Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

„Spre înălțimi împreună”

Jurnal de bord al activității

„Spre înălțimi împreună”

Totul a început de la un mail pe care l-am primit în data de 1 mai de la dna profesoară Szatmari Dorina. Doamna profesoară mi-a propus să mă îmbrac în costumul dânsei de pilot de la Space Camp și să organizăm împreună o activitate de confecționare și lansare de avioane la clasa a IV-a A, sub coordonarea elevilor din clasa a VIII-a C.

 Am acceptat fără ezitare această provocare, deși era o activitate total străină mie; totuși colaborarea cu doamna profesoară mi-a dat curaj și încredere că voi face față acestei activități.
         Pentru început ne planificasem să organizăm activitatea pe data de 1 iunie, de Ziua copilului, dar programul încărcat din ultima perioadă ne-a determinat să alegem ca activitatea să se desfășoare   pe 27 mai. Am asimilat această activitate încă de la început ca o predare de ștafetă între generații, ca un zbor spre ceva nou al celor două grupuri de elevi; părăsirea gimnaziului și intrarea la liceu a clasei a VIII-a, în locul lor urmând să părăsească ciclul primar și să intre în ciclul gimnazial copiii din clasa a IV-a; adică sfârșitul unui drum și începutul altui drum pentru elevii acestor clase - un zbor nou spre un nou început.
         Doamna profesoară m-a rugat să mă gândesc la un titlu al activității și să vin cu propuneri în organizare. M-am oprit la titlul Spre înălțimi împreună, titlu cu care doamna profesoară a fost de acord. În alegerea titlului m-am inspirat din cuvintele lui Constantin Brâncuși care spunea că și-a dorit să exprime toată viața însușirea în sine, spiritul unei păsări măiestre: zborul, elanul..., că a căutat toată viața esența zborului și că și-a dorit toată viața să nu creeze păsări, ci zboruri. La fel de importante în alegerea titlului mi s-au părut cuvintele doamnei Szatmari pe care le găsisem într-un articol de pe internet și în care scria că, din când în când, încearcă să-i determine pe elevi să ridice privirea în sus, către cer. Și ceea ce m-a făcut să decid a fost colaborarea mea cu doamna profesoară, dorința mea de a zbura alături de dânsa mult timp de aici înainte, deoarece în puținul timp de când ne-am cunoscut am învățat foarte multe lucruri frumoase și utile de la dânsa.
         Astfel aveam stabilite două lucruri esențiale: data și titlul activității.
         A urmat faza de documentare continuă; am căutat pe internet informații despre avioane, piloți, zbor, tot ce am considerat că ar putea avea legătură cu activitatea; am descărcat articole, prezentări în power point, melodii, programe de realizare de avioane din hârtie, tot ce am găsit; mi-am dat seama că erau atâtea lucruri noi, interesante de care nu auzisem; și astfel mi-a venit prima idee: realizarea unor pliante pe care mi-am propus să le distribui elevilor participanți, tocmai din dorința de a le prezenta și lor atâtea lucruri minunate care se învârt în jurul cuvântului zbor. M-am apucat de lucru, iar la terminare, l-am atașat unui mail doamnei profesoare; a fost foarte încântată de ideea mea și astfel am rămas să listăm acest suvenir pentru copii; m-am apucat apoi să realizez diferite tipuri de diplome pentru participanții la activitate, ecusoane, afișe, precum și foi multicolore cu însemnul activității; toate aveau desenate tot felul de avioane, tot ce am considerat că ar face să arate drăguț și să justifice activitatea. Apoi am realizat un program al activității și o scurtă prezentare în power point. Din punctul meu de vedere, activitatea se putea derula. Mai urmau să fie antrenați copiii pentru această activitate, de această parte urmând să se ocupe doamnele profesoare Szatmari Dorina, la clasa a VIII-a C și Simona Vancea, la clasa a IV-a A, precum și elevul pilot, Torjoc Vlad, din clasa a VIII-a C, care avea și el să îmbrace un costum de pilot american. În data de 23 mai, afișele activității noastre au fost răspândite în toată școala.
 Și, astfel  a sosit ziua de 27 mai 2010! A fost o deschidere oficială realizată de către doamna Szatmari. La activitatea au participat dl director, Ioan Mocan, și dna directoare adjunctă, Szabo Gyongyi. Eu am prezentat programul activității.
         Am început prin derularea unor poze din Alabama și Florida, de la Centrul educațional al NASA, unde doamna profesoară Dorina Szatmari a participat în 2006 și 2007 și despre care ne-a povestit câte ceva. Am încercat să duc activitatea pe tărâmul unei călătorii imaginare în spațiu, apoi i-am provocat pe elevi să-și imagineze că se află la bordul unei nave și că încercăm să construim și noi câteva avioane din hârtie pe care să le ridicăm spre cer la sfârșitul activității. Le-am urat spor la treabă și să realizeze cele mai frumoase avioane, utilizând cartea „Avioane de hârtie” ca și ghid în construirea lor, în ideea că poate careva dintre ei va bate recordul mondial la zborul avioanelor de hârtie. Așa că, într-o atmosferă de lucru plăcută, elevii s-au apucat de construit avioane. Pe videoproiector rulau prezentări cu traficul avioanelor, imagini cu avioane cu interioare de lux, cu navele aviației SUA, pe un fond muzical înălțător. Elevilor li s-au alăturat pe parcurs și profesorii Zaha Alina și Deliman Alina, care au confecționat avioane împreună cu copiii.
         La finele confecționării avioanelor, care mai de care, diferite ca și formă și culoare, am ieșit în curtea școlii pentru a organiza un concurs de lansare de avioane; eu am adus cu mine două baloane de forma unor inimioare - am considerat că sunt inimioarele organizatoarelor principale și un avion confecționat din baloane cu heliu și al cărui pilot eram; le-am înălțat la cer și le-am privit cum se pierd în depărtare. Odată cu avionul confecționat din baloane de heliu, toți cei prezenți, elevi și profesori, am trimis departe supărările, dezamăgirile, întristările care poate ne-au încercat uneori în anii de gimnaziu. A fost foarte distractiv acest moment: balonul a plecat destul de greu; s-a agățat în crengile unui copac, apoi a coborât aproape de sol în curtea interioară a școlii. Picii din clasa I, aflați în pauză, alergau după balon să îl prindă, iar elevii din clasa a VIII-a strigau la ei să lase supărările să plece! Copiii au fost încântați când balonul a depășit acoperișul școlii și s-a pierdut în zare. Cine știe pe unde se află acum?!
         Reveniți în sală, fiecare elev a primit o diplomă de participare înmânată de către dna Szatmari, eu am dăruit fiecărui elev un pliant, autorii celor mai bune trei avioane au primit cadou câte un brelog cu însemnul NASA, la fel și eu și Vlad, în calitatea noastră de elevi piloți care am condus împreună avionul de la lansare până la aterizare, cu multă siguranță. Ne-am făcut poze și totul s-a încheiat  cu zâmbetul pe buze; sunt convinsă că mulți dintre copii au gustat esența zborului nostru.
Sunt lucruri unice în viață; cred că și această călătorie a noastră în jurul ideii de zbor este unică. Probabil voi zbura în viitor cu avioane adevărate și-mi voi aminti peste timp de această călătorie imaginară în spațiu. Un lucru e sigur: nici unul din zborurile viitoare nu va mai fi la fel. De ce? Pentru că a fost zborul care m-a ajutat să mă desprind pentru prima dată de la sol.
Îi îndemn pe toți cei prezenți, dar și pe toți copiii planetei, să-și continue zborul, un zbor lin, amplu, curat și să nu înceteze să viseze, deoarece tinerii fără vise sunt ca păsările fără aripi!  (Ioana Dzițac)

Trimite email

mari, 18 decembrie 2018

Poza zilei

Drumul bihorenilor la Alba Iulia

Revista ,,OviDan" nr. 197 cuprinde însemnări, gânduri, impresii, versuri și fotoreportaje despre Drumul bihorenilor la Alba Iulia, în 24 și 25 noiembrie 2018, acțiune organizată de Uniunea ,,Vatra Românească", Filiala Bihor, din inițiativa prim-vicepreședintelui Ioan Chivari.
Revista a ieșit pentru prima oară în 20 de pagini, din care patru pagini color.