Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Excursie la Hațeg

Pe mâna lui Andrei Toia

Excursie la Hațeg

În vacanța de vară, Andrei Toia, de la Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuși” din Oradea, mă suna foarte des pentru a mă convinge să facem o excursie nemaipomenită în zona Hațegului, să vedem mai multe obiective istorice și religioase...

A venit toamna și planurile sale au prins  contur în perioada 1-3 octombrie 2010, când o trupă forte (nebună-nebună) de peste 35 de elevi de la Colegiul Economic „Partenie Cosma” și Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuși”, însoțiți de prof. Daniela Ghiuro și dna prof. Aurica Cifor, ne-am îmbarcat în autocar cu drapelul național, cu un banner marcat de Andrei cu „numele” nostru, bagaje multe... și am pornit veseli la drum, ne scrie doamna profesor Daniela Ghiuro.
 Primul obiectiv vizitat a fost Cetatea Devei - construită la începutul sec. XIII, pe un deal vulcanic, la aproximativ 200 de metri. A fost o puternică fortăreață militară antiotomană din Transilvania; datorită unui incendiu puternic a ars aproape în întregime, azi existând doar  ruinele zidurilor (aflate acum în renovare) la care se ajunge foarte rapid cu o telecabină modernă; de sus, panorama orașului este foarte frumoasă. Ai impresia că totul este foarte mic... După câteva ore, am poposit la faimosul castel de la Hunedoara - Castelul Corvinilor sau al Huniazilor, unde am fost impresionați de zidurile foarte solide, crenelurile, turnurile, curțile interioare, dar și sălile deosebite. Acest castel este cel mai important monument gotic din Transilvania, fiind construit de Iancu de Hunedoara pe o stâncă...
„Apă ai, inimă n-ai...”
Cel mai mult m-a impresionat fântâna din interior, adâncă de 30 de metri, care are o poveste foarte tristă. Fântâna a fost săpată de trei prizonieri turci în schimbul libertății lor; se pare că, deși, după 15 ani, ei au găsit apa, nu au mai fost eliberați niciodată; unul din ei (Hassan) a lăsat scrijelit în piatră: „Apă ai, inimă n-ai...”
Rupți de oboseală, vineri seara, pe la ora 18.00, am ajuns la Sarmizegetusa - sat, unde ne-am cazat la pensiunea Zamolxe. Am luat cina... și s-a încins discoteca ... până la 3. Sâmbătă, am fost treziți de Andrei... Am luat micul dejun și am pornit să vizităm Mănăstirea Densus (la 10 km de Hațeg), în satul Totești, cea mai veche biserică în care se țin slujbe, cu un interior mic de aproximativ 15 metri pătrați, cu inscripții romane pe ziduri și picturi murale pe un fond albastru ultra-marin existente încă din sec.XV, în perioada comunistă, imaginea acestei biserici exista pe timbrele poștale; apoi, la 22 km de Hațeg, în satul Suseni, există o altă biserica nemaipomenită - Colț, la 3 km de comuna Râul de Mori, și o cetate pe o stâncă, numită la fel, care au fost inspirația lui Jules Verne pentru romanul „Castelul din Carpați”;la mănăstirea Colț există doar câțiva călugări bine organizați; este printre primele mănăstiri atestate. Ea a fost construită de cneazul Candea la începutul sec. al XIV-lea, din piatră, cu ziduri de peste un metru grosime, în formă de navă, cu altar și naos, cu multe elemente gotice; are o frescă foarte veche pe pereți (acum este în renovare); ni s-a explicat că în perioada comunistă a fost neglijată, fiind folosită ca adăpost pentru animale. După 1989, apare un nucleu de călugări conduși de ieromonahul Calinic.
Tot sâmbătă, am vizitat și zidurile primei cetăți daco-romane: Ulpia Traiana Sarmizegetusa, unde am rămas impresionați de organizarea orașului antic, cu canalizare; orașul cuprindea aproximativ 32 de hectare, având un For al lui Traian, unde se țineau ședințele publice, apoi Amfiteatrul, cu luptele gladiatorilor, unde încăpeau aproximativ cinci mii de spectatori; temple ale unor zei - Nemesis, Domus, ateliere etc. Cetatea a fost fondată între anii 108-110, pe timpul împăratului Hadrian, populată cu veteranii războaielor dacice; zidurile de piatră au 4 – 5 metri înălțime. Așezarea avea o foarte bună organizare internă, reprezentând centrul politico-administrativ al provinciei Dacia. Zidurile s-au conservat foarte bine de atâția ani, dovadă a calității muncii din epoca respectivă...
 Am revenit la pensiune „bombardați” cu atâtea noutăți și o sumedenie de poze făcute în locurile vizitate, multe suveniruri cumpărate de pretutindeni și cu impresia că parcă suntem mai bogați și mai deștepți. Seara, am făcut un foc mare de tabără, am cântat, am făcut poze și am dansat...  Duminică, după micul dejun, ne-am împachetat și am plecat spre casă, cu un imens regret că parcă a trecut prea repede. Ne-am mai oprit o dată în zona Hațegului, pe o pajiște unde am mâncat ca „la botul calului”. Am urcat în autocar și ... pe la ora 18, am ajuns în Oradea.
 Cred că pentru toți elevii, a fost o experiență de neuitat, o lecție de istorie, nemaipomenită, o „temă” de dirigenție, de comportare civilizată...
Îi mulțumim lui Andrei pentru itinerariul extraordinar și toate eforturile legate de cazare, transport, program, precum și dirigintei lui, prof. ing. Filip Viki (de la C.T. „Constantin Brâncuși”). Daniela Ghiuro

Trimite email

joi, 20 iunie 2019