Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
13 aprilie 2024

Concurs național pentru profesori, în programul LifeLab.

Premii pentru cadrele didactice care documentează și argumentează folosirea la clasă a fișelor educaționale cu aplicații practice de educație financiară la mai multe discipline
Banca Comercială Română (BCR) anunță extinderea programului LifeLab la nivel național, potrivit comunicatului de presă transmis cu ocazia Zilei Educației Financiare. Proiectul își propune să recompenseze profesorii care integrează noțiuni de educație financiară și discuțiile despre bani și comportamente financiare responsabile în predarea disciplinelor lor, la clasă.
Petiția pentru introducerea educației financiare în materiile predate la școală este deschisă și sunt invitați să o semneze cei care vor să susțină această schimbare.
Se pot înscrie toți profesorii care vor să le ofere elevilor lor abordări interesante, captivante și ancorate în realitate, chiar la disciplinele pe care le predau, indiferent de ciclul de învățământ, din orice școală și grădiniță.
Pentru a se înscrie, trebuie doar să își creeze un cont pe platforma Școala de Bani, să descarce materialele educaționale deja publicate în proiectul LifeLab, potrivite pentru materia pe care o predau și să le aplice la clasă.
Evident, profesorii care se înscriu trebuie să documenteze acest demers didactic prin fotografii sau clipuri video, realizate în timpul implementării fișelor la ore, să urce fișierele pe un link de transfer. Apoi, datele profesorului și o mică descriere despre cum a decurs ora și link-ul de transfer vor trebui completate pe pagina proiectului.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
28 martie 2024

Regulile pentru gradația de merit a profesorilor se vor modifica „într-un timp relativ scurt”, anunță Ligia Deca: Nu putem să venim cu revoluții acolo
Ligia Deca, ministrul Educației, a declarat luni, 25 martie, în cadrul unei conferințe de presă, că metodologia gradației de merit pentru profesori va fi revizuită și „e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt”. Pe 11 martie 2024, Ligia Deca spunea că în Ministerul Educației au loc discuții în prezent cu privire la „regândirea gradației de merit” și „regândirea treptelor de salarizare” a profesorilor.
Amintim că ordinul de ministru cu noile reguli pentru gradația de merit a profesorilor, programat să apară de Ziua Păcălelii, în acest an, a fost mutat pe 2 aprilie de Ministerul Educație, potrivit unui document publicat în Monitorul Oficial.
Ministrul Educației a spus luni că lucrează cu specialiștii OCDE pentru un cadru de evaluare de performanță potrivit pentru România: „Un alt sfat al lor este ca acest cadru să nu fie implementat brusc. Este nevoie de pilotare, este nevoie de timp de acomodare și este nevoie de predictibilitate pentru cadrele didactice”, a spus Deca.
„Prima discuție pe care o avem în acest sens este cea legată de revizuirea metodologiei gradației de merit, e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt. Și acolo avem prima discuție. Sigur, nu putem să venim cu revoluții acolo, pentru că, practic, e nevoie de un pic de timp să mergem pe recomandările OCDE.
Recomandările OCDE vorbesc și despre corelarea etapelor de promovare în carieră cu standarde profesionale, deci este vorba de o construcție a carierei didactice mai amplă, este vorba de timp pentru a putea avea rezultate obiective, de tipul evaluării standardizate pentru elevi, ca să poți să ai oglinda valorii adăugate la clasă. Și ne propunem, sigur, să venim cu o serie întreagă de propuneri, dar, din nou, aceste schimbări nu se pot întâmpla peste noapte”, a precizat Ligia Deca...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
12 martie 2024

Peste 12.000 de profesori și aproape 170.000 de elevi și studenți, parte din proiectele educaționale ale organizației Școala de Valori, în cei 14 ani de activitate (P)
Într-o lume într-o continuă schimbare, Școala de Valori continuă și ea să își împlinească misiunea de a călăuzi tinerii să învețe să devină creatorii propriilor vieți. Cu o experiență de 14 ani în crearea de proiecte educaționale, Școala de Valori a impactat pozitiv viața celor aproape 170.000 de elevi și studenți, precum și a celor aproximativ 12.000 de profesori.
Școala de Valori este o asociație non-guvernamentală înființată în 2009, care și-a oficializat activitatea în 2010, începând cu proiectul GROW, acum cunoscut sub numele de growedu.ro. Începând cu anul trecut, asociația și-a extins misiunea și în Diasporă. L’école des Valeurs este primul avanpost Școala de Valori în spațiul european, cu scopul de a susține dezvoltarea personală și profesională a românilor care trăiesc în Diasporă: https://lecoledesvaleurs.eu/ .

