Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
15 septembrie 2026

Federația Părinților – Edupart precizează că susține proiectul deputatei PNL Raluca Turcan privind interzicerea telefoanelor în școli și modificări privind accesul elevilor la consiliere psihologică, însă aduce câteva precizări și propuneri de modificare a proiectului, într-un comunicat de presă, transmis pe 12 septembrie.
Amintim, în contextul rezultatelor PISA 2025, deputata PNL Raluca Turcan a cerut Comisiei de Învățământ din Camera Deputaților să pună pe ordinea de zi proiectul de lege prin care telefoanele mobile sunt interzise în școli și licee „pe întreagă perioadă a desfășurării cursurilor”. Proiectul prevede extinderea monitorizării audio-video în școli și măsuri privind consilierea psihologică gratuită și obligatorie a elevilor.

Consiliul Național al Elevilor nu e de acord cu interzicerea telefoanelor pe tot parcursul programului școlar.

„Interzicerea telefoanelor poate fi o măsură bună de disciplină educațională, concentrare și protecție împotriva cyberbullyingului, dar nu trebuie prezentată ca o soluție care, singură, repară rezultatele PISA”, scrie Federația Părinților Edupart.

Proiectul deputatei PNL Raluca Turcan propune modificarea Legii Educației nr 198/ 2023 în sensul în care telefoanele mobile să fie interzise „pe întreagă perioadă a desfășurării cursurilor” și să fie ținute în spații speciale până la finalul orelor.

În plus, proiectul modifică articolul 14 din Legea învățământului preuniversitar și introduce obligativitatea ca, la înscrierea copilului la școală, contractul educațional să conțină acordul expres al părinților sau al elevului major privind participarea la consiliere psihologică.

Mai mult, proiectul introduce o prevedere nouă despre obligativitatea de a participa la ședințe de consiliere școlară, la cererea profesorului. „Participarea la ședințe de consiliere școlară și/sau psihologică prevăzute la alin. (4) lit. a) poate fi dispusă de personalul didactic sau de conducerea unității de învățământ și este obligatorie pentru antepreșcolar, preșcolar sau elev”, scrie în proiectul propus de deputata Raluca Turcan.

Federația Națională a Părinților spune că „sesizarea poate și trebuie să poată fi făcută de profesor. Profesorul este unul dintre adulții care petrec cel mai mult timp cu elevul și poate observa schimbări de comportament, agresivitate, izolare, automutilare, bullying, neglijare sau alte elemente de risc.

Evaluarea trebuie însă realizată de un profesionist cu competențele necesare. Profesorul poate observa și sesiza dar profesorul nu diagnostichează”, scrie în comunicatul de presă.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
Duminică, 30 august 2026

Când încep cursurile?

Elevii și copiii de grădiniță încep cursurile și activitățile luni, 7 septembrie 2026

Elevii și copiii de grădiniță încep cursurile și activitățile luni, 7 septembrie 2026, potrivit structurii oficiale a anului școlar 2026-2027, aprobată de Ministerul Educației. Anul școlar are 36 de săptămâni de cursuri pentru majoritatea elevilor și se încheie vineri, 18 iunie 2027. Prima vacanță, cea de toamnă, începe pe 24 octombrie.
Anul școlar 2026-2027 începe oficial la 1 septembrie 2026 și se încheie la 31 august 2027, însă prima zi de cursuri este luni, 7 septembrie, conform Ordinului ministrului Educației și Cercetării nr. 3.194/2026 privind structura anului școlar.
Pentru elevi, începutul școlii din septembrie 2026 vine și cu o schimbare importantă la liceu: elevii care intră în clasa a IX-a sunt prima generație care va învăța după noile programe școlare de liceu. Manualele realizate pentru noile programe nu vor fi însă disponibile în format tipărit la începutul cursurilor. Directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, Bogdan Cristescu, a declarat că „în cel mai bun caz” manualele ar putea fi disponibile în format digital pe 7 septembrie. Dacă nu vor exista contestații, variantele tipărite ar putea ajunge la elevi în octombrie, iar în cazul unor contestații termenul s-ar putea prelungi pentru unele manuale până în ianuarie 2027. Manualele sunt instrumente de predare la clasă, folosesc mai mult elevilor, ele nu sunt obligatorii pentru profesori. Cadrele didactice au ca obligație aplicarea programei școlare.

