Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Revistele literare și pigmentarea politică

Controverse

Revistele literare și pigmentarea politică

În cadrul temei fixate pentru luna aprilie, „Revistele literare - astăzi” și ca răspuns la o recenzie din „Cultura”, semnată de dl. C. Stănescu în care acesta compară echipa critică a „României literare” de astăzi cu cea din anii’60 – ’80, Gabriel Chifu scrie articolul „Două fețe ale aceleiași reviste” (R.l. 1 aprilie 2011).

Dacă dl. C. Stănescu distingea în anii ’60 – ’80 o „echipă solidă de străluciți critici literari”, directorul executiv al „României literare” afirmă că „diferențele dintre cele două perioade ale revistei sunt diferențele de la pământ la cer”, deoarece condițiile istorice, politice, culturale generează entități diferite. Astfel, în epoca ’60 – ’80 numărul publicațiilor fiind redus, numele mari din critică s-au adunat la „România literară”, întărind poziția revistei. Astăzi, conchide dl G. Chifu, libertatea de expresie și libertatea de asociere au făcut posibilă apariția „unei puzderii de publicații de grup” și autorii își mută semnătura de la o publicație la alta „după afinități intelectuale și după simpatii umane”, ba mai mult, „antipatiile contribuie și ele decisiv la facerea și desfacerea diverselor echipe literare”, acest fapt ducând la pierderea coerenței mediului literar.
Problema se pune însă și în alți termeni și ea a fost ridicată într-o dezbatere pe tema revistelor de cultură (mai ales clujene) în revista „Steaua” nr. 7 – 8, 2003 în cadrul căreia „România literară” era percepută ca „o revistă cu tradiție în texte de înaltă ținută, dar și cu tabieturi și ticuri (...) și deci cu anumite rigidități” (R. Cesăreanu). Tot aici dl. Corin Braga întreba și se întreba: „Ce este mai indicat să faci: o politică revuistică „dictatorială”, să impui un punct de vedere unitar și coerent riscând a-i cenzura și a-i înlătura pe unii colaboratori sau una „liberală”, să rămâi deschis celor mai diverse puncte de vedere, cu riscul ca acestea să vină chiar împotriva părerilor tale?”
În această ordine de idei, se remarcă faptul că dl N. Manolescu este rezultatul liberalismului editorial promovat de George Ivașcu; putea, după propria-i afirmație, să scrie la „România literară” despre „ce vrea și cum vrea”. În noua sa calitate de director al săptămânalului, este de părere dl G. Chifu, prin competența și prestigiul său apără spiritul critic fără de care literatura este de neimaginat.
Până la un moment dat, diversitatea de opinii, dezbaterile de idei, uneori chiar aprinse, au fost admise în coloanele revistei, utilizându-se „notele” redacției prin care aceasta se delimita de afirmațiile pe care nu le îmbrățișa. După intrarea în „țipătul cetății” a directorului ei, „România literară” a fost pigmentată politic, simpatiile și antipatiile au ieșit la suprafață în mod supărător, unii colaboratori și-au „revizuit” părerile la sugestia celor „experimentați”, iar alții au preferat să plece. Dl. Gabriel Chifu însuși recunoaște că și la „România literară” „exercițiul critic se face altfel acum, mai difuz: instanța critică nu mai contează atât de mult în stabilirea ordinii literare”. Dacă, așa cum s-a spus, gustul orientează reacțiile umane, atunci putem constata că, la R.l., bunul-gust în ceea ce privește oamenii și ideile are un iz amar. Un exemplu doar: când domnul Dorin Tudoran își exprimă opinia potrivit căreia domnul V. Tismăneanu „scriind atât de mult despre putere, s-a molipsit de putere, e fascinat de putere, de control și joc de culise”, peste numele și creația sa se așterne o tăcere suspectă și interviul cu el apare, nu în „România literară”, cum ne-am fi așteptat, ci în „Observator cultural”.
Apreciem în mod deosebit interviurile R.l. deoarece găsim în ele opinii precum cea exprimată de I. Mălăncioiu: „(...) eu cred că, oricâte păcate a avut A. Andrițoiu, i se pot ierta, având în vedere că a ținut spatele ca să poată apărea revista „Familia”, în care îi publica număr de număr pe Ovidiu Cotruș și pe Nicolae Balotă”. „Pigmentat” și nerecunoscător, dl G. Grigurcu nu obosește să spună (în cel puțin trei reviste diferite) că, ce i-a dat cu o mână, Andrițoiu i-a luat cu două.
A pune în discuție derapajele omului la un moment dat este un lucru necesar, dar acesta nu îți dă dreptul de a contesta, automat, și opera autorului. Altădată, observă I. Mălăncioiu, scriitorii se luptau cu moartea, iar acum se luptă cu morții. (Al Serpens)
Trimite email
marți, 26 mai 2026 la 15:43:53 Ora de vară a Europei de Est