Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Wikipedia, o enciclopedie liberă de tip „de la lume adunate și înapoi la lume date”

Educație pentru și prin internet: Educație netățenească (3)

Wikipedia, o enciclopedie liberă de tip „de la lume adunate și înapoi la lume date”

„Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință negativă, anume nimeni nu poate garanta corectitudinea utilizatorilor. Astfel există deja o gamă largă de programe dăunătoare, create de rău-voitori, care încep cu spionarea (invizibilă) a activității unui utilizator și se termină cu furtul din contul bancar al persoanelor care nu se pricep cum să se apere.

O persoană aflată printre cei mai periculoși violatori de date este cunoscut ca fiind Anonymous”. Sursa: [3] (accesată la 6 octombrie 2012, ora 8:00 AM).
Am preluat citatul de mai sus din Wikipedia [1], varianta în limba română [2], de pe pagina în care este prezentat Internetul [3], dar oare de ce am pus data și ora accesării? Pentru simplul motiv că, dacă veți accesa aceeași pagină cu o oră mai târziu, s-ar putea ca textul citat să dispară sau să apară cu anumite modificări. De ce să dispară? Cine poate face modificări? Câtă încredere putem avea în informațiile din Wikipedia? Vom încerca să răspundem sumar la aceste întrebări. (Ioan Dzițac)
Episodul 3 – Wikipedia...
 În lipsa unei educații netățenești, foarte mulți utilizatori ai Internetului sunt nesiguri de acuratețea informațiilor găsite. Internetul, mai corect spațiul web găzduit de acesta, este o adevărată junglă. Un „călător” neavizat, prin această junglă informațională, este pândit la tot pasul, de tot felul de pericole, precum celebrul Mowgli din Cartea Junglei [7]. Ca să se descurce în junglă, Mowgli are nevoie de călăuze, de prieteni, precum ursul Baloo și pantera Bagheera, care să-l învețe cum să lupte singur cu fiorosul tigru Shere Khan și să se ferească de alte posibile pericole. La fel și netățeanul începător.
Puterea cuvântului este mare, mai ales al celui venit din mass-media. Înainte de apariția Internetului, multă lume avea o încredere oarbă în informațiile din ziare, de la radio și apoi de la TV.
Este celebru un caz din 1938, care a provocat o panică imensă printre milioane de americani, când Orson Welles a montat la radio, într-o „transmisiune în direct”, nuvela science fictionThe War of the Worlds” [8].
Manipularea este mai eficientă atunci când ținta manipulării este condusă abil printre frânturi de realitate, scoase din context, asfel încât să inducă în mintea sa concluzia dorită de manipulator.
O anecdotă din timpul Războiului Rece [9], prezintă cum se făcea manipularea propagandistică antagonică „comunism vs. capitalism”. În urma unui concurs internațional de automobilism, un ziar sovietic, care făcea propagandă comunistă, titra: „Concurs internațional de automobilism în Alpii elvețieni. Volga noastră pe locul II, iar Fordul american pe penultimul”, iar un ziar american, care făcea propagandă capitalistă, titra: „Concurs internațional de automobilism în Alpii elevețieni. Fordul nostru pe locul I, iar Volga sovietică pe ultimul”. Cititorul sovietic, care nu citea ziarul american, era ferm convins că Volga sovietică e mai bună decât Fordul american. Cititorul american, care nu citea ziarul sovietic, era convins că diferența dintre Ford și Volga e imensă, în favoarea mașinii americane. Dar un cititor neutru, care citea ambele ziare, la prima vedere avea percepția că cel puțin unul dintre ziare minte. Deși par contradictorii, culmea este că ambele titluri erau corecte, doar că ambele ziare au omis să precizeze, intenționat, un „mic amănunt”, care nu poate fi găsit decât într-o terță sursă. „Amănuntul” omis era de găsit într-un ziar din Elveția, care titra „Concurs internațional de automobilism în Alpii elvețieni. Din păcate, la concursul nostru  nu s-au înscris decât două mărci de automobile; Ford și Volga”.
Această credință s-a extins azi la Internet, unde găsim informație din belșug, iar personaje lipsite de onestitate și etică pot exploata naivitatea sau ignoranța noastră în scopul manipulării prin dezinformare sau informare persuasivă trunchiată, informare falsă sau malițioasă, în scopuri oculte, mergând până la comiterea unor fraude informatice, precum cele pomenite în citatul de la începutul acestei pagini.
De aceea, regula de aur a căutătorului de adevăr spune că „informația trebuie verificată din cel puțin trei surse independente”. Căutătorul de adevăr poate fi oricine, un cetățean de pe stradă, un netățean oarecare sau un profesionist al informației: un ziarist sau un cercetător științific. Sfatul meu este să nu mergeți la sigur nici pe mâna profesioniștilor, mulți dintre ei pot să nu fie onești sau să fie departe de aplicarea regulii de aur, din superficialitate sau nepricepere.
În[2], Wikipedia se prezintă singură. Este o idee generoasă. Sintagma „de la lume adunate și înapoi la lume date” din titlu sugerează că Wikipedia este un tip de „folclor modern”, în care, sub acoperirea anonimatului poate scrie oricine, ce vrea. Anonimatul nu este decât aparent, autorul putând fi descoperit după IP-ul computerului prin care s-a conectat la Internet, iar acel „ce vrea” nu este definitiv, poate fi șters sau modificat. Și eu sunt un wikipedist, un cititor, dar și un contributor la diverse pagini ale Wikipediei. Menționez că sunt inclus în Wikipedia [4], la fel și Universitatea Agora [5, 6].
 În concluzie, recomand Wikipedia ca o sursă primară de informație, plauzibilă, dar nu 100% certă. Informația găsită în Wikipedia trebuie confruntată, conform regulii de aur, cu alte surse, alte enciclopedii în care pot scrie doar persoane autorizate, pe care le puteți găsi tot via Wikipedia. Pentru mediul academic recomand enciclopedia Stanford Ecyclopedia of Phylosophy [10], din care și Wikipedia preia multe informații științifice.  (I. D.)
Bibliografie
1. http://www.wikipedia.org/  
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Bun_venit 
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Internet  
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_dzitac   
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_Agora 
6. http://en.wikipedia.org/wiki/Agora_University  
7. http://ro.wikipedia.org/wiki/Cartea_Junglei
8. http://www.transparencynow.com/welles.htm
9. http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Rece
10. http://plato.stanford.edu/

Trimite email
vineri, 10 aprilie 2026 la 19:18:51 Ora de vară a Europei de Est