Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Credință și destin ...

De la suflet... cu suflet

Credință și destin ...

„Bunule Dumnezeu, m-ai făurit, m-ai creat și iubit, iar eu îți înapoiez aceste daruri așa cum sunt, nici mai mult nici mai puțin, atât cât limitele îmi permit...”

Iau timpu-n palmă să-l privesc de-aproape... Știți? Palma mi-e goală! Și nu pot face să nu-mi întreb gândul: „Când au trecut? Unde-au zburat?” Jucăuș, gândul mă trimite într-o călătorie îndărăt, în urmă cu 34 de ani, când pentru întâia oară am pășit pe poarta școlii ca tânăr învățător, „cu cerul senin în privire”... Și ca atunci, și acum, la fiecare început sau sfârșit de an școlar, simt aceleași emoții, nerăbdare, neliniște și, de ce nu, poate un strop de teamă în a nu da greș, în a nu înșela încrederea ce-o citesc în seninul ochișorilor ce mă privesc din bănci ... și, de fiecare dată, se iscă în mine întrebarea: „Am reușit oare să las în sufletele lor o urmă a trecerii mele?”
Sfârșitul fiecărui an ne îndeamnă să facem un bilanț al lucrurilor și întâmplărilor trăite, iar undeva, într-un colț al sufletului, s-a prelins o lacrimă repetând cu melancolie: „Da, a mai trecut un an...!” Poate mai zbuciumat și mai greu decât alții, poate cu mai multe temeri și neostoite căutări întru împlinire, dar nu zadarnic ...
Profesia de dascăl a făcut din mine un om norocos, binecuvântat și bogat! În primul rând, aici am găsit iubirea aceea necondiționată, fără suspiciuni și fără întrebări; apoi, în toți anii ce-au trecut, dascăl și copii am învățat mereu unii de la ceilalți ... Așa e datul firii! O școală în care dascălul nu învață și el este o absurditate, iar un copil căruia nu-i poți trece nicio incertitudine, îți este o înfrângere...  Împreună am învățat să ne exprimăm gândurile ascultând o muzică de calitate, să ne strigăm bucuria în fața unui răsărit sau apus de soare, să vărsăm o lacrimă în fața unor vestigii de viață trecută, să ascultăm în tăcere o toacă de Vecernie, să ne plecăm fruntea în fața unor urme ce ne arată care ne sunt Rădăcinile, să ne umplem sufletul cu clipe de frumos și adevăr, închizând în căușul palmelor Bucuria Iubirii pentru tot ce-nseamnă Viață...
Trăim zbuciumat, învolburat; întâmpinăm greutăți de tot felul... ne zbatem să ocrotim tinerele vlăstare, să le educăm în spiritul adevăratelor valori morale, ne învățăm elevii să sape atent în adâncul ființei lor pentru a scoate la lumină ceva ce merită dăruit acestei lumi, îi învățăm să crească aidoma unor copaci falnici, cu frunziș bogat și rădăcini adânci, puternic ancorate în viața de zi cu zi, îi învățăm să spere și să viseze, să-și înalțe clipă de clipă zborul, chiar dacă, uneori, aripile ne sunt prea scurte ...
Domnului profesor cu dragoste!
De ce-am dăruit hârtiei aceste gânduri? Ca semn de recunoștință atâtor generații de dascăli ce mi-au fost călăuză în formarea mea ca om și dascăl, mulți dintre ei prea devreme și prea nedrept „plecați” dintre noi în lumea cu luminile... Apoi, mi-am dorit să fie un imbold pentru generațiile aflate la început de drum în această nobilă profesie... de dascăl-apostol, să creadă cu putere în menirea lor, să vegheze cu responsabilitate la ceea ce urcă din rădăcini spre coroană, să creadă cu putere în limpezimea izvorului ce curge lângă ei, să fie valea blândă ce-i ocrotește undele-i zburdalnice, fără a-i stăvili cursul impetuos, să știe că s-au înhămat la o muncă deloc ușoară, în care nu este loc pentru rutină sau nepăsare...
De felul în care vor ști sădi în sufletul copiilor „semințele” tuturor lucrurilor, acestea vor rodi mai târziu, iar rodul va fi cu atât mai bogat, cu cât au știut să le „pese”; vor găsi răsplată în acele simple și sincere gesturi de recunoștință din partea micuților învățăcei, vor cunoaște „sublimul suferinței”, când simți că munca nu ți-a fost în zadar, în ciuda piedicilor și pietrelor de pe drum... și atunci bucuria nu mai cunoaște margini!
Tuturor colegilor mei, mai vechi sau mai noi, demni slujitori în templul sacru al devenirii de sine și dragostei de carte, acum, la sfârșit de an, când învăluiți în corăbii de iubire și lumină ne simțim sufletul binecuvântat într-o rugă închinată Cerului pentru preaplinul roadelor de peste an, le doresc tihnă în casa sufletelor, o vacanță frumoasă, sănătate și putere de muncă, să rămână mereu „învățătorul cel tânăr cu cerul senin în privire”, chiar dacă o lume întreagă ar vrea să ne umilească sau îngenuncheze... să nu uite că înfrânt nu ești când sufletul ți-e frânt sau obosit, când ochii-ți sunt în lacrimi, ci când renunți la vise...
Copiii mei m-au învățat să iau viața în piept, nu ca s-o trântesc, ci să-i aud inima cum bate și să prețuiesc CLIPA! Fiecare putem împrumuta clipei veșnicia... (Ana COTRO)
 P.S. Stimați guvernanți, aceștia sunt dascălii pe care îi avem! Așa gândesc ei, și de aceea îi puteți trișa! Cu ei defilăm... Pe ei ne bazăm. Lor le încredințăm sufletele și florile noastre cele mai de preț!
Ana este unul din miile de dascăli-apostoli ai neamului care fac cinste școlii și profesiei. Oare câți dintre cei puși să facă legi bune pentru țară și popor pot să privească cu mândrie în urmă, la sfârșit de an, la un bilanț în fața propriei conștiințe?!
Iertare, Ana, dar nu puteam să nu spun și eu două vorbe!
Felicitări! Tu ești modelul pe care ni-l dorim! (Ov. D.)
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Credință și destin ...

Trimite email
sâmbătă, 11 aprilie 2026 la 13:46:49 Ora de vară a Europei de Est