Menu

Arhiva

Din:

Pana in:


Globalizarea educației: Educația 2.0 via Web 2.0. România doarme?

Educația pentru și prin internet: Educație netățenească (6)

Globalizarea educației: Educația 2.0 via Web 2.0. România doarme?

„Internetul a devenit depozitarul central al cunoașterii umane, fiind disponibil pe bază de mouse-click timp de 24 de ore pe zi.

În zilele noastre, Web 2.0 nu mai este însă doar un rezervor impresionant de cunoaștere umană, ci tot mai mult și un spațiu în care se generează cunoașterea. În ceea ce privește educația, Web 2.0 a transformat, așadar, internetul într-un instrument și mai important […]. Condițiile-cadru se schimbă fundamental. Vechiul vis al omenirii de a avea acces permanent și de pretutindeni la informație pare să fi devenit realitate. Internetul oferă, cel puțin, o platformă viabilă în acest sens. Acest aspect pune atât cadrele didactice, cât și elevii și studenții în fața unor provocări cu totul noi. Educația 2.0 înseamnă însă cu mult mai mult decât învățare într-o perioadă în care cunoștințele sunt accesibile pretutindeni”. [1]
„Conceptul de a învăța pe tot parcursul vieții este una din cheile către secolul XXI (...). Nu este vorba aici de o idee nouă, studii mai vechi cu privire la problemele educației au atras atenția asupra necesității ca adulții să se întoarcă din nou pe băncile școlii. Astfel, ei vor avea ocazia să învețe să se descurce cu situațiile noi care apar atât în viața particulară, cât și la serviciu. Această nevoie de educație există și pare să crească pe zi ce trece. Singurul mod de a satisface această nevoie este ca fiecare dintre noi să învețe cum să învețe”.[2]
„Predăm după programe vechi de 100-150 de ani” (Solomon Marcus). [3]
Nu elevii sunt devină..., ci sistemul
Nu elevii sunt de vină pentru rezultatele slabe la bacalaureat, ci sistemul, la care și noi, dascălii, suntem complici.
La cei 87 de ani de viață, academicianul Solomon Marcus e mai tânăr în gândire decât mulți responsabili de soarta educației în România. De mai mult timp, domnia sa pledează pentru un învățământ interogativ orientat pe nevoile tineretului, bazat pe o curriculă actualizată și pe resursele educaționale oferite de Internet. Nu numai programele și curricula sunt vechi de secole, dar și metodele de predare-învățare au rămas aceleași: profesorul dictează, iar elevul/studentul trebuie să noteze, să memoreze și să reproducă pe de rost. Deși multe școli, licee și universități au achiziționat resurse informatice și au acces la Internet, majoritatea dascălilor se feresc de noua tehnologie. Cauzele pot fi mai multe: lipsa de pregătire, comoditatea, obișnuița cu vechile metode și frica de nou. Dacă guvernanții noștri au dovedit cu prisosință, în peste 20 de ani, că sunt incapabili să facă o adevărată reformă în domeniul educației și învățământului, invit toți colegii dascăli, de la educatoare până la profesori universitari, să facem noi ceva. Măcar la nivelul metodelor de predare-învățare, dacă curricula legală ne obligă să-i privăm de libertatea de a învăța pe elevii și studenții noștri, obligându-i să învețe lucruri de care nu se vor folosi în viitor.
Sintagma cheie a viitorului în educație este „a învăța cum să învățăm”, iar o soluție o reprezintă trecerea la educația social-constructivistă (Fig.1).
Fig.1. Paradigma trecerii de la educația de tip „magister dixit” la educația „social-constructivistă” [1]
Ioan Dzițac
Bibliografie
[1] Educația 2.0:  http://www.dadalos.org/web_20_rom/educatie_20.htm
[2] Raportul UNESCO privind educația pentru secolul XXI:  http://www.unesco.org/delors/
[3] http://www.digi24.ro/stire/Digicult-Solomon-Marcus-Predam-dupa-programe-vechi-de-100-150-de-ani_51462

Trimite email

joi, 21 septembrie 2017