Când începe școala în septembrie 2026?

Prima zi de școală este luni, 7 septembrie 2026.
Primul modul de cursuri durează șapte săptămâni, de luni, 7 septembrie, până vineri, 23 octombrie 2026.
Prima vacanță a elevilor începe sâmbătă, 24 octombrie, și se încheie duminică, 1 noiembrie. Elevii revin la școală luni, 2 noiembrie 2026.

Pe 5 octombrie 2026 nu se fac cursuri!

La mai puțin de o lună după începerea școlii, elevii vor avea o zi fără cursuri.
Luni, 5 octombrie 2026, de Ziua internațională a educației, nu se organizează cursuri, potrivit ordinului privind structura anului școlar. Nu se fac cursuri nici în zilele nelucrătoare și de sărbătoare legală prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil...

N-am fost doctor la Auschwitz, am fost vizitatorul cu nr. 3…456 care a retrăit o filă neagră a istoriei, după 66 de ani!

Ștefana Popa

N-am fost doctor la Auschwitz, am fost vizitatorul cu nr. 3…456 care a retrăit o filă neagră a istoriei, după 66 de ani!

Mai aveam o zi, iar noi elevii de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Oradea ne pregăteam atât sufletește cât și psihic să ajungem în Polonia…Doar o zi și îmi doream atât de mult să ajung acolo …la Auschwitz. Să dezvălui adevărul ce-mi pătrundea sufletul de atâta timp.

