Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Scarlatina

Sfatul medicului

Scarlatina

Ne răspunde doamna doctor Carmen Băloiu - medic pediatru la Spitalul Clinic Municipal „dr. Gavril Curteanu” din Oradea.

Scarlatina este o boală eruptivă infecțioasă acută, predominant a copiilor, determinată de streptococi betahemolitici din grupul A, caracterizată clinic prin febră, vărsături și o erupție caracteristică, ajungându-se uneori chiar la complicații. Prezintă un moderat caracter sezonier, îmbolnăvirile cele mai frecvente producându-se în sezonul rece (toamna, iarna și la început de primăvară). În țara noastră, incidența anuală maximă se înregistrează în luna noiembrie, iar minima în luna aprilie. O serie de factori ar putea explica apariția acestor aspecte în creșterea incidenței scarlatinei - în principal, redeschiderea, după vacanțe, a școlilor sau instituțiilor. Scarlatina se remarcă actualmente ca boală a vârstei școlare (6-14 ani) și preșcolare. Transmiterea scarlatinei se face în principal prin contact direct cu bolnavii de scarlatină sau cu alte infecții streptococice (angina în primul rând), ca și cu purtătorii de streptococ betahemolitic. Răspândirea bolii se face prin intermediul aerului contaminat cu streptococ din secrețiile bucofaringiene, eliminate prin tuse, strănut, vorbire; agentul patogen fiind conținut în picăturile de salivă sau purtat de particule de praf. Este posibilă, de asemenea și transmiterea indirectă, prin obiecte contaminate (lenjerie, veselă), prin mâinile murdare etc. Transmiterea pe cale digestivă (alimente contaminate cu streptococ) poate genera epidemii de scarlatină cu caracter exploziv, consemnate în special în internatele școlare, în colectivitățile de copii și tineri. Este posibilă transmiterea scarlatinei prin infectarea arsurilor și a altor leziuni cutanate, ca și a plagilor operatorii în cadrul scarlatinei extrafaringiene sau chirurgicale. Odată intrat în organism, streptococul se multiplică la poarta de intrare (faringe, leziuni tegumentare, plăgi chirurgicale), determinând un proces inflamator local - angină sau supurație; se eliberează o toxină care se difuzează în sânge, determinând febră, cefalee, vărsături și erupția caracteristică.
Măsurile de tratament sunt recomandate de medic în urma consultului și constau în izolare la domiciliu, repaus la pat, regim hidro-lacto-zaharat și fructarian pe perioada febrei; se trece apoi la regimul lacto-fainos-vegetarian și fructarian, iar după șapte zile de afebrilitate, se trece la un regim normal. Tratamentul antimicrobian se face cu Penicilină, care reprezintă tratamentul de elecție; se asociază antitermice, dezobstruant nazo-faringian, dezinfectante faringiene, vitamine.

Trimite email

joi, 5 decembrie 2019