Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Gânduri din buzunarul de la piept

În luna florilor

Gânduri din buzunarul de la piept

Mi-am așezat pentru o vreme gândurile în buzunarul de la piept. Am dorit să stau de vorbă cu mine însămi, să mă știu cine sunt, răsfrântă în oglinda timpului, despre a cărui veșnicie am tot auzit vorbindu-se...

Poate te întrebi, uneori, dragă prietene, de ce îți scriu din când în când!
Pentru că am învățat că atunci când îți deschizi sufletul, renunți de fapt la zidurile cu care te-ai înconjurat toată viața. Și mai am un motiv, poate puțin egoist, mi-e teamă că aș putea să ajung să simt că m-am născut doar pentru a avea de unde muri... și nu vreau asta!
Am tot privit în jurul meu în ultima  vreme și s-a iscat în mine întrebarea „Ce câștigă un om dacă își pierde sufletul?” Cred că este o întrebare potrivită pentru vremurile în care trăim. Sau, mai degrabă, cred că este o întrebare potrivită și pentru ieri și pentru mâine...
 Mă uit cu durere la cei din jurul meu care, cu cât au mai mult, cu atât își doresc mai mult. Au ajuns să vrea mai mult decât și-au dorit vreodată! Mă doare și mă descumpănește pustiul din sufletul lor, dorința de-a călca în picioare, de-a umili doar pentru a ajunge cât mai sus... Doamne, cât de săraci sunt! Cât de nefericiți!
De mi-ar sta în putință, aș da o lege prin care fiecare să fie obligat să-și facă timp să respire, să adulmece mireasma pământului, să se lase pătruns de senzații ce vin de pretutindeni și de nicăieri, să se bucure de cei dragi, să știe să se apropie de ei cu căldură...
Cred din tot sufletul că fiecare dintre noi trebuie să facă tot ce-i stă în putință să se simtă diferit, să înflorească asemeni florilor câmpului, să fie cald ca soarele, să lase să coacă în el doar gânduri bune, așa cum și grâul se umflă din seva pământului...
 Am avut putere să sper în repetate rânduri și să îndur tot atâtea decepții, dar mi-am dorit cu ardoare să rămân Om și am luptat cât am putut... Se spune că cine nu cade, nu se poate înălța! După fiecare cădere m-am ridicat cu sufletul cântând de nădejde ca cerul toamna de cocori...
M-am tot întrebat dacă ne cunoaștem cu adevărat destinul sau suntem doar o pană de pasăre pe care vântul jucăuș o poartă de colo-colo... Cred că și una și alta! La un moment dat, cele două se întretaie... Suntem oare ceea ce trecutul ne-a făcut să fim sau suntem ce ne-am dorit? Poate că doar de noi depinde! Fiecare „călătorește” până unde poate sau până unde-și dorește, după cum își alege prioritățile... Existența noastră se împarte între viață și moarte... Pe prima o trăim, pe cealaltă doar ne-o imaginăm... Și poate că ar trebui să ne gândim la faptul că moartea nu vine odată cu anii, ci odată cu uitarea...
Ce vreau să spun de fapt? Că rostul nostru este să lăsăm o urmă a trecerii noastre prin lume, că la un moment dat, trebuie să avem putința să spunem împăcați cu noi înșine: „Te-am trăit, nu te-am visat doar, viață!”
Cer iertare clipei în care te vei opri din truda de zi cu zi ca să-mi citești gândurile ce-au năvălit peste mine odată cu ploaia de-afară... Știu că toate acestea nu țin de foame și nici de cald, știu că poate pentru multă lume sunt doar un visător incurabil, dar cred cu tărie în puterea noastră de-a fi buni și frumoși, și mai știu că nimeni și nimic nu poate să ne înstrăineze, să ne îndepărteze de noi înșine... Stă în puterea fiecăruia să caute singur adevărul, libertatea și fericirea..., iar viața nu înseamnă număr de respirații, ci clipe care să-ți taie respirația... (Anna)

Trimite email
marți, 9 decembrie 2025 la 17:42:31 Ora standard a Europei de Est