Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
9 februarie 2026

Ilie Bolojan, despre restricțiile pentru copii pe rețele sociale: E o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine, va fi o discuție în perioada următoare / Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri

Premierul Ilie Bolojan și-a reafirmat rezervele exprimate săptămâna trecută cu privire la interzicerea accesului copiilor sub 15-16 ani la rețele sociale și a arătat, într-un interviu acordat luni seară Digi24, că „asta va fi o discuție care se va lua (sic!) în perioada următoare”. El a precizat, însă, cu aceeași ocazie că subiectul reprezintă „o zonă pe care nu o stăpânesc foarte bine”.
Întrebat dacă există cineva în guvern care să „preia proiectul cu rețelele sociale” și eventuale restricții pentru copii, conform dezbaterilor din țările europene și din România, el a spus că a „încercat să fie ponderat”.

Amintim că, săptămâna trecută, el spunea despre limitări pentru accesul copiilor la social media: E greu să iei o măsură dar care, dacă nu o poți spune în practică, mai bine nu o iei (sic).
În interviul pentru Digi 24, el a revenit asupra opiniei că părinții pot avea un rol mai puternic în „a încerca un dialog” cu copiii despre dezinformare și manipulare: „Ce se poate face? O mai bună colaborare a părinților cu acești tineri. Nu spun în sensul supravegherii, dar în sensul de a-i lămuri, de a încerca un dialog cu ei, pentru a-i, oarecum, preveni vizavi de ce se întâmplă atunci când stai foarte mult pe rețele sau cum pot fi foarte ușor dezinformat și manipulat”.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

28 ianuarie 2026

Știri
OFICIAL Din anul școlar 2026-2027, liceele pedagogice nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor / Noile specializări

De anul școlar viitor, liceele cu profil pedagogic nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, potrivit unui ordin publicat în Monitorul Oficial. Este vorba despre ordinul nr. 3008 din 8 ianuarie 2026, pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar pedagogic. Potrivit regulamentului, noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.
Specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, care funcționează în baza Legii educației naționale nr.1/2011, nu se află în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, acesta fiind și motivul pentru care nu se mai organizează, din anul școlar 2026-2027, admitere pentru aceste specializări.
Art. 2. — „Pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, specializări care funcționează în baza Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, specializări pentru care nu se mai organizează admitere începând cu anul școlar 2026-2027, rămân valabile planurile-cadru și programele școlare aflate în uz la data admiterii și înscrierii elevilor de la aceste specializări în clasa a IX-a a studiilor liceale”, se arată în ordinul publicat în Monitorul Oficial.

În regulament se arată că noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.

Art. 2. — „(1) Unitățile de învățământ în care se organizează învățământ vocațional pedagogic sunt unități de învățământ liceal, care au capacitatea de a organiza procesul de predare-învățare-evaluare și practica pedagogică pentru specializările din cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, respectiv: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară”.

Credință și destin ...

De la suflet... cu suflet

Credință și destin ...

„Bunule Dumnezeu, m-ai făurit, m-ai creat și iubit, iar eu îți înapoiez aceste daruri așa cum sunt, nici mai mult nici mai puțin, atât cât limitele îmi permit...”

