Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
10 octombrie 2026

Laureata Premiului Nobel pentru Pace 2026, Navi Pillay

Laureata din acest an a Premiului Nobel pentru Pace este Navi Pillay, fostă judecătoare la Curtea Penală Internațională și fost Înalt Comisar al ONU pentru Drepturile Omului. Aceasta a primit medalia „pentru eforturile sale de a promova pacea și dreptul internațional”, notează Comitetul Nobel Norvegian, care laudă rolul „esențial al acesteia în asigurarea urmăririi penale a crimelor de război, a crimelor împotriva umanității și a genocidului”. În prezent, Navy Pillay este judecător ad-hoc la Curtea Internațională de Justiție, în procesul în care Myanmarul a fost acuzat de genocid.

Este singurul din premiile Nobel care este acordat de Comitetul Nobel Norvegian, din cadrul Institutului Nobel Norvegian, de la Oslo.
Anul acesta, au fost făcute 287 de nominalizări la Nobelul pentru Pace, potrivit organizatorilor.

Comitetul Nobel Norvegian subliniază contribuția semnificativă pe care Navi Pillay a avut-o la extinderea domeniului de aplicare și a impactului dreptului internațional”: „În cadrul unor procese internaționale istorice, ea a demonstrat că măsurile juridice pot contribui la prevenirea actelor de război și a violenței. Navi Pillay a contribuit, de asemenea, la consolidarea instituțiilor de drept internațional”.

Laureata la Nobel a oferit un scurt interviu pentru organizatori. Aceasta a declarat că a aflat că a primit distincția în timp ce se afla la Forumul Nuremberg, conferința internațională anuală organizată de Academia Internațională a Principiilor de la Nuremberg.

„Știu că acesta este un premiu personal, dar, în opinia mea, este un premiu pentru toate instituțiile în slujba cărora m-am aflat și pentru toți oamenii alături de care am lucrat”.

Întrebată cum va sărbători acest moment, Navy Pillay a declarat că se va dedica în continuare profesiei sale: „Nu știu de ce continui să lucrez la 85 de ani, dar iată-mă aici. Cel mai bun lucru pentru mine este să fiu aici, alături de toți delegații la această conferință internațională. Sunt multe victime și vreau să le onorez atât pe ele, cât și pe supraviețuitori”...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
15 septembrie 2026

Federația Părinților – Edupart precizează că susține proiectul deputatei PNL Raluca Turcan privind interzicerea telefoanelor în școli și modificări privind accesul elevilor la consiliere psihologică, însă aduce câteva precizări și propuneri de modificare a proiectului, într-un comunicat de presă, transmis pe 12 septembrie.
Amintim, în contextul rezultatelor PISA 2025, deputata PNL Raluca Turcan a cerut Comisiei de Învățământ din Camera Deputaților să pună pe ordinea de zi proiectul de lege prin care telefoanele mobile sunt interzise în școli și licee „pe întreagă perioadă a desfășurării cursurilor”. Proiectul prevede extinderea monitorizării audio-video în școli și măsuri privind consilierea psihologică gratuită și obligatorie a elevilor.

Consiliul Național al Elevilor nu e de acord cu interzicerea telefoanelor pe tot parcursul programului școlar.

„Interzicerea telefoanelor poate fi o măsură bună de disciplină educațională, concentrare și protecție împotriva cyberbullyingului, dar nu trebuie prezentată ca o soluție care, singură, repară rezultatele PISA”, scrie Federația Părinților Edupart.

Proiectul deputatei PNL Raluca Turcan propune modificarea Legii Educației nr 198/ 2023 în sensul în care telefoanele mobile să fie interzise „pe întreagă perioadă a desfășurării cursurilor” și să fie ținute în spații speciale până la finalul orelor.

În plus, proiectul modifică articolul 14 din Legea învățământului preuniversitar și introduce obligativitatea ca, la înscrierea copilului la școală, contractul educațional să conțină acordul expres al părinților sau al elevului major privind participarea la consiliere psihologică.

