Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Și la Hidișelu de Sus s-a cântat Gaudeamus

Plini de optimism și încredere

Și la Hidișelu de Sus s-a cântat Gaudeamus

Cine nu zâmbește nostalgic când aude frumoasele versuri cântate de ai noștri absolvenți? Pe mulți dintre noi aceste versuri ne poartă într-o călătorie în timp, pe vremea când, asemeni absolvenților de azi, eram și noi elevi, dornici să întoarcem o nouă filă în viața noastră…

ne bucurăm, așadar, cât încă suntem tineri”….
Pe vremea când cântam imnul absolvenților, tinerețea noastră era poate ultimul lucru la care ne gândeam…viața clocotea în noi și eram cu toții nerăbdători să pornim în această aventură numită VIAÞĂ!
Mă uit cu drag la copiii din jurul meu, care acum pun deoparte ghiozdanul de elevi de gimnaziu și vor fi pregătiți să înceapă o nouă viața… Atâtea vise și atâtea speranțe!  Ca părinți, încercăm să ne pregătim copiii pentru clipa când nu vom mai fi lângă ei, zi de zi și pas cu pas, să-i îndrumăm și să-i sfătuim, pentru momentele când, puși în fața unor decizii, vor ști să o aleagă pe cea bună. Și chiar dacă ei nu sosesc pe lume însoțiți de un manual, după multe sfaturi, experiențe, reușite și eșecuri mai mari sau mai mici, reușim să descifrăm „meseria” de părinte, poate cea mai grea, dar cea care ne aduce si cele mai mari satisfacții. Îi privim și parcă totuși nu ne vine-a crede: drumul de la grădiniță până la școala primară, și-apoi la gimnaziu ni se pare așa de scurt… Când au trecut anii?
Trăim într-o lume în care sistemul de valori e adesea greșit înțeles; societatea noastră admiră doar învingătorii și, de multe ori succesul definit de standardele societății se măsoară doar prin bunurile materiale adunate… Îmi place să cred că noi, ca profesori, am reușit să le insuflăm copiilor noștri dorința de a trăi într-o lume mai bună, dorința de a trăi frumos și de a face lucruri bune, de a merge mereu înainte, de a trece peste greutăți și de a învăța ceva nou în fiecare zi! Există atâtea tentații de care sunt înconjurați și sper ca, atunci când vor fi ispitiți de ele, să-și aducă aminte de noi și de povețele primite… Sper și eu, ca orice dascăl, că alături de noi au învățat să fie responsabili și, dacă în viitor vor face o greșeală (sau mai multe!), să aibă curajul să o recunoască, să o transforme într-o experiență de viață și să învețe o lecție care, pe viitor să-i ajute să recunoască pericolul și să-l evite. Se spune că  învățăm din greșeli și știm cu toții că atât timp cât trăim, învățăm…prin analogie, greșim atât timp cât trăim. E luxul și șansa care ne-o dă viața; chiar dacă greșim, mâine e o nouă zi și avem șansa unui nou început, șansa să îndreptăm un rău, să regretăm sincer o greșeală intenționată sau mai puțin intenționată și să spunem „îmi pare rău”…
Sunt atâtea lucruri care, chiar dacă le-am spus elevilor noștri, acum, iată, absolvenți, încă am mai vrea să le spunem…și mă întreb: oare suntem vreodată într-adevăr pregătiți să-i lăsăm să plece, să fie independenți? Vrem sau nu vrem, timpul își deapănă firul și noi ne trezim cu gândul la trecut, plutind printre amintiri.
Le doresc dragilor noștri absolvenți să aibă curajul de a-și urma chemarea inimii, de a merge mereu înainte, fără ezitări, plini de optimism și încredere, de a înfrunta orice obstacol zâmbind, de a învăța din greșeli, de a fi prieteni buni și adevărați, de a-și apăra idealurile și visele și, atunci când viața e prea complicată, să-și amintească de noi, dascălii lor, de dragostea ce le-o purtăm și de faptul că oricât de mari ar fi, în ochii noștri ei rămân mereu copii. (prof. Camelia Bocor – directorul școlii)

Trimite email

duminic, 17 februarie 2019