Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Credință și destin ...

De la suflet... cu suflet

Credință și destin ...

„Bunule Dumnezeu, m-ai făurit, m-ai creat și iubit, iar eu îți înapoiez aceste daruri așa cum sunt, nici mai mult nici mai puțin, atât cât limitele îmi permit...”

Iau timpu-n palmă să-l privesc de-aproape... Știți? Palma mi-e goală! Și nu pot face să nu-mi întreb gândul: „Când au trecut? Unde-au zburat?” Jucăuș, gândul mă trimite într-o călătorie îndărăt, în urmă cu 34 de ani, când pentru întâia oară am pășit pe poarta școlii ca tânăr învățător, „cu cerul senin în privire”... Și ca atunci, și acum, la fiecare început sau sfârșit de an școlar, simt aceleași emoții, nerăbdare, neliniște și, de ce nu, poate un strop de teamă în a nu da greș, în a nu înșela încrederea ce-o citesc în seninul ochișorilor ce mă privesc din bănci ... și, de fiecare dată, se iscă în mine întrebarea: „Am reușit oare să las în sufletele lor o urmă a trecerii mele?”
Sfârșitul fiecărui an ne îndeamnă să facem un bilanț al lucrurilor și întâmplărilor trăite, iar undeva, într-un colț al sufletului, s-a prelins o lacrimă repetând cu melancolie: „Da, a mai trecut un an...!” Poate mai zbuciumat și mai greu decât alții, poate cu mai multe temeri și neostoite căutări întru împlinire, dar nu zadarnic ...
Profesia de dascăl a făcut din mine un om norocos, binecuvântat și bogat! În primul rând, aici am găsit iubirea aceea necondiționată, fără suspiciuni și fără întrebări; apoi, în toți anii ce-au trecut, dascăl și copii am învățat mereu unii de la ceilalți ... Așa e datul firii! O școală în care dascălul nu învață și el este o absurditate, iar un copil căruia nu-i poți trece nicio incertitudine, îți este o înfrângere...  Împreună am învățat să ne exprimăm gândurile ascultând o muzică de calitate, să ne strigăm bucuria în fața unui răsărit sau apus de soare, să vărsăm o lacrimă în fața unor vestigii de viață trecută, să ascultăm în tăcere o toacă de Vecernie, să ne plecăm fruntea în fața unor urme ce ne arată care ne sunt Rădăcinile, să ne umplem sufletul cu clipe de frumos și adevăr, închizând în căușul palmelor Bucuria Iubirii pentru tot ce-nseamnă Viață...
Trăim zbuciumat, învolburat; întâmpinăm greutăți de tot felul... ne zbatem să ocrotim tinerele vlăstare, să le educăm în spiritul adevăratelor valori morale, ne învățăm elevii să sape atent în adâncul ființei lor pentru a scoate la lumină ceva ce merită dăruit acestei lumi, îi învățăm să crească aidoma unor copaci falnici, cu frunziș bogat și rădăcini adânci, puternic ancorate în viața de zi cu zi, îi învățăm să spere și să viseze, să-și înalțe clipă de clipă zborul, chiar dacă, uneori, aripile ne sunt prea scurte ...
Domnului profesor cu dragoste!
De ce-am dăruit hârtiei aceste gânduri? Ca semn de recunoștință atâtor generații de dascăli ce mi-au fost călăuză în formarea mea ca om și dascăl, mulți dintre ei prea devreme și prea nedrept „plecați” dintre noi în lumea cu luminile... Apoi, mi-am dorit să fie un imbold pentru generațiile aflate la început de drum în această nobilă profesie... de dascăl-apostol, să creadă cu putere în menirea lor, să vegheze cu responsabilitate la ceea ce urcă din rădăcini spre coroană, să creadă cu putere în limpezimea izvorului ce curge lângă ei, să fie valea blândă ce-i ocrotește undele-i zburdalnice, fără a-i stăvili cursul impetuos, să știe că s-au înhămat la o muncă deloc ușoară, în care nu este loc pentru rutină sau nepăsare...
De felul în care vor ști sădi în sufletul copiilor „semințele” tuturor lucrurilor, acestea vor rodi mai târziu, iar rodul va fi cu atât mai bogat, cu cât au știut să le „pese”; vor găsi răsplată în acele simple și sincere gesturi de recunoștință din partea micuților învățăcei, vor cunoaște „sublimul suferinței”, când simți că munca nu ți-a fost în zadar, în ciuda piedicilor și pietrelor de pe drum... și atunci bucuria nu mai cunoaște margini!
Tuturor colegilor mei, mai vechi sau mai noi, demni slujitori în templul sacru al devenirii de sine și dragostei de carte, acum, la sfârșit de an, când învăluiți în corăbii de iubire și lumină ne simțim sufletul binecuvântat într-o rugă închinată Cerului pentru preaplinul roadelor de peste an, le doresc tihnă în casa sufletelor, o vacanță frumoasă, sănătate și putere de muncă, să rămână mereu „învățătorul cel tânăr cu cerul senin în privire”, chiar dacă o lume întreagă ar vrea să ne umilească sau îngenuncheze... să nu uite că înfrânt nu ești când sufletul ți-e frânt sau obosit, când ochii-ți sunt în lacrimi, ci când renunți la vise...
Copiii mei m-au învățat să iau viața în piept, nu ca s-o trântesc, ci să-i aud inima cum bate și să prețuiesc CLIPA! Fiecare putem împrumuta clipei veșnicia... (Ana COTRO)
 P.S. Stimați guvernanți, aceștia sunt dascălii pe care îi avem! Așa gândesc ei, și de aceea îi puteți trișa! Cu ei defilăm... Pe ei ne bazăm. Lor le încredințăm sufletele și florile noastre cele mai de preț!
Ana este unul din miile de dascăli-apostoli ai neamului care fac cinste școlii și profesiei. Oare câți dintre cei puși să facă legi bune pentru țară și popor pot să privească cu mândrie în urmă, la sfârșit de an, la un bilanț în fața propriei conștiințe?!
Iertare, Ana, dar nu puteam să nu spun și eu două vorbe!
Felicitări! Tu ești modelul pe care ni-l dorim! (Ov. D.)
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Credință și destin ...
Trimite email
duminică, 14 decembrie 2025 la 06:55:59 Ora standard a Europei de Est