Școala de Valori rămâne implicată în susținerea educației la nivel european și în implementarea de proiecte Erasmus Plus, cu accent pe integrarea tinerilor pe piața muncii, deoarece învățarea continuă centrată pe valori este cheia cu care tinerii pot să-și atingă sau, de ce nu, să își depășească potențialul maxim.

În decursul celor 14 ani, Școala de Valori a fost alături de elevii din școala primară la cei din liceele tehnologice sau teoretice, i-a susținut în procesul de alegere a traseului educațional și de carieră. Studenții au cunoscut procesul de transformare al proiectelor Școala de Valori și, acum, sunt gata să fie antreprenori sau angajați cu competențe antreprenoriale, care știu că locul lor este într-un domeniu care să fie în armonie cu abilitățile lor personale. Pentru că profesorii sunt cheia dezvoltării elevilor, Școala de Valori se implică în crearea unor experiențe educaționale unice, interactive și inspiraționale, care vizează nu doar formarea inițială dar și pe cea continuă, adresând competențele de care au nevoie pentru a lucra cu elevii contemporani.

Credem cu tărie în puterea oamenilor de autodepășire...

N-am fost doctor la Auschwitz, am fost vizitatorul cu nr. 3…456 care a retrăit o filă neagră a istoriei, după 66 de ani!

Ștefana Popa

N-am fost doctor la Auschwitz, am fost vizitatorul cu nr. 3…456 care a retrăit o filă neagră a istoriei, după 66 de ani!

Mai aveam o zi, iar noi elevii de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Oradea ne pregăteam atât sufletește cât și psihic să ajungem în Polonia…Doar o zi și îmi doream atât de mult să ajung acolo …la Auschwitz. Să dezvălui adevărul ce-mi pătrundea sufletul de atâta timp.

