Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Vine o vârstă, vine o vreme, vine o vamă...

Gânduri ... în doi

Vine o vârstă, vine o vreme, vine o vamă...

„Moartea e atât de sigură de victoria ei, încât ne dă un avans de o viață întreagă...”

 M-am trezit în dimineața asta mulțumind lui Dumnezeu că m-a mai îngăduit încă o zi, cu bucuria faptului că azi am să mai văd răsăritul soarelui, că acum când îți scriu ascult o muzică ce mi s-a lipit de suflet cu mulți, mulți ani în urmă... și de n-ar fi fost așa, aș fi căutat-o în picurii ploii, cu speranța că tot o voi auzi-o cândva, fie și pentru câteva clipe...
 Mi-ai urat un sfârșit de săptămână norocos...Îmi socotesc fiecare zi norocoasă, pentru că fac o meserie ce mă „unge” la suflet, care îmi testează zilnic limitele, care-mi dă satisfacția împlinirii cu fiecare virgulă pe care învățăm împreună s-o folosim acolo unde trebuie... pentru că, în ciuda anilor mulți ce mi s-au prins în firele albe, îmi simt sufletul tânăr, puternic și curat, însetat de dorința de-a fi mereu mai mult...
Uneori mi-aș dori să existe o carte cu rețete de viață, în care să mi se spună ce să fac, cum să-mi feresc sufletul de răni, cum să-mi vindec sufletul ce-și deschide adesea o aripă printr-o lacrimă... Dar cred că cele mai bune rețete sunt cele pe care le faci singur.
Cândva, cineva îmi spunea că dacă am construi CASA FERICIRII, cea mai mare sală ar trebui să fie sala de așteptare... Nu cred! Fericirea ține de-o clipă! Cred că depinde de modul în care ne alegem prioritățile, de ce înțelege fiecare prin fericire... de multe ori fericirea este lângă noi, trebuie doar să deschidem ochii mari și s-o primim cu brațele deschise... Dacă reușim să înțelegem darurile fără de preț ale vieții, neajunsurile, necazurile, tristețile, durerile, deznădejdile ei, asemeni unui școlar conștiincios, vom fi ferciți cu adevărat pentru că la capătul lor vom afla împlinirile, bucuriile, ostoirile, alinul, sănătatea, înțelegerea deplină a bucuriei de-a dărui dăruindu-te celor de lângă tine... Altfel? Sufletul nostru ar muri de singurătate...
Cu timpul, am învățat că nu contează CÂT trăiești ci CUM trăiești, ce lași în urmă, dacă poți să te privești în oglindă fără să simți nevoia să-ți pleci privirea, ci să te scalzi în seninul ochilor, dacă reușești să-ți păstrezi verticalitatea, demnitatea, dincolo de toate vitregiile ce ne lovesc ades încercând să ne îngenuncheze...
Pe drumul lung de acum al vieții mele, am învățat să fiu grijulie și atentă cu Omul de lângă mine... Viața mi-a arătat că el poate fi zeu sau demon, întuneric sau lumină... Am descoperit că cineva îți poate fi apropiat și îi percepi prezența, chiar dacă se află departe, așa cum, un om din apropiere, nu de un ceas, două, ci de mult timp, îți este un „străin”, chiar dacă îi percepi zilnic respirația... Sau poate tocmai de aceea! Asta m-a făcut să-mi presar din când în când pe străzile sufletului ghimpi...să-mi fie pavăză! Poate n-a fost cea mai bună alegere, dar dacă ghimpii sunt aripile nenăscute ale trandafirului? Așa am învățat să fiu mai puternică!
Am învățat să mă închin mugurilor! Să simt bucuria pulsației de viață viitoare în simplitatea și gingășia lor... Am învățat să prețuiesc PRIETENIA, acea floare rară, de neînlocuit... Oricât de mult ai avea, nu înseamnă nimic dacă nu ai cu cine să împarți strigătul de bucurie și triumf...
Cu timpul, am realizat cât de mult greșim atunci când suntem preocupați să ne conjugăm viața cu verbul „a avea”, uitându-l pe „a fi”... când trăim doar pentru avantaje materiale... Oricâte averi ai reuși să ai, tot pierzi ceva pe drum, și din păcate pierdem ceea ce contează cu adevărat: credința, iubirea, speranța și, de cele mai multe ori, omenia! Ne pierdem pe noi înșine, alergând de colo-colo, încurcând cel mai adesea trenurile...
Au fost dăți în care am învățat dureros că e mult prea târziu să spui „iartă-mă” sau „te iubesc” în fața unui mormânt... că există un anotimp pentru orice, că fără iubire suntem goi și pustii pe dinăuntru... Am învățat că atunci când iubești, trebuie s-o faci cu palma deschisă... să nu strângi pumnul, ci să lași să crească liber aripile care să înalțe zborul celui drag...
Învățăm cu timpul... și poate ar trebui să prețuim ceea ce învățăm ca să ne ajute să nu greșim, pentru că vine o vârstă... vine o vreme... vine o vamă... (Anna)
  

Trimite email
luni, 22 decembrie 2025 la 08:45:00 Ora standard a Europei de Est