Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
28 ianuarie 2026

Viitorul ministru al Educației și Cercetării urmează să fie stabilit vineri, 30 ianuarie, în ședința Biroului Politic Național (BPN) al Partidului Național Liberal (PNL), potrivit surselor Edupedu.ro.

Ședința Biroului Politic Național al liberalilor se va desfășura vineri pentru că prim-ministrul Ilie Bolojan este de la începutul săptămânii în vizită de lucru în Germania, iar joi are loc ședință de Guvern.



În acest moment, ministerul Educației și Cercetării este condus interimar de peste două săptămâni de prim-ministrul Ilie Gavril Bolojan, după demisia din 22 decembrie 2025 a lui Daniel Ovidiu David, întors rector la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Săptămâna aceasta ar trebui să fie propus noul ministru al Educației, potrivit declarațiilor premierului Ilie Bolojan. Pe 13 ianuarie, prim-ministrul a precizat, pentru TVR 1, că s-a mers pe varianta în care „până la sfârșitul acestei luni să venim cu o propunere pentru un ministru care să preia acest portofoliu al educației”.

„Demisia domnului ministru David s-a suprapus cu perioada de final de an, deci cu partea de sărbători. Aveam două posibilități: să găsim o formulă rapidă sau să recurgem la varianta clasică, existând un interimat. Am mers pe această a doua variantă, în așa fel încât până la sfârșitul acestei luni să venim cu o propunere pentru un ministru care să preia acest portofoliu al educației, în așa fel încât împreună cu ceilalți colegi din guvern să poată lucra la pregătirea bugetului care ar urma să fie adoptat în a doua jumătate a lunii februarie”, a precizat prim-ministrul, pe 13 ianuarie, pentru TVR 1.
Marți, 13 ianuarie, Guvernul a anunțat oficial, printr-un anunț de presă, că premierul Ilie Bolojan i-a transmis președintelui Nicușor Dan propunerea de revocare a lui Daniel David din funcția de ministru al Educației și Cercetării, ca urmare a demisiei, și preluarea interimatului de către prim-ministrul României.



În acest context, Iolanda Cătinean, președintele Sindicatului din Învățământ „Spiru Haret” Mureș, a declarat, pentru Edupedu.ro, că viitorul ministru al Educației trebuie „să fie o persoană care să dea dovadă de empatie, să-și iubească meseria de cadru didactic”. „În momentul în care tu, ca profesor, iubești ceea ce faci, nu poți să faci rău colegilor tăi”, a menționat aceasta.
Întrebat de ce crede că nu se înghesuie nimeni să preia Ministerul Educației și Cercetării, consilierul prezidențial pentru educație, Sorin Costreie, a afirmat că „în zona politică, sunt mulți care vor să fie acolo, la butoane, dar e important să fie cine trebuie și să-și asume ce are de făcut”. Declarațiile au fost făcute în emisiunea Info Edu, de pe 18 ianuarie.

Sorin Costreie a declarat în exclusivitate pentru Edupedu.ro, pe 13 ianuarie, că „nu se înghesuie nimeni” să fie ministrul Educației pentru că primează tăierile și reducerile și atunci e greu să faci lucruri cu impact pe termen lung. E nevoie de un ministru din sistem, dar cu soliditate academică.

Demisia ministrului Educației și Cercetării, Daniel-Ovidiu David, a fost anunțată public pe 22 decembrie și constatată oficial abia pe 14 ianuarie, după 23 de zile de amânare. Acum, premierul Ilie Bolojan spune că Guvernul speră ca „până la sfârșitul acestei luni (n. red. ianuarie 2026)” să vină cu o propunere pentru un nou ministru, invocând încă din 3 ianuarie discuții la PNL pentru găsirea unui titular.

