Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Copacul fericirii… din Avram Iancu

Muguri, frunze, flori și roade în

Copacul fericirii… din Avram Iancu

Motto: „Este simplu să fii fericit, dar e greu să fii simplu”.

Mai zilele trecute, un foarte bun și drag prieten îmi spunea că nu poate înțelege cum pot să râd, cum pot să privesc în jur cu atâta seninătate și zâmbet pe buze, cum pot să afișez atât de multă fericire în condițiile în care lumea din jurul nostru este cum este, când ne zbatem în mizerie și nonvaloare, când ne este tot mai greu cu fiecare zi care trece, când speranța începe să pălească în fața realităților zilnice...
M-a surprins și m-a descumpănit răbufnirea lui, mai ales că-l știam un om echilibrat, optimist, un luptător... și pentru câteva clipe n-am putut face să nu mă întreb: „Sunt eu oare un superficial? Nu sunt capabilă să mă aplec asupra lucrurilor esențiale ale vieții? Sunt atât de insensibilă, încât nu simt durere față de zbaterile și durerile celor de lângă mine?”
Mi-am privit în suflet și știu că nu-i pot da dreptate... Îmi place să privesc oamenii de lângă mine, să le ascult tăcerile, să le înțeleg privirile, încrâncenările, gândurile nerostite... Mă doare că tot mai des văd trecând pe lângă mine oameni cu privirea ațintită în pământ, oameni cu ochii plecați într-o durere permanentă, oameni cu umeri încovoiați de parcă toată greutatea Pământului i-ar apăsa, oameni îmbătrâniți înainte de vreme... Tot mai des uităm să ne bucurăm de lucrurile simple din jurul nostru, uităm să privim dincolo de încăperi, trăim în fugă uitând de fapt să trăim, nu mai știm să ne bucurăm, suntem tot mai nefericiți și, ce-i mai dureros, uităm să ne „vedem” unii pe alții...
Mă gândesc că fericirea sau nefericirea sunt, în cea mai mare măsură, opera noastră. Fericirea se află în noi...Pentru mine, o zi în care nu am râs, în care nu m-am bucurat, este o zi pierdută... De ce mă bucur? Pentru că mă pot bucura! Prieten drag, când ai râs ultima dată? Care a fost ultimul lucru din viața ta de care te-ai bucurat?
Aș vrea să-ți spun că viața seamănă cu o poveste frumoasă și că nu lungimea ei contează, ci valoarea pe care i-o împrumuți... nu anii vieții noastre sunt cei mai importanți, ci viața din ei... Mi-aș dori nespus să pot să te învăț să dai o șansă fiecărei zile să fie cea mai frumoasă și mai importantă zi din viața ta, să te învăț să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă...
Fă puțină lumină în sufletul tău... Învață să zbori alături de-o pasăre, ascultă-ți inima, deschide-ți sufletul când îmbrățișezi pe cineva, ascultă-ți lacrimile când plângi, adună-ți curajul și visează, luptă pentru visele tale și reînvie împreună cu ele, privește cerul când creezi ceva, dăruiește-te și împarte-te iubind, fii OM când vorbești, roagă-te când urăști, fii toată viața copil, du-ți crucea cu demnitate, învață să numeri stelele, spune cuiva: „Mi-e dor de tine!” Râzi! Cere ajutor, visează cu ochii deschiși, ascultă cântecul greierilor... Dă-ți voie să greșești, iartă, mulțumește lui Dumnezeu pentru Soare... Stai de vorbă cu Dumnezeu, privește o floare... Trăiește-ți CLIPA! Ascultă un prieten, primește pe cineva în casa și-n sufletul tău, șterge-ți lacrimile de pe obraz, citește o poveste și spune-i-o unui copil...
Descoperă ceva nou, interesant, sădește și îngrijește un copac, stai drept... Imaginează-ți valurile înspumate ale mării, poartă-ți pașii pe cărările pierdute ale pădurii, ascultă murmurul izvorului jucăuș, fă-ți palmele căuș și prinde frunzele ce se desprind de pe ramuri legănându-se într-o feerie de culoare, îmbată-te cu parfumul și liniștea nopților de tei... Cât trăiești, TRĂIEȘTE! Pentru că ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată...
Prieten drag, dacă vei citi aceste rânduri și știu că le vei citi, vei înțelege de ce sunt fericită, de ce mi-e sufletul mereu senin, de ce mi-e atât de dragă viața! Asta nu înseamnă că nu mă doare, că nu mi-e greu, că nu mi-e teamă, că nu sunt speriată, că nu-mi ascund de ochi indiscreți sufletul dezgolit până la rană... sunt dăți când simt că încă n-am crescut destul și știu că sunt părți în mine în care n-am să mai cresc niciodată... doar că nu-mi place să mă văicăresc, să văd doar ceea ce-mi lipsește... îmi cunosc limitele și nu năzuiesc dincolo de  ceea ce sunt și nu-mi doresc să fiu ceva ce n-am să pot fi niciodată... Să mă judec pentru ceea ce simt?... pentru că trăiesc așa cum simt? Am crezut și cred în Dumnezeul din noi...
Pentru mine, fericirea e asemeni unui copac ale cărui rădăcini noi le facem să fie adânci, de neclintit, din care să se ridice spre înaltul senin al cerului ramuri puternice pe care să prindem de-a lungul vieții muguri, frunze și flori, roade dulci și binecuvântate...
Copacul fericirii... din Avram Iancu
Cu alte cuvinte... doream să vorbesc despre muguri, frunze, flori și roade pe care noi, copiii din localitatea Avram Iancu, le-am sădit în Copacul Fericirii, cu bucurie și dăruire de copil, încercând astfel să ne luăm rămas bun de la toamna dulce care tocmai și-a strâns mantia-i scăldată-n parfum și culoare, lăsând în urmă-i miresme stinse de belșug...
De când ne-a luat de mână și ne-a adus la școală, am încercat să ne luăm la întrecere în hărnicie cu Toamna rodnică și bogată, țesând în jur frumusețe și poezie... Alături de doamnele învățătoare: Goina Ana, Șule Nicoleta, Blaj Doina și Roșu Ioana, i-am ajutat pe cei mai mici dintre noi să se acomodeze cu viața de școlari, am confecționat lucrușoare cu care ne-am împodobit școala și sălile de clasă, am sărbătorit Educatorul, ne-am omagiat eroii neamului, am participat la acțiuni de igienizare a mediului înconjurător, am participat la concursul de Evaluare Națională „Voinicelul”, ne-am bucurat și ne-am distrat de Halloween... I-am avut parteneri și sprijin pe părinți, care au înțeles că fiecare copil este o floare menită să dăruiască lumii ceea ce are mai bun în ea... Le mulțumim!
Rămas bun, Toamnă! Vom trece prin iarnă cu alte și alte vise și speranțe spre o nouă primăvară binecuvântată cu bucurii și împliniri...
(învățătoare Cotro Ana)
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Copacul fericirii… din Avram Iancu.

Trimite email
sâmbătă, 16 mai 2026 la 05:44:35 Ora de vară a Europei de Est

Poza zilei

Invitație

Goran Bregovic & Wedding & Funeral Band,
La Sala Palatului, București
Vineri, 5 iunie, ora 19.00, acces de la 18.00