Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Amintiri de neuitat din Vața de Jos-Þebea-Ribița

„Gașca nebună”... din nou la drum

Amintiri de neuitat din Vața de Jos-Þebea-Ribița

„Gașca nebună”, compusă dintr-un nucleu de elevi de la Colegiul Economic „Partenie Cosma” și Colegiu Tehnic „Constantin Brâncuși”, avându-l ca lider pe Andrei Toia, am plănuit să mergem într-o zonă mirifică din Apuseni în perioada15-16 aprilie 2011.

 Cel mai greu a fost să convingem câțiva profesori să vină cu noi…Ne-am angajat să fim cuminți, să facem noi mâncare și să spălăm vasele etc.
De restul organizării s-a ocupat, ca de fiecare dată, doar Andrei!
După un drum destul de greu, prin munți cu serpentine și curbe înguste, ne-am oprit la primul obiectiv: comuna Ociu, sat Ocișor, unde am avut ocazia să vedem o biserică ortodoxă din lemn, construită acum 300 de ani, iar lângă ea, o alta de aproximativ 160 de ani, din piatră, biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Am mers ce am mers și am ajuns la Vața de Jos,unde ne-am și cazat la pensiunea „Casa Pera”. Tanti Jeni ne-a ajutat să ne cazăm și apoi ne-a pregătit cina. Eram într-un colț de rai,  cu dealuri înalte și înverzite, cu pâlcuri galbene de Forsithia, narcise albe și galbene, dar și toporași ...
După o noapte petrecută cu multă muzică, dans, diferite jocuri, bancuri și glume, spre dimineață am căzut la datorie, dar nu a trecut mult că a trebuit să ne sculăm. Vorba aceea: Călătorului îi stă bine cu drumul! Am tras să vedem Complexul Memorial Þebea, unde dna Maria-Diana Oanța (custodele acestui „Panteon al Apusenilor” cum a numit minunatul complex) ne-a prezentat cu lux de amănunte: Biserica ortodoxă din sec.XIX, unica biserică din România unde există pictat tricolorul pe tavan, din vremea Imperiului habsburgic, clopotul de bronz din interiorul acesteia care trei zile și trei nopți a răsunat în toată zona non-stop după moartea lui Avram Iancu, mormântul eroului moț, inaugurat în 1924 și cele 75 de troițe ale ostașilor români căzuți pentru eliberarea Ardealului, Gorunul lui Horea, cu un diametru de peste 9,3 m și o vârstă de peste 850 de ani (de aceea, parțial, este protejat de un strat subțire de beton). După multe poze făcute în Complexul Þebea, am plecat spre Complexul mănăstiresc Crișan din satul care-i poartă numele (satul se numea Vaca), înființat în 1992 și compus din biserică, stăreție, altare de vară și de iarnă, anexe, acest loc fiind unul din cele mai vizitate locuri din „Þara Zărandului”; ne-am recules și noi la această mănăstire, apoi ne-am îndreptat spre Casa Memorială Crișan, inaugurată în 1979, casă cu două încăperi care arată întocmai ca în vremea respectivă - anii 1930, cu multe imagini și documente despre evenimentele răscoalei din 1784, conduse de Horea, Cloșca și Crișan; în fața casei memoriale este și un bust al lui Crișan, realizat în 1929 de M. Olinescu.
Încărcați de atâta istorie și atâtea informații, sâmbătă după-masă, ne-am întors acasă cu mare regret...
Mulțumim doamnelor prof. Daniela Ghiuro, Aurica Cifor și Cireșica Ivan (de la Economic), doamnelor prof. Victoria Filip, Monica Gale și Cecilia Butaru (de la „Brâncuși”) care ne-au însoțit și mai ales ne-au suportat verva specifică vârstei... (Laura Suiugan)

Trimite email

luni, 21 octombrie 2019