Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Cugetări poetice dulci-amare... de Anamaria Kovacs

Noi licăriri ritmate și versificate

Cugetări poetice dulci-amare... de Anamaria Kovacs

Într-o duminică-nsorită de vacanță (10 iulie 2011), vă oferim câteva cugetări poetice dulci-amare, spre degustare împărătească, puse pe tavă de aceeași ființă sensibilă (Anamaria Kovacs), cu dar și har înzestrată, care cugetă în versuri, în pauze, după ore, la umbră de codru des ori atunci când o fulgeră un gând, privind în jur cu milă și fină ironie...

Omul
Cel ce crește-n mers pitit,
ocolit, oblăduit,
e-un pitic mult așteptat,
fiu, nepot aplaudat
în sistem e integrat
prea rapid încorporat
și-i ironic, și-nțepat!
 
Cu o viață sclipitoare
-găunoasă exploatare –
de omizi e însoțit
ca și pomul înflorit!
Caută a da rod bun
ce miroase a tutun
sau a tun – țepar ales –
ce-pare un crin celest...
 
Omul bun de-aplaudat
îi rachetă la-ncasat
bani ce-i vin pe catastif
-și-s ca Prâslea cel voinic-
logic, îs buni de plătit,
arlechinii zâmbăreți,
zânele cu părul creț...
muncitorul oropsit,
ce-i mereu bun de belit...
șapte piei, șapte pistoale,
ghionturi zeci,
râuri de sare...
 
Din sudoare crește banul!
și-mbogățește oșteanul,
cel pitit pe drum cotit,
în mătase învelit,
în mătase foșnitoare,
verde-albastră...
otrăvitoare.
 
 Succesul
Succesul care poartă fesul
gândului curtenitor
te îmbracă
te îmbată
într-o vrajă deocheată,
o paiață înstelată,
ce-i prea-prea ori deloc apreciată,
înflorită, lăudată
și ușor abandonată.
Succesor, succes săltat,
amanet – îngenunchiat
repede aplaudat,
și acuș împrumutat
unui purtător banal
ce se crede solz de crai
ce-i călare pe succes
și aplaudă măreț
dintr-un tron de succes...or
ce alunecă în gol...
                 ( ianuarie 2011 )
 
Condica
Condica prinsă-n belele
Te semneză – consemnează
cariera-ți bandajează
scrisul ea ți-l tot formează
viața ți-o amanetează
pe salariul cel mic
ce mai scade înc-un pic.
 
Un obiect zeificat
numai bun de-aplaudat,
de văzut, de studiat
de gândit și de marcat
golul științei ce te prinde,
te îmbată, te cuprinde
și în dânsul te întinde
în fuior enciclopedic
ce-i croit în stil metodic!
 
Casta
Casta care roade plasa,
plasa-n stil oligofren
ce-nfășoară gri și tern
mii ființe ea zdrobește
le transformă, le-nrobește
viața le-o-ndobitocește.
Casta supraviețuiește...
ițele-i le descâlcește
în abis fără de veste
 
Tip
Ti, ti, ti!
Þii, ții, ții!
Þipi, țipi, țipi
fără să explici,
fără să exiști,
doar să te implici,
iluzii să miști,
suflete să riști,
să devii un tip, model,
tip-barosan
cu succes de businessman.
 
 Gips
Privești cu sufletul gipsat
fără răgaz, fără nesaț,
regreți că nu mai poți nimic:
să urci în turn
să te dedici,
să miști din trupul tău întreg
un vrac de gânduri
ce se pierd...
 
 Înger
Fără aripi îngerești
doar prin gesturi pământești
ești un înger-îngeresc
ce-i venit din plan celest
milostiv ți-e statutul sufletesc!
Rege-al gesturilor pline
Ce dăinuie și-n suspine!
 
Tu, ce ești viață, scânteie,
ființă ce dăruiești:
colț de vise,
bunuri calde,
gesturi tandre,
suflet pleci spre trecătorul
care-ți umple-ncet ulciorul
-vieții-n prag de sărbătoare
cu dureri ce te despoaie
de-amintiri, de gânduri grele –
 
Tu-l vindeci pe cel ce geme
cu-n zâmbet ce înfășoară
cu esență de iubire,
o divină oblojire,
ce nu are ostoire.
 
Contract
Privești cu fruntea-mbrobodită,
de gânduri tari e încrețită,
privești hârtia ce dictează,
ea viața nu-ți analizează,
ci doar profitul îl vânează,
pe creier lin înaintează,
destinele acaparează,
cu zeci de semnături mărunte,
cu zeci de vise năruite,
cu verdele speranței calde
înlănțuiește și distruge.
Privești hârtia-nlănțuit,
prin semnături îmbrobodit,
privești și știi că ești închis
departe de ținutul de vis,
privești și timp n-ai să gândești,
că iute trebuie să plătești,
doar ești argat la companii
și bine nu-i să întârzii...
Cu plata la zi urgisit
ești o ființă de zidit,
în zid bancar ești înrămat
cu brațe reci...
Adjudecat!
Cianura
Cu gust de rai îndurerat
cu gând absurd, amanetat,
Te ia cu friguri ce scrâșnesc
și creierul îți despletesc
fuior de gânduri ce foșnesc
cianură viața-ți dovedesc!
 
Pășești pe sub reclama fadă
Ce strălucind cândva te prinse
Și zâmbetul ca de reclamă
te-nvârte-amar, doveditor,
sleit și stors, amețitor,
zămbind la fir de telefon
blestem și vis de bariton,
cianură-ți picură în vene
și-ți vin în gând mii anateme,
dar Banca merge înainte
și crește-n pas amețitor
pitita sumă blestemată
devine rasă aurolacă.
-Că nu ai tu? Ce-mi pasă mie!
Ești sclav bancar vândut pe-o mie
De ștanțe vechi, reînnoite,
Ce-i musai a fi grabnic plătite.
                     (12 aprilie 2011)
Plouă
Plouă cu bani idioți, amărâți
Și fluier a pagubă-n ploaie
Îi număr, mă-mpiedic, îi dau, îi arunc
În sunet sec ce-n zbor se despoaie.
 
Și râd cu amar sau plâng fericit
Când banii îmi trec printre atingeri
Îmi zic, mă dezic, sunt doar mesager
În balta ce plouă cu zâmbet de înger.
Zâmbind ați și pornit în zbor
Cu banii puțini sporind economia.
Și bunuri sărace perene vă sunt
Și zâmbetul piere... și visul frumos
Că stele tu poți ca să iei cu chirie.
Perenul buget e făcut gămălie.
(24 aprilie 2011 – după ce le-am împărțit copiilor banii pe abonamentele de transport)

Trimite email

vineri, 6 decembrie 2019