Iau timpu-n palmă să-l privesc de-aproape... Știți? Palma mi-e goală! Și nu pot face să nu-mi întreb gândul: „Când au trecut? Unde-au zburat?” Jucăuș, gândul mă trimite într-o călătorie îndărăt, în urmă cu 34 de ani, când pentru întâia oară am pășit pe poarta școlii ca tânăr învățător, „cu cerul senin în privire”... Și ca atunci, și acum, la fiecare început sau sfârșit de an școlar, simt aceleași emoții, nerăbdare, neliniște și, de ce nu, poate un strop de teamă în a nu da greș, în a nu înșela încrederea ce-o citesc în seninul ochișorilor ce mă privesc din bănci ... și, de fiecare dată, se iscă în mine întrebarea: „Am reușit oare să las în sufletele lor o urmă a trecerii mele?”
Sfârșitul fiecărui an ne îndeamnă să facem un bilanț al lucrurilor și întâmplărilor trăite, iar undeva, într-un colț al sufletului, s-a prelins o lacrimă repetând cu melancolie: „Da, a mai trecut un an...!” Poate mai zbuciumat și mai greu decât alții, poate cu mai multe temeri și neostoite căutări întru împlinire, dar nu zadarnic ...
Profesia de dascăl a făcut din mine un om norocos, binecuvântat și bogat! În primul rând, aici am găsit iubirea aceea necondiționată, fără suspiciuni și fără întrebări; apoi, în toți anii ce-au trecut, dascăl și copii am învățat mereu unii de la ceilalți ... Așa e datul firii! O școală în care dascălul nu învață și el este o absurditate, iar un copil căruia nu-i poți trece nicio incertitudine, îți este o înfrângere...  Împreună am învățat să ne exprimăm gândurile ascultând o muzică de calitate, să ne strigăm bucuria în fața unui răsărit sau apus de soare, să vărsăm o lacrimă în fața unor vestigii de viață trecută, să ascultăm în tăcere o toacă de Vecernie, să ne plecăm fruntea în fața unor urme ce ne arată care ne sunt Rădăcinile, să ne umplem sufletul cu clipe de frumos și adevăr, închizând în căușul palmelor Bucuria Iubirii pentru tot ce-nseamnă Viață...
Trăim zbuciumat, învolburat; întâmpinăm greutăți de tot felul... ne zbatem să ocrotim tinerele vlăstare, să le educăm în spiritul adevăratelor valori morale, ne învățăm elevii să sape atent în adâncul ființei lor pentru a scoate la lumină ceva ce merită dăruit acestei lumi, îi învățăm să crească aidoma unor copaci falnici, cu frunziș bogat și rădăcini adânci, puternic ancorate în viața de zi cu zi, îi învățăm să spere și să viseze, să-și înalțe clipă de clipă zborul, chiar dacă, uneori, aripile ne sunt prea scurte ...
Domnului profesor cu dragoste!
De ce-am dăruit hârtiei aceste gânduri? Ca semn de recunoștință atâtor generații de dascăli ce mi-au fost călăuză în formarea mea ca om și dascăl, mulți dintre ei prea devreme și prea nedrept „plecați” dintre noi în lumea cu luminile... Apoi, mi-am dorit să fie un imbold pentru generațiile aflate la început de drum în această nobilă profesie... de dascăl-apostol, să creadă cu putere în menirea lor, să vegheze cu responsabilitate la ceea ce urcă din rădăcini spre coroană, să creadă cu putere în limpezimea izvorului ce curge lângă ei, să fie valea blândă ce-i ocrotește undele-i zburdalnice, fără a-i stăvili cursul impetuos, să știe că s-au înhămat la o muncă deloc ușoară, în care nu este loc pentru rutină sau nepăsare...
De felul în care vor ști sădi în sufletul copiilor „semințele” tuturor lucrurilor, acestea vor rodi mai târziu, iar rodul va fi cu atât mai bogat, cu cât au știut să le „pese”; vor găsi răsplată în acele simple și sincere gesturi de recunoștință din partea micuților învățăcei, vor cunoaște „sublimul suferinței”, când simți că munca nu ți-a fost în zadar, în ciuda piedicilor și pietrelor de pe drum... și atunci bucuria nu mai cunoaște margini!
Tuturor colegilor mei, mai vechi sau mai noi, demni slujitori în templul sacru al devenirii de sine și dragostei de carte, acum, la sfârșit de an, când învăluiți în corăbii de iubire și lumină ne simțim sufletul binecuvântat într-o rugă închinată Cerului pentru preaplinul roadelor de peste an, le doresc tihnă în casa sufletelor, o vacanță frumoasă, sănătate și putere de muncă, să rămână mereu „învățătorul cel tânăr cu cerul senin în privire”, chiar dacă o lume întreagă ar vrea să ne umilească sau îngenuncheze... să nu uite că înfrânt nu ești când sufletul ți-e frânt sau obosit, când ochii-ți sunt în lacrimi, ci când renunți la vise...
Copiii mei m-au învățat să iau viața în piept, nu ca s-o trântesc, ci să-i aud inima cum bate și să prețuiesc CLIPA! Fiecare putem împrumuta clipei veșnicia... (Ana COTRO)
 P.S. Stimați guvernanți, aceștia sunt dascălii pe care îi avem! Așa gândesc ei, și de aceea îi puteți trișa! Cu ei defilăm... Pe ei ne bazăm. Lor le încredințăm sufletele și florile noastre cele mai de preț!
Ana este unul din miile de dascăli-apostoli ai neamului care fac cinste școlii și profesiei. Oare câți dintre cei puși să facă legi bune pentru țară și popor pot să privească cu mândrie în urmă, la sfârșit de an, la un bilanț în fața propriei conștiințe?!
Iertare, Ana, dar nu puteam să nu spun și eu două vorbe!
Felicitări! Tu ești modelul pe care ni-l dorim! (Ov. D.)
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Credință și destin ...

Trimite email
miercuri, 18 februarie 2026 la 06:04:41 Ora standard a Europei de Est