Căci știam puțin din istoria ce aveam să o aflu. Și iată că acea zi a sosit! Am văzut filme bazate pe acest subiect, am citit, am văzut documentare, am învățat la școală și totuși vroiam să ajung, să văd totul cu ochii mei. Pot să spun că era un vis de-al meu care a devenit realitate. Am plecat de acasă și mi-am spus: „Ștefana! Totul va fi bine! În sfârșit vei afla cu adevărat ce s-a întâmplat acolo. Nimic nu poate fi rău în asta. Poate că poveștile pe care le-ai auzit au fost puțin exagerate. Totul va fi bine”. Și totuși, locul mi-a demonstrat contrariul. Am ajuns acolo după o noapte lungă și plăcută în care am povestit, am cântat, dar totuși simțeam o neliniște pe dinăuntru…și poate că nu eram singura. Pe cât de gălăgioși și efervescenți fuseserăm pe drum, pe-atât de tăcuți și curioși eram când am ajuns…Locul părea atât de simplu la început. La urma urmei, mergeam să vizităm, nu-i așa? Am obținut căștile la care ascultam povestea tulburătoare, ne-am ales propriul ghid și am pornit spre „aventură”. La intrare, am constatat că astrul auriu ce cuprindea cerul s-a transformat dintr-o dată parcă într-o bilă neagră cu spini, vântul călduț și plăcut s-a întruchipat într-o ceață profundă și zgomotoasă, vocea de femeie care ne povestea trecutul Auschwitzului suna precum miile de țipete ale oamenilor care și-au pierdut viața acolo…Iar eu eram acolo sănătoasă și fericită că acum cunosc această poveste, dar nu am trăit-o. Acel loc îmi împlânta spini în gâtul plăpând, îmi încețoșa imaginea tristă a acelui loc, căci ajunsă acolo îmi doream să nu mai văd nimic și să nu mai spun nimic…Priveam în urma mea pași lăsați pe cărarea pietroasă și nu puteam să înțeleg motivul pentru care un om ar putea crea iadul pe pământ. A fost o excursie cu adevărat extraordinară, din toate punctele de vedere! Am vizitat împrejurimile, am văzut toate lucrurile lăsate în urmă ale oamenilor care au sfârșit acolo: genți, haine, oale, covoare din păr uman, cutii de creme, munți de pantofi, inclusiv jucării de-ale copiilor... A fost un moment atât de trist atunci când am privit jucăriile copiilor. Căci la urma urmei cu toții știm ce înseamnă să fii copil. Am văzut pereți întregi de fotografii cu oameni care au trăit în acel infern…tărâm înfiorător. În dreptul unor imagini se aflau flori. Semn că cineva a fost acolo și și-au amintit probabil de coșmarul pe care l-a trăit aproapele său. Simțeam un gol pe dinăuntru. Iar explicația era simplă. Eram la Auschwitz. Ajunși la Birkenau, nici măcar nu ne-a trecut prin cap că ar putea fi un loc atât de mare. În poze cum de altfel ați văzut probabil cu toții, pare un loc minuscul. Însă nu este așa. Spațiul este aproximativ de 175 de hectare. Vă dați seama care a fost reacția noastră când am pătruns în Birkenau! Câmp al groazei, câmp al morții, sol cu cenușă umană! A fost dureros să simțim cruda realitate, palpabilă a istoriei! Speraserăm să fie legendă, să nu fi fost nimic adevărat! Dar ghidul ne biciuia timpanele cu cinism și bicele erau atât de reale! Am privit cu capul sus și ne-am spus că singurul lucru care îl avem acum de făcut este să sperăm că niciodată nu se va mai naște un al doilea Adolf  Hitler sau Mengele. La Birkenau mirosul era diferit față de Auscwhitz. Aici pot să spun cu adevărat că am simțit pentru prima oară, miros de „MOARTE”. Am fost impresionați să vedem faptul că aici existau plăcuțe din metal comemorative, în memoria victimelor Holocaustului, în limbile țărilor de proveniență a victimelor. Ne-am adunat în jurul plăcuței noastre și am așezat multe lumânărele care în ciuda vântului puternic, ardeau viguros. Plecând capetele, am ascultat rugăciunea sfântă a morților evrei și anume Kadishul, pe care l-a citit Vali, un coleg de-al nostru de liceu. Vreau să specific faptul că aceea a fost cea mai deosebită clipă din toată excursia, cea mai emoționantă. Era o liniște profundă ce se scufunda în sufletele noastre. Nimeni nu spunea nimic. Numai ascultam! Pentru ei, pentru morții noștri și ai altora, Evrei! Doar câte un oftat și acela parcă îngreunat… Iar lacrimile ne-au umezit  genele, chiar dacă nimeni nu a plâns. Mai apoi, ne-am strâns cu toții într-un grup să ne facem o poză cu tricolorul. Deși simțeam că nu este cel mai potrivit moment căci nimeni nu era în stare măcar să schițeze un zâmbet… Însă a fost o excursie minunată și nu ne puteam întoarce acasă fără poze. În final, pot să spun că am plecat de la Auschwitz cu capul sus și poate cu mii de gânduri care se zbat prin rațiunea mea copilărească, dar am învățat un lucru:Viața…este viață! Apăr-o! Și tot viața este un muzeu cu oameni de ceară, care fug speriați de umbre, topindu-se…Nemărginite gânduri nu-i așa? Căutând să aflu părerea fiecărui elev care a fost alături de mine la Auschwitz, am constatat că eram cu toții de aceeași opinie. Pe scurt ar suna cam așa: Noi, elevii din liceul Mihai Eminescu Oradea, vrem să le mulțumim domnilor profesori Duma Daniela și Butiri Alexandru pentru această excursie palpitantă și plină de emoții, care practic ne-a făcut pe toți să ne trezim la realitate, să privim lumea cu alți ochi! Iar pentru cei ce nu au vizitat Auschwitzul, nu le putem spune decât să meargă, cu tot sufletul, să cunoască un capitol al istoriei contemporane, care pe majoritatea, ne-a marcat profund!

Trimite email
vineri, 9 octombrie 2026 la 23:19:35 Ora de vară a Europei de Est