Căci știam puțin din istoria ce aveam să o aflu. Și iată că acea zi a sosit! Am văzut filme bazate pe acest subiect, am citit, am văzut documentare, am învățat la școală și totuși vroiam să ajung, să văd totul cu ochii mei. Pot să spun că era un vis de-al meu care a devenit realitate. Am plecat de acasă și mi-am spus: „Ștefana! Totul va fi bine! În sfârșit vei afla cu adevărat ce s-a întâmplat acolo. Nimic nu poate fi rău în asta. Poate că poveștile pe care le-ai auzit au fost puțin exagerate. Totul va fi bine”. Și totuși, locul mi-a demonstrat contrariul. Am ajuns acolo după o noapte lungă și plăcută în care am povestit, am cântat, dar totuși simțeam o neliniște pe dinăuntru…și poate că nu eram singura. Pe cât de gălăgioși și efervescenți fuseserăm pe drum, pe-atât de tăcuți și curioși eram când am ajuns…Locul părea atât de simplu la început. La urma urmei, mergeam să vizităm, nu-i așa? Am obținut căștile la care ascultam povestea tulburătoare, ne-am ales propriul ghid și am pornit spre „aventură”. La intrare, am constatat că astrul auriu ce cuprindea cerul s-a transformat dintr-o dată parcă într-o bilă neagră cu spini, vântul călduț și plăcut s-a întruchipat într-o ceață profundă și zgomotoasă, vocea de femeie care ne povestea trecutul Auschwitzului suna precum miile de țipete ale oamenilor care și-au pierdut viața acolo…Iar eu eram acolo sănătoasă și fericită că acum cunosc această poveste, dar nu am trăit-o. Acel loc îmi împlânta spini în gâtul plăpând, îmi încețoșa imaginea tristă a acelui loc, căci ajunsă acolo îmi doream să nu mai văd nimic și să nu mai spun nimic…Priveam în urma mea pași lăsați pe cărarea pietroasă și nu puteam să înțeleg motivul pentru care un om ar putea crea iadul pe pământ. A fost o excursie cu adevărat extraordinară, din toate punctele de vedere! Am vizitat împrejurimile, am văzut toate lucrurile lăsate în urmă ale oamenilor care au sfârșit acolo: genți, haine, oale, covoare din păr uman, cutii de creme, munți de pantofi, inclusiv jucării de-ale copiilor... A fost un moment atât de trist atunci când am privit jucăriile copiilor. Căci la urma urmei cu toții știm ce înseamnă să fii copil. Am văzut pereți întregi de fotografii cu oameni care au trăit în acel infern…tărâm înfiorător. În dreptul unor imagini se aflau flori. Semn că cineva a fost acolo și și-au amintit probabil de coșmarul pe care l-a trăit aproapele său. Simțeam un gol pe dinăuntru. Iar explicația era simplă. Eram la Auschwitz. Ajunși la Birkenau, nici măcar nu ne-a trecut prin cap că ar putea fi un loc atât de mare. În poze cum de altfel ați văzut probabil cu toții, pare un loc minuscul. Însă nu este așa. Spațiul este aproximativ de 175 de hectare. Vă dați seama care a fost reacția noastră când am pătruns în Birkenau! Câmp al groazei, câmp al morții, sol cu cenușă umană! A fost dureros să simțim cruda realitate, palpabilă a istoriei! Speraserăm să fie legendă, să nu fi fost nimic adevărat! Dar ghidul ne biciuia timpanele cu cinism și bicele erau atât de reale! Am privit cu capul sus și ne-am spus că singurul lucru care îl avem acum de făcut este să sperăm că niciodată nu se va mai naște un al doilea Adolf  Hitler sau Mengele. La Birkenau mirosul era diferit față de Auscwhitz. Aici pot să spun cu adevărat că am simțit pentru prima oară, miros de „MOARTE”. Am fost impresionați să vedem faptul că aici existau plăcuțe din metal comemorative, în memoria victimelor Holocaustului, în limbile țărilor de proveniență a victimelor. Ne-am adunat în jurul plăcuței noastre și am așezat multe lumânărele care în ciuda vântului puternic, ardeau viguros. Plecând capetele, am ascultat rugăciunea sfântă a morților evrei și anume Kadishul, pe care l-a citit Vali, un coleg de-al nostru de liceu. Vreau să specific faptul că aceea a fost cea mai deosebită clipă din toată excursia, cea mai emoționantă. Era o liniște profundă ce se scufunda în sufletele noastre. Nimeni nu spunea nimic. Numai ascultam! Pentru ei, pentru morții noștri și ai altora, Evrei! Doar câte un oftat și acela parcă îngreunat… Iar lacrimile ne-au umezit  genele, chiar dacă nimeni nu a plâns. Mai apoi, ne-am strâns cu toții într-un grup să ne facem o poză cu tricolorul. Deși simțeam că nu este cel mai potrivit moment căci nimeni nu era în stare măcar să schițeze un zâmbet… Însă a fost o excursie minunată și nu ne puteam întoarce acasă fără poze. În final, pot să spun că am plecat de la Auschwitz cu capul sus și poate cu mii de gânduri care se zbat prin rațiunea mea copilărească, dar am învățat un lucru:Viața…este viață! Apăr-o! Și tot viața este un muzeu cu oameni de ceară, care fug speriați de umbre, topindu-se…Nemărginite gânduri nu-i așa? Căutând să aflu părerea fiecărui elev care a fost alături de mine la Auschwitz, am constatat că eram cu toții de aceeași opinie. Pe scurt ar suna cam așa: Noi, elevii din liceul Mihai Eminescu Oradea, vrem să le mulțumim domnilor profesori Duma Daniela și Butiri Alexandru pentru această excursie palpitantă și plină de emoții, care practic ne-a făcut pe toți să ne trezim la realitate, să privim lumea cu alți ochi! Iar pentru cei ce nu au vizitat Auschwitzul, nu le putem spune decât să meargă, cu tot sufletul, să cunoască un capitol al istoriei contemporane, care pe majoritatea, ne-a marcat profund!

Trimite email
joi, 18 aprilie 2024, 23:09:47 Ora de vară a Europei de Est