Potrivit surselor Edupedu.ro, printre variantele luate în calcul de PNL și de premierul Ilie Bolojan pentru funcția de ministru al Educației și Cercetării, în discuțiile de la începutul lunii ianuarie, s-au aflat în ultima perioadă rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea – al cărui nume a suscitat însă numeroase critici privind acuzația de plagiat semnalată într-o anchetă publicată de Pressone.ro, semnată de Emilia Șercan – și consiliera de stat la Cancelaria prim-ministrului, Luciana Antoci, potrivit surselor Edupedu.ro; de asemenea, conform acelorași surse, la finalul lunii decembrie 2025 a fost vehiculat în PNL și numele Măriucăi Talpeș, variantă care a picat.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

28 ianuarie 2026

Știri
OFICIAL Din anul școlar 2026-2027, liceele pedagogice nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor / Noile specializări

De anul școlar viitor, liceele cu profil pedagogic nu mai organizează admitere pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, potrivit unui ordin publicat în Monitorul Oficial. Este vorba despre ordinul nr. 3008 din 8 ianuarie 2026, pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar pedagogic. Potrivit regulamentului, noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.
Specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, care funcționează în baza Legii educației naționale nr.1/2011, nu se află în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, acesta fiind și motivul pentru care nu se mai organizează, din anul școlar 2026-2027, admitere pentru aceste specializări.
Art. 2. — „Pentru specializările învățător-educatoare și educator-puericultor, specializări care funcționează în baza Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, specializări pentru care nu se mai organizează admitere începând cu anul școlar 2026-2027, rămân valabile planurile-cadru și programele școlare aflate în uz la data admiterii și înscrierii elevilor de la aceste specializări în clasa a IX-a a studiilor liceale”, se arată în ordinul publicat în Monitorul Oficial.

În regulament se arată că noile specializări sunt următoarele: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară.

Art. 2. — „(1) Unitățile de învățământ în care se organizează învățământ vocațional pedagogic sunt unități de învățământ liceal, care au capacitatea de a organiza procesul de predare-învățare-evaluare și practica pedagogică pentru specializările din cadrul filierei vocaționale, profilul pedagogic, respectiv: educație timpurie, pedagogia învățământului primar, pedagogia generală, pedagogia educației nonformale și mediere școlară”.

Tarna Mare – un sat din ținutul Tisei Superioare

Ovidiu Dacian Molnar – monografie

Tarna Mare – un sat din ținutul Tisei Superioare

A-ți propune să scrii o monografie înseamnă să fii pregătit pentru „un studiu științific, amplu și aprofundat”, după cum spune dicționarul. Or, în cazul de față, Ovidiu Dacian Molnar și doamna profesor Doina Molnar au fost în măsură să o facă în chip profesionist, unul ca istoric născut pe acele meleaguri, celălalt ca profesor cu vocație, „născut nu făcut”, un apostol, vrednic de admirație pentru neobosita-i căutare a adevărului istoric prin toate sursele posibile.

