Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

„Măseaua” lui Z. Stancu

Controverse

„Măseaua” lui Z. Stancu

În nr.1 (pe 2012) al României literare, dl Ilie Rad publica un fragment din caietele cu însemnări (aproape) zilnice ale lui M. Beniuc, intitulate „Însemnările unui om de rând” și aflate în arhiva prof. V. Fanache, autorul exegezei „Poezia lui M. Beniuc” (1972).

Fragmentul din R. l. arată că, în momentul așternerii lui pe hârtie, „flăcăul de pe Crișuri” se învârtea ca o fiară într-o cușcă, întrebându-se: „a fost o viață aceasta, a mea?”
Precizează apoi că încearca să o reconstituie „pe apucate” spre a găsi pietrele unghiulare și cheile ei de boltă și o face tocmai când în jurul său stăruia liniștea provocată de înlăturarea lui de la Uniunea Scriitorilor.
Scrie cu intermitențe, se rupe uneori de realitatea imediată mutându-și notațiile în anii interbelici sau în cei ai războiului.
Se arată preocupat de „așa-zișii” săi prieteni și în primul rând de Z. Stancu pe care l-a cunoscut înainte de a-l vedea: „Îl citisem ca poet și-l urmăream ca publicist temut (...), simpatie am câștigat pentru el când a tradus versurile lui Esenin
. Observam la el un fapt important pe care nu-l întâlnim azi la scriitorii angajați în polemici și anume acela că, deși blamează fără menajamente omul, nu aduce atingere operei și recunoaște meritele revistei „Azi”, chiar dacă o detestă de când Z. Stancu a publicat în ea „hârdaie de murdărie... împotriva Uniunii Sovietice”.
Beniuc consideră că, dintre toate momentele mânjite din existența lui Z. Stancu „cel mai murdar capitol este viața sa politică sau mai bine zis de agent al poliției și al spionajului”.
Prima discuție mai însemnată cu Z. Stancu a avut-o Beniuc în septembrie 1940, când acesta i-ar fi spus: „Mi-am scos o măsea, dar simt că măseaua crește iar la loc”. M. Beniuc a înțeles îndată că Z. Stancu era hotărât să schimbe tabăra ideologică și notează: „eram convins că în sinea sa redevine simpatizant al comuniștilor și că-și reneagă articolele antisovietice și actul de tradare față de M. Constantinescu (...)”. Remarca de asemenea că, la revista lui, unii scriitori de stânga au fost declarați, în scris, agenți ai Moscovei și excluși din activitatea redacțională.
Se pare ca ideea năpârlirii ideologice a scriitorilor l-a muncit mult pe M. Beniuc din moment ce a scris și versurile: „Nu poți fi și-ntreg și o potroacă/ Aceră pe culmi și porc la troacă,/ Dacă ești ceva, fii pân-la capăt/ Fără să te-ntrebi: „Dar dacă am  scăpat?”
Dar dacă s-ar întorce vântul, câți dintre intelectualii afiliați puterii actuale ar rezista tentației de a-i elogia, prin scrisul lor, pe noii dirijori, profitând de tot soiul de circumstanțe favorizante?
Oportunismul e o boală ce se vindecă greu. (Al. Serpens)

Trimite email

duminică, 8 decembrie 2019