Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Expoziția COMRADES OF TIME

Joi, la Pavilion Unicredit din București

Expoziția COMRADES OF TIME

Joi, 18 februarie 2010, la ora 19.00, la Pavilion Unicredit din București, va avea loc deschiderea oficială a expoziției COMRADES OF TIME; participanți: Zbynek Baladran (CZ), Grigor Khachatryan (AM), Anna Molska (PL), Ioana Nemeș (RO), Skart (SRB), Clemens von Wedemeyer (DE); curator: Joanna Soko³owska

A fi con-temporan
„A fi con-temporan nu înseamnă neapărat a fi prezent, a te afla aici și acum; înseamnă să fii mai degrabă „alături de timp” decât „în timp”. În germană „con-temporan” se spune „zeitgenössisch”. Cum Genosse înseamnă „tovarăș“, con-temporan – zeitgenössisch – poate fi tradus prin „tovarăș al timpului”, cel care colaborează cu timpul și îl ajută atunci când are probleme, când întâmpină greutăți.” (Boris Groys)
De ce devin artiștii... niște „tovarăși ai timpului”?
De ce devin artiștii contemporani niște „tovarăși ai timpului” atât de activi și intervin asupra lui în asemenea moduri, încât îl încadrează în metanarațiunile istorice implicite în spațiile sociale contemporane? Expoziția asociază întrebarea de mai sus cu practicile artistice care implică dileme puse de reprezentarea, rememorarea și actualizarea trecutului din perspectiva proiectelor modernității socialiste și comuniste. În lucrările artiștilor pot fi detectate două moduri de gândire principale și interconectate. Pe de o parte avem o reflecție asupra posibilelor sensuri ale straturilor istorice prezente în arhitectură și în alte forme de organizare a vieții, ce investighează în particular modul în care istoria este transmisă și mediatizată. Astfel, aici centrul de interes îl reprezintă condițiile contemporane de producere a experienței trecutului. Pe de altă parte se pune un accent puternic pe meditația asupra aspectului emancipator al modernității ca proiect neterminat. Din această perspectivă există o nevoie urgentă de evaluare a potențialului actual al modernității și, concomitent, de analiză critică a erorilor sale.
Proiectele ideologice moderniste pot fi observate cu o intensitate specială în procesul de construcție și în acțiunile de distrugere și reconstrucție legate inexorabil de scrierea istoriei și de un control asupra memoriei. „Narațiunea și construcția” (notează Ricoeur) „creează un gen similar de imprimare: una în longevitatea timpului, cealaltă în trăinicia materialelor. Fiecare nouă cladire se înscrie în spațiul urban ca o narațiune într-un cadru intertextual”. Distrugerea poate șterge sau suspenda în timp istorii vechi, anunțând astfel declanșarea unor noi narațiuni. Procesul de producere și reproducere a spațiului social în care funcționează structura, arhitectura și forma urbană în evoluție constituie o provocare interesantă pentru artiști, în măsura în care aceștia îl interpretează ca pe un palimpsest compus nu doar din straturi spectaculare, vizibile și materiale, spațio-temporale, ci și dintr-o multitudine de straturi invizibile și imateriale așezate unul peste celălalt. Artiștii nu sunt interesați atât de dezvăluirea și prezentarea unui text care s-ar putea să fi existat odată, ci de codarea sau reactivarea lui, expunându-l contextului actual în care el ar putea reapărea. Aceasta e situația în care artiștii devin tovarăși activi ai timpului, căci combină fără restricții cadre recunoscute din descrierile istorice și inventează noi traiectorii pentru evenimentele trecutului. Fiind interesați de caracterul complex al dorinței de a captura trecutul, realizează transformări în sensurile alocate acestuia, utilizând, de exemplu, metoda repetiției sau a remake-urilor. De fapt repetiția este de fiecare dată o actualizare recentă a condițiilor de producție ce apar la o nouă prelucrare a trecutului.
Explorarea în spațiul social contemporan a rămășițelor unei utopii pierdute, demers prezent în lucrările lui Clemens von Wedemeyer („Silberhöhe”, „Die Siedlung”), Zbynìk Baladrán („Glossary”, „Socio-fiction II”) și Grigor Khachatryan („Churches”), este legată de problema transmiterii actului de imaginare și reamintire a lor cu ajutorul diverselor imagini și al feluritelor tehnologii utilizabile în domeniul culturii vizuale: filmele de ficțiune, cele documentare și de televiziune. Analizând imaginile prin diverse moduri ale „reproductibilității lor tehnice”, ei ajung la esența imaterialului contemporan și aspectul afectiv al economiei ce generează în primul rând imagini și dorințe mediate.
Problema potențialului contemporan de emancipare a ideilor revoluționare, a socialismului și comunismului, precum și rolul artei în transformarea societății, sunt abordate și în lucrările lui Škart („Our Miracle”) și Anna Molska („W=F*S (Work)”,  „P=W:t (Power)”) și Zbynìk Baladrán. Ce condiții declanșează astăzi însăși necesitatea de a pune astfel de întrebări? Sugestia artiștilor ajunge chiar la esența polemicii despre problema comunismului în istoria societăților care l-au trăit: să fie eliminat complet sau să fie tratat pur și simplu ca o eroare, o falie temporară în năzuința universală spre capitalism? Această amnezie, laolaltă cu absența unor noi orizonturi politice, a constituit unul dintre prezumtivii factori ce au facilitat dominația paradigmei actuale, în care antagonismele sunt atenuate.
Încheierea conturilor cu trecutul
Forța sentimentelor negate poate conduce la fantezia reconstruirii tradițiilor pierdute, anistorice, stabile și „autentice”, în sensul descris de Svetlana Boym prin sintagma „nostalgie restauratoare”, și la „întoarcerea reprimatului”. Škart și Anna Molska ne propun să ne încheiem conturile cu trecutul întorcându-ne la el și verificându-i elementele în momentul actual.
Investigarea de către artiști a modurilor de reamintire, uitare sau reactivare a ideilor revolute ale modernității socialiste, ale căror elemente încă mai contribuie la edificarea spațiilor în care trăim, permite o reevaluare a potențialului contemporan al artei în raport cu noua economie existentă, cu formele de organizare a vieții și cu inițierea unor experiențe colective.
Publicație: „Tovarăși ai timpului”, cu texte de Joanna Sokolowska, Boris Groys, Juli Carson; publicație editată de  PAVILION - journal of politics and culture, engleză/română, 80 pagini, B/W, 13,5 x 18,5 cm, softcover, 7 euro/19 ron. (Crina L.)
Trimite email
vineri, 17 aprilie 2026 la 11:18:31 Ora de vară a Europei de Est