Pe celălalt coautor (de prin părțile Bihorului) îl cunosc ca un confrate de breaslă, tot profesor, doamna Mariana Popa Bota. Asupra dlui profesor Vasile Conioși Mesteșanu nu ne pronunțăm din simplul motiv că nu-l cunoaștem.
Ovidiu Dacian Molnar (coordonatorul lucrării) este născut în Tarna Mare, dar din 1990 este bucureștean cu acte în regulă. Absolvind istoria și limbile clasice la Universitatea din București,
studiind teologia în cadrul Institutului de Teologie Romano-Catolică din București, dar și ca doctorand în teologia catolică, a avut acces la toate izvoarele care puteau să-l conducă spre un studiu științific în ceea ce privește satul natal – Tarna Mare, un sat din ținutul Tisei Superioare.
Parcurgând selectiv cele peste 300 de pagini ale cărții de căpătâi a Tarnei, m-am crucit de imensitatea datelor istorice inserate, de documentarea de Sisif pe care a făcut-o Ovidiu. Îl cunoșteam de prunc, ca un vlăstar de dascăl cu preocupări de arhivar, un „șoarece de bibliotecă”, gata să devoreze biblioteca deloc modestă a unui profesor de limba și literatura română. L-am urmărit câțiva ani crescând sub aripa ocrotitoare a unei mame iubitoare, dar intransigente, dornică să investească serios în fiul său, iar Ovidiu s-a dovedit a fi o „plastilină” ușor de modelat, cuminte și ascultător, receptiv și dornic de cunoaștere.
Acestea fiind datele problemei, țin să asigur cititorii că nu sunt străin de Tarna Mare și nici de trei dintre cei patru semnatari ai lucrării. Aici mi-am petrecut primii și cei mai frumoși ani în apostolatul didactic, la început de drum. Aici am descălecat, cu voia mea, la absolvirea Institutului Pedagogic.
Când am început să lecturez monografia, cu câteva luni înainte de a mă așeza la masa de scris, am realizat dimensiunea travaliului în făurirea ei, dar cunoscându-i cât de cât pe trei dintre autori, nu m-am îndoit de puterea lor de sacrificiu. Pentru că este un sacrifiu ceea ce au făcut ei, cotrobăind prin arhive, stând de vorbă cu bătrânii locului, documentând ani și ani  și apoi prelucrând imensul material adunat... Doina, de când o știu, a fost preocupată de „săpături arheologice” prin documente și memoriile oamenilor, adunând cu conștiinciozitate și migală fiecare filă îngălbenită, fiecare vorbă de duh scoasă din gura unui bătrân înțelept pe care l-a intervievat. Tot adunând și azi și mâine, s-a trezit cu un munte de date și informații. Atunci a bătut-o gândul să scrie o monografie a satului. Ovidiu fiind la București, i-a „inoculat” microbul. Atât i-a trebuit istoricului să audă ce dorește să înfăptuiască doamna profesor că s-a și apucat să caute în lada cu zestre a istoriei tot ce se putea găsi legat de acest ținut. Și a făcut-o profesionist, din zeci de surse, trecând totul cu rigurozitate prin filtrul gândirii istoricului, complet detașat de sentimentalisme și emoții „patriotarde”. Așa percept eu (cu mintea mea – vorba aceea) nașterea acestei monografii despre care dr. Liviu Marta – directorul Muzeului Județean de Istorie din Satu Mare  - scrie atât de frumos, documentat și profesionist în Prefața cărții.
Și numai parcurgând cuprinsul monografiei, realizezi câte date și informații au fost vehiculate, legate de relief, climă, flora și fauna zonei, atracțiile turistice, toponimie, structura populației, activitățile economice, trecutul ținutului Tisei Superioare, de la vânătorii-culegători, la paleoliticul din Þara Oașului, neoliticul din bazinul TS, la culturile din epoca bronzului, la tracii, celții și dacii, epoca migrațiilor, cetățile din Ugocea, Tarna până la răscoala lui Gheoghe Doja, înfrângerea Ungariei la Mohacs, regiunea Tarna până la invazia poloneză, invazia otomană din 1661, Urbariul Mariei Tereza, începuturile mineritului din Tarna Mare, Revoluția de la 1848 și consecințele sale, Tarna Mare - America comitatului Ugorcea, 18 aprilie 1919 – „Bucurie mare”; „Bine ai venit  România Mare!” Tarna Mare și noua frontieră, Epoca „comunismului național”, perioada de după Revoluția din 1989, oamenii, personalitățile comunei, etnografia, anexele și bibliografia... uriașă!
Felicitându-l pe Ovidiu Dacian Molnar, dar și pe cei trei coautori profesori (Doina Molnar, Vasile Conioși Mesteșanu și Mariana Popa Bota), deopotrivă, pentru lucrarea de căpătâi pe care au realizat-o, voi încheia citând din admirabila Prefață, scrisă de distinsul dr. Liviu Marta.
„În primul rând, comuna Tarna Mare nu este o comună ca oricare! Tarna Mare, Valea Seacă și Bocicăul sunt ultimele localități intrate în România...
O asemenea comună cerea o monografie deosebită, pe care, din fericire, autorii au reușit să o realizeze. Ceea ce surprinde plăcut la monografia Tarnei Mari este că s-a reușit realizarea unui studiu monografic complet, toate capitolele și domeniile lucrării fiind tratate cu mult profesionalism”. (Moise-Ovidiu DAN)

Trimite email
vineri, 30 ianuarie 2026 la 10:58:40 Ora standard a Europei de Est