Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Copacul fericirii… din Avram Iancu

Muguri, frunze, flori și roade în

Copacul fericirii… din Avram Iancu

Motto: „Este simplu să fii fericit, dar e greu să fii simplu”.

Mai zilele trecute, un foarte bun și drag prieten îmi spunea că nu poate înțelege cum pot să râd, cum pot să privesc în jur cu atâta seninătate și zâmbet pe buze, cum pot să afișez atât de multă fericire în condițiile în care lumea din jurul nostru este cum este, când ne zbatem în mizerie și nonvaloare, când ne este tot mai greu cu fiecare zi care trece, când speranța începe să pălească în fața realităților zilnice...
M-a surprins și m-a descumpănit răbufnirea lui, mai ales că-l știam un om echilibrat, optimist, un luptător... și pentru câteva clipe n-am putut face să nu mă întreb: „Sunt eu oare un superficial? Nu sunt capabilă să mă aplec asupra lucrurilor esențiale ale vieții? Sunt atât de insensibilă, încât nu simt durere față de zbaterile și durerile celor de lângă mine?”
Mi-am privit în suflet și știu că nu-i pot da dreptate... Îmi place să privesc oamenii de lângă mine, să le ascult tăcerile, să le înțeleg privirile, încrâncenările, gândurile nerostite... Mă doare că tot mai des văd trecând pe lângă mine oameni cu privirea ațintită în pământ, oameni cu ochii plecați într-o durere permanentă, oameni cu umeri încovoiați de parcă toată greutatea Pământului i-ar apăsa, oameni îmbătrâniți înainte de vreme... Tot mai des uităm să ne bucurăm de lucrurile simple din jurul nostru, uităm să privim dincolo de încăperi, trăim în fugă uitând de fapt să trăim, nu mai știm să ne bucurăm, suntem tot mai nefericiți și, ce-i mai dureros, uităm să ne „vedem” unii pe alții...
Mă gândesc că fericirea sau nefericirea sunt, în cea mai mare măsură, opera noastră. Fericirea se află în noi...Pentru mine, o zi în care nu am râs, în care nu m-am bucurat, este o zi pierdută... De ce mă bucur? Pentru că mă pot bucura! Prieten drag, când ai râs ultima dată? Care a fost ultimul lucru din viața ta de care te-ai bucurat?
Aș vrea să-ți spun că viața seamănă cu o poveste frumoasă și că nu lungimea ei contează, ci valoarea pe care i-o împrumuți... nu anii vieții noastre sunt cei mai importanți, ci viața din ei... Mi-aș dori nespus să pot să te învăț să dai o șansă fiecărei zile să fie cea mai frumoasă și mai importantă zi din viața ta, să te învăț să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă...
Fă puțină lumină în sufletul tău... Învață să zbori alături de-o pasăre, ascultă-ți inima, deschide-ți sufletul când îmbrățișezi pe cineva, ascultă-ți lacrimile când plângi, adună-ți curajul și visează, luptă pentru visele tale și reînvie împreună cu ele, privește cerul când creezi ceva, dăruiește-te și împarte-te iubind, fii OM când vorbești, roagă-te când urăști, fii toată viața copil, du-ți crucea cu demnitate, învață să numeri stelele, spune cuiva: „Mi-e dor de tine!” Râzi! Cere ajutor, visează cu ochii deschiși, ascultă cântecul greierilor... Dă-ți voie să greșești, iartă, mulțumește lui Dumnezeu pentru Soare... Stai de vorbă cu Dumnezeu, privește o floare... Trăiește-ți CLIPA! Ascultă un prieten, primește pe cineva în casa și-n sufletul tău, șterge-ți lacrimile de pe obraz, citește o poveste și spune-i-o unui copil...
Descoperă ceva nou, interesant, sădește și îngrijește un copac, stai drept... Imaginează-ți valurile înspumate ale mării, poartă-ți pașii pe cărările pierdute ale pădurii, ascultă murmurul izvorului jucăuș, fă-ți palmele căuș și prinde frunzele ce se desprind de pe ramuri legănându-se într-o feerie de culoare, îmbată-te cu parfumul și liniștea nopților de tei... Cât trăiești, TRĂIEȘTE! Pentru că ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată...
Prieten drag, dacă vei citi aceste rânduri și știu că le vei citi, vei înțelege de ce sunt fericită, de ce mi-e sufletul mereu senin, de ce mi-e atât de dragă viața! Asta nu înseamnă că nu mă doare, că nu mi-e greu, că nu mi-e teamă, că nu sunt speriată, că nu-mi ascund de ochi indiscreți sufletul dezgolit până la rană... sunt dăți când simt că încă n-am crescut destul și știu că sunt părți în mine în care n-am să mai cresc niciodată... doar că nu-mi place să mă văicăresc, să văd doar ceea ce-mi lipsește... îmi cunosc limitele și nu năzuiesc dincolo de  ceea ce sunt și nu-mi doresc să fiu ceva ce n-am să pot fi niciodată... Să mă judec pentru ceea ce simt?... pentru că trăiesc așa cum simt? Am crezut și cred în Dumnezeul din noi...
Pentru mine, fericirea e asemeni unui copac ale cărui rădăcini noi le facem să fie adânci, de neclintit, din care să se ridice spre înaltul senin al cerului ramuri puternice pe care să prindem de-a lungul vieții muguri, frunze și flori, roade dulci și binecuvântate...
Copacul fericirii... din Avram Iancu
Cu alte cuvinte... doream să vorbesc despre muguri, frunze, flori și roade pe care noi, copiii din localitatea Avram Iancu, le-am sădit în Copacul Fericirii, cu bucurie și dăruire de copil, încercând astfel să ne luăm rămas bun de la toamna dulce care tocmai și-a strâns mantia-i scăldată-n parfum și culoare, lăsând în urmă-i miresme stinse de belșug...
De când ne-a