Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

„Florin Chilian reacționează la imperfecțiunile societății”

Vineri, Florin Chilian s-a întâlnit cu orădenii

„Florin Chilian reacționează la imperfecțiunile societății”

„E datoria lui. Artistul trebuie să fie, într-un fel, o casandră. Și el este o casandră care cântă frumos.

E un om incomod. E un artist incomod, pentru că spune niște lucruri incomode. El doarme vara, probabil, și pe lângă muzica pe care o face, el are și curaj și are un loc în cetate. Florian Chilian se luptă de nebun, pentru că așa scrie în fișa postului, că-i nebun. Se luptă cu statul român, când este cazul, și cu impostura. E un model de altceva, de artist rar; un om care are onoare, care are coloană vertebrală; e nebunul care se luptă cu toți...”
Este prezentarea nonconformistă făcută vineri (5 octombrie 2012) în sala Primăriei Oradea, de către Orlando Balaș artistului Florin Chilian, la conferința organizată de Academia civică (președinte, dna prof. Eugenia Mitrașca).
„Libertatea este cea mai sigură pușcărie”
„Eu sunt sigur că libertatea este cea mai sigură pușcărie, e de părere Florin Chilian. De-acolo nu ai cum să evadezi. Să vă spun că am fost și am ținut genul acesta de întâlniri în toate pușcăriile din România. Adunarea de-acum nu face cu nimic notă discordantă față de întâmplările prin care am fost la toate universitățile din București, la licee... la tot felul de întâmplări, pentru că în definitiv cred că suntem cei mai zidiți în promisiunea asta a libertății pe care câteodată greșit o acordăm celorlalți.
Premisa de la care plecăm este „Artistul și cele 10 porunci”, e o chestie de mândrie...
Lucrul care ne pândește cel mai aproape și cel mai teribil, în mintea mea, este vanitatea; adică aceea de a construi lucruri pentru lucrurile în sine, fără să ne dăm seama că orice construcție ar trebui să aibă în spate un alt orizont de întâmplare, adică pentru cineva; nu facem o biserică pentru biserică, pentru că atunci avem o mare problemă. Facem o biserică pentru oameni...
Îmi place, ador controversa!
În situația în care sunt eu, cu genul de mesaj muzical pe care îl aduc, în lipsa unei controverse, ar fi spus cei mai mulți: da, cântă bine! Și s-a terminat. Pe când atunci, controversa ajută ca o întâmplare să rămână vie...
Detest să mă iau foarte în serios. Îmi place să mă joc. Cred că asta este până la urmă și o tară a noastră, că ne luăm prea în serios noi pe noi, uitând de noi înșine... și asistăm cum ne cam trece viața pe lângă..., de cele mai multe ori. Altfel sunt 11 ani, că n-am comemorat cei 10 ani de la lansarea primului album. Mi s-a părut stupid să-i serbez. Doar că sunt 10 ani în care am încercat să costruiesc un personaj, unul social, care nu prea are legătură cu artistul, pentru că și textele sunt ale mele și muzica. Astfel încât personajul din social să fie, nu știu cum să-i spun, o locomotivă pentru muzică. Și cred că am reușit. Sunt foarte atent la cuvinte, la energia lor, la ce pot naște. Să pun în 60.000 de cămine, sper că nu sunt case, cele 10 porunci: adică să nu minți, ca să revenim la tematica întâmplării, să nu furi... Sunt orizonturi care te definesc în fiecare secundă. Am încercat să nu mă îndepărtez foarte tare de ce-ar trebui să însemne arta pentru fiecare dintre ei, noi, artiștii. Adică orizontul unor întâmplări care țin de profund personal. Altfel nu are nicio valoare, nicio continuitate, nu se ajunge nicăieri cu nimic...”
„Raiuri de iad”
În conferința sa, Florin Chilan s-a oprit apoi la un alt album – „Raiuri de iad”, care vorbește despre raporturile dintre copii și părinți, părinți și copii. „Pentru care părinți, uneori copiii sunt doar pașapoarte sociale. Și credeți-mă că știu exact ce vorbesc... Copiii sunt pașapoarte sociale, folosite ca monedă de schimb între adulți, între părinți. Se întâmplă lucruri și mai cumplite acolo; chiar povesteam o întîmplare foarte recentă în care un copil a trebuit să preia rolul de părinte emoțional pentru propriii părinți încă de la o vârstă extrem de fragedă, lucru care a făcut să-i cam dispară orizontul acela al copilăriei și al adolescenței, din lipsa neputinței părinților de a înțelege ce se-ntâmplă. Este tema unuia dintre următoarele albume care se cheamă „Raiuri de iad”. Și este vorba de rai, care ar trebui să fi fost copilăria și cumplitul iad în care-i transformat de către niște oameni care nu înțeleg de ce, dacă toți au nevoie să dea un examen, un test ca să-și ia permisul de conducere, de ce la părinte nu se pune problema, nu înțeleg”.
„Plânsu’-râsu”
Este un alt album al lui Florin Chilan, „în care este vorba despre emoții profund umane, care ar trebui să ne definească...”
Cele mai multe rele și necazuri ne vin de la „lipsa de comunicare între noi și noi înșine, e de părere Florin Chilian, care este cea mai periculoasă și care este tratată cumva în „Autistul Nu-l mai goniți pe Brâncuși”. Eu cred că toate relele de-acolo ni se traduc în societatea românească, de la lipsa de comunicare cu noi înșine...”
„M-am folosit de imaginea... de personaj controversat...”
 Mesajul artistului este unul clar și direct, pus pe tavă, cu sinceritate și dezinvoltură.
„M-am folosit de imaginea asta construită, cu greu, dar îndârjită așa, social, de personaj controversat, pentru a reuși să aduc, undeva în spatele întâmplării, bucurie pentru cei care au mai puțină șansă decât cea pe care am avut-o eu și pe care o avem noi, în general; cei care avem un orizont al liniștii mai apropiat de limpezimea privirii. Sunt foarte-foarte multe probleme și atunci mă folosesc de spaima pe care o generează genul acela de controversă, mai ales în rândul politicienilor români...”
Florin Chilian a regretat adesea că trebuia să vorbească în loc să cânte, dar era răcit și îi lipsea chitara. Noi însă am avut șansa, unică, de a-l asculta vorbind despre sine și problemele pe care le tratează în cântecele (albumele) sale. Ovidiu DAN
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: „Florin Chilian reacționează la imperfecțiunile societății”.

Trimite email

Pentru mai multe poze click aici

vineri, 25 septembrie 2020

Poza zilei

Elena - absolventa de aur a familiei Avram!

Astăzi (joi, 24 septembrie 2020), aveam să-i cunoaștem pe absolvenții de 10 ai Bihorului, care au fost premiați cu diplome și sume de bani, potrivit bunelor rânduieli instituite pentru a stimula competiția și performanța.
Printre cei 19 absolvenți de aur ai Bihorului (cinci absolvenți de liceu și 14 absolvenți de gimnaziu), se numără și Elena Avram, absolventă de 10 a Colegiului  Național ,,Iosif Vulcan" din Oradea.
Întâmplarea a făcut ca după premiere, să o revăd pe Elena, alături de părinții săi, fericiți, în grădinița de flori a gospodăriei, unde tatăl tocmai și-a propus o ,,ședință foto".
Cum să nu fie fericiți mami și tati cu fetița lor de aur!
(OviDan)