Mai mult, proiectul introduce o prevedere nouă despre obligativitatea de a participa la ședințe de consiliere școlară, la cererea profesorului. „Participarea la ședințe de consiliere școlară și/sau psihologică prevăzute la alin. (4) lit. a) poate fi dispusă de personalul didactic sau de conducerea unității de învățământ și este obligatorie pentru antepreșcolar, preșcolar sau elev”, scrie în proiectul propus de deputata Raluca Turcan.

Federația Națională a Părinților spune că „sesizarea poate și trebuie să poată fi făcută de profesor. Profesorul este unul dintre adulții care petrec cel mai mult timp cu elevul și poate observa schimbări de comportament, agresivitate, izolare, automutilare, bullying, neglijare sau alte elemente de risc.

Evaluarea trebuie însă realizată de un profesionist cu competențele necesare. Profesorul poate observa și sesiza dar profesorul nu diagnostichează”, scrie în comunicatul de presă.

Expoziția COMRADES OF TIME

Joi, la Pavilion Unicredit din București

Expoziția COMRADES OF TIME

Joi, 18 februarie 2010, la ora 19.00, la Pavilion Unicredit din București, va avea loc deschiderea oficială a expoziției COMRADES OF TIME; participanți: Zbynek Baladran (CZ), Grigor Khachatryan (AM), Anna Molska (PL), Ioana Nemeș (RO), Skart (SRB), Clemens von Wedemeyer (DE); curator: Joanna Soko³owska

A fi con-temporan
„A fi con-temporan nu înseamnă neapărat a fi prezent, a te afla aici și acum; înseamnă să fii mai degrabă „alături de timp” decât „în timp”. În germană „con-temporan” se spune „zeitgenössisch”. Cum Genosse înseamnă „tovarăș“, con-temporan – zeitgenössisch – poate fi tradus prin „tovarăș al timpului”, cel care colaborează cu timpul și îl ajută atunci când are probleme, când întâmpină greutăți.” (Boris Groys)
De ce devin artiștii... niște „tovarăși ai timpului”?
De ce devin artiștii contemporani niște „tovarăși ai timpului” atât de activi și intervin asupra lui în asemenea moduri, încât îl încadrează în metanarațiunile istorice implicite în spațiile sociale contemporane? Expoziția asociază întrebarea de mai sus cu practicile artistice care implică dileme puse de reprezentarea, rememorarea și actualizarea trecutului din perspectiva proiectelor modernității socialiste și comuniste. În lucrările artiștilor pot fi detectate două moduri de gândire principale și interconectate. Pe de o parte avem o reflecție asupra posibilelor sensuri ale straturilor istorice prezente în arhitectură și în alte forme de organizare a vieții, ce investighează în particular modul în care istoria este transmisă și mediatizată. Astfel, aici centrul de interes îl reprezintă condițiile contemporane de producere a experienței trecutului. Pe de altă parte se pune un accent puternic pe meditația asupra aspectului emancipator al modernității ca proiect neterminat. Din această perspectivă există o nevoie urgentă de evaluare a potențialului actual al modernității și, concomitent, de analiză critică a erorilor sale.
Proiectele ideologice moderniste pot fi observate cu o intensitate specială în procesul de construcție și în acțiunile de distrugere și reconstrucție legate inexorabil de scrierea istoriei și de un control asupra memoriei. „Narațiunea și construcția” (notează Ricoeur) „creează un gen similar de imprimare: una în longevitatea timpului, cealaltă în trăinicia materialelor. Fiecare nouă cladire se înscrie în spațiul urban ca o narațiune într-un cadru intertextual”. Distrugerea poate șterge sau suspenda în timp istorii vechi, anunțând astfel declanșarea unor noi narațiuni. Procesul de producere și reproducere a spațiului social în care funcționează structura, arhitectura și forma urbană în evoluție constituie o provocare interesantă pentru artiști, în măsura în care aceștia îl interpretează ca pe un palimpsest compus nu doar din straturi spectaculare, vizibile și materiale, spațio-temporale, ci și dintr-o multitudine de straturi invizibile și imateriale așezate unul peste celălalt. Artiștii nu sunt interesați atât de dezvăluirea și prezentarea unui text care s-ar putea să fi existat odată, ci de codarea sau reactivarea lui, expunându-l contextului actual în care el ar putea reapărea. Aceasta e situația în care artiștii devin tovarăși activi ai timpului, căci combină fără restricții cadre recunoscute din descrierile istorice și inventează noi traiectorii pentru evenimentele trecutului. Fiind interesați de caracterul complex al dorinței de a captura trecutul, realizează transformări în sensurile alocate acestuia, utilizând, de exemplu, metoda repetiției sau a remake-urilor. De fapt repetiția este de fiecare dată o actualizare recentă a condițiilor de producție ce apar la o nouă prelucrare a trecutului.
Explorarea în spațiul social contemporan a rămășițelor unei utopii pierdute, demers prezent în lucrările lui Clemens von Wedemeyer („Silberhöhe”, „Die Siedlung”), Zbynìk Baladrán („Glossary”, „Socio-fiction II”) și Grigor Khachatryan („Churches”), este legată de problema transmiterii actului de imaginare și reamintire a lor cu ajutorul diverselor imagini și al feluritelor tehnologii utilizabile în domeniul culturii vizuale: filmele de ficțiune, cele documentare și de televiziune. Analizând imaginile prin diverse moduri ale „reproductibilității lor tehnice”, ei ajung la esența imaterialului contemporan și aspectul afectiv al economiei ce generează în primul rând imagini și dorințe mediate.
Problema potențialului contemporan de emancipare a ideilor revoluționare, a socialismului și comunismului, precum și rolul artei în transformarea societății, sunt abordate și în lucrările lui Škart („Our Miracle”) și Anna Molska („W=F*S (Work)”,  „P=W:t (Power)”) și Zbynìk Baladrán. Ce condiții declanșează astăzi însăși necesitatea de a pune astfel de întrebări? Sugestia artiștilor ajunge chiar la esența polemicii despre problema comunismului în istoria societăților care l-au trăit: să fie eliminat complet sau să fie tratat pur și simplu ca o eroare, o falie temporară în năzuința universală spre capitalism? Această amnezie, laolaltă cu absența unor noi orizonturi politice, a constituit unul dintre prezumtivii factori ce au facilitat dominația paradigmei actuale, în care antagonismele sunt atenuate.
Încheierea conturilor cu trecutul
Forța sentimentelor negate poate conduce la fantezia reconstruirii tradițiilor pierdute, anistorice, stabile și „autentice”, în sensul descris de Svetlana Boym prin sintagma „nostalgie restauratoare”, și la „întoarcerea reprimatului”. Škart și Anna Molska ne propun să ne încheiem conturile cu trecutul întorcându-ne la el și verificându-i elementele în momentul actual.
Investigarea de către artiști a modurilor de reamintire, uitare sau reactivare a ideilor revolute ale modernității socialiste, ale căror elemente încă mai contribuie la edificarea spațiilor în care trăim, permite o reevaluare a potențialului contemporan al artei în raport cu noua economie existentă, cu formele de organizare a vieții și cu inițierea unor experiențe colective.
Publicație: „Tovarăși ai timpului”, cu texte de Joanna Sokolowska, Boris Groys, Juli Carson; publicație editată de  PAVILION - journal of politics and culture, engleză/română, 80 pagini, B/W, 13,5 x 18,5 cm, softcover, 7 euro/19 ron. (Crina L.)

Trimite email
miercuri, 14 octombrie 2026 la 13:52:41 Ora de vară a Europei de Est

Poza zilei

13 octombrie

*Pe 13 octombrie, în anul 53, împăratul roman Claudius moare în chinuri, după ce a fost otrăvit de ultima sa soție, Agrippina
*Data de 13 octombrie este legată și de „Miracolul de la Fátima", fenomenul religios la care ar fi asistat zeci de mii de oameni în Portugalia
*dar marchează și nașterea omului politic Take Ionescu
*precum și prima cădere a unui guvern român prin moțiune de cenzură după 1989
(sursa: Adevărul.ro)