Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Obiceiuri strămoșești din vatra Bihorului

Cu ochii și sufletul pe moștenirea noastră culturală

Obiceiuri strămoșești din vatra Bihorului

În această mânecă de țară, în mândra zadie (șorț) bihoreană, sărbătorile de iarnă au fost și din fericire încă mai sunt trăite cu intensitate.

Când mirosurile amestecate de supă aburindă, de „coaste fripte și cârnați”, de jumări și caldaboși, de sarmale, de nuci și scorțișoară din rumeni cozonaci te ademenesc spre casele gospodarilor, numai ce auzi la poartă:
-Gospodari vrednici, cinstiți
În casa dumneavoastră, pe corindători primiți?
Și cum, Doamne, să nu-i primești! Rând pe rând, cete de colindători mari și mici, cu „Steaua” sau „Viflaiemul” îți trec pragul colinde strămoșești te transpun într-o lume miraculoasă. Și dacă ai în casă și o fată, ești norocos, căci vei auzi:
Corinda fetei
Doi tragănă, doi leagănă ...  
Mi lerui, lerui, Doamne!
Domistrește-ne, popistrește-ne...
Și pă fiica me d-o pețește...
Tătă joia mi câte doi...
Și vinerea cu mia...
Și sâmbăta cu suta...
Tinde-ți fiica me mâna-ncoace...
Ba io mânurile n-oi d-a-ntinde...
Căci mânurile că mi-s grele...
De inele me d-argințele...
Tinde-ți fiica me brațele-n coace...
Ba io brațele n-oi d-a-ntinde...
Căci brațele că mi-s grele...
D-aurele me de țânțele...
Cel taler dă mai nainte...
Ia scoate-l fiică-n nainte...
Ș-ai fi fiica me sănătoasă...
Cu câte-s fiice dân casă...Mi lerui, lerui Doamne.
Apoi „highighișul”(cel care cântă la vioară), trage pe strune câteva danțuri bune. Corindătorii dănțăuși iau la joc găzdoaia și pe fetele ei, să le meargă bine tot anul. Gazda, ,,nealcoș”(mândru) tare, plătește ,,corinda”, cinstind corindătorii cu câte un păhar de pălincă ori de vin, cu-o sută sau cât îl ține buzunarul. Găzdoaia pune pe masă cârnații și caldaboșii. Plata supremă este însă colacul de grâu curat, rotund și cu o frumoasă împletitură în semnul crucii, deasupra. Mulțămitorul, adică corindătorul care multumește pentru daruri, începe cu:
Alduitul colacului
Hei, corindători, corindători
De bine-ați stat și-ați corindat,
Jupânu gazdă v-o așteptat
De-o lună, de-o săptămână
Mai vârtos ca-n astă sară bună.
Cu ăsta dar mândru și frumos,
Drept că-i mândru și frumos
Că-i din grâu mănos
Din pelița lui Hristos.
Dar jupânu gazdă n-o făcut
Ăsta dar mândru și frumos
Cum vouă ori nouă ni se pare
Stând pe șanțuri și hârâindu-se
Cu câinii prin garduri.
Ci jupânu gazdă o prins doisprăzece tuluci(boi tineri)
Cu coarne lungi, d-aici până la turci
Poate și mai lungi.
Și-o plecat în câmpul cel mare,
Și-o tras brazdă neagră,
Și-o sămănat grâu roșu.
Ploaia picutea, grâul răsărea,
Soarele ieșea, grâul creștea
Împăiat ca trestia, îmbobat ca mazărea.
Soarele lucea, grâul se cocea.
Când se văzu jupânu gazdă cu-așa mare belșug
A chemat doisprezece feciori însurători
Și douăsprezece fete fecioare
Și-au mers în câmpul cel mare.
Feciorii s-au apucat și grâul l-au secerat
Iar fetele fecioare făceau mănunții mari
Din mănunți, snopi, din snopi, cruci
Din cruci, stog.
Și l-au treierat, și grâu în saci au vărsat,
Și l-au dus la moară și l-au măcinat,
Și cu făină albă la găzdoaie s-or înfățoșat.
Găzdoaia s-o pus pe frământat,
Și gazda foc în cuptor o-ncins,
Și din aluatul dospit, colaci pentru copt o pregătit,
Și cu acest dar mândru și frumos, pe noi ne-or primit.
Cât o fi de-aici în jos, să-l mânce gazda sănătos!
Colindă
Să trăiască gazda noastră ...
Hai, lerui, ler
C-o plătit colinda noastă...
Cu-n colac de grâu frumos...
Să-l mâncăm noi sănătoși...
Și te-ntoarce-o cruce-n casă...
Rămâi gazdă sănătoasă!...
Iar noi cu corinda noastă...
Om mere la altă casă...
Hai, lerui,ler.
Obicei strămoșeac din satul Nădar, comuna Spinuș (de Marghita), județul Bihor.
înv. Floare Vaș

Trimite email

vineri, 23 august 2019