul cu flori pat al zânelor și albastrul lacului mai limpede ca cerul senin.
 M-ai făcut puternic și mi-ai oferit măsura lucrului bine făcut. Te cunosc dintotdeauna, pentru că faci parte din mine.
 Știu că fiecărui om îi este dată la naștere o stea. Þie ți s-a dat cea mai strălucitoare dintre toate - Luceafărul. Păcat că aceasta a strălucit atât de puțin, dar te asigurăm că va străluci veșnic în inimile noastre, ale tuturor românilor.
 În fiecare an, pornim pe urmele troienite cu flori de tei ale poetului nepereche și ne ridicăm cu pioșenie ochii spre astrul strălucitor.
 Îți mulțumesc, scumpe poet, pentru că ne-ai oferit puritatea sentimentelor, îți mulțumim că ai coborât în adâncul tuturor începuturilor ca să ne oferi, apoi, viziuni despre veacurile viitoare.
 Sunt doar un sol al generației mele, dar te asigur că te vom troieni mereu de aduceri-aminte, că vom vărsa mereu o lacrimă curată pe mormântul tău, ca semn de omagiu și prețuire, că-ți vom învăța mereu poeziile care sunt pentru noi adevăr și frumos, cristalizate în esențe și-ți mulțumim că răsari în fiecare zi, în sufletele noastre tinere pentru a ne călăuzi speranțele și dragostea.
Cu fruntea plecată, cu respect și admirație, ne închinăm în fața ta,
MĂRITE GENIU! (Amalia & Camelia)
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: O săptămână de ... dor de Eminescu.

Trimite email

Pentru mai multe poze click aici

duminic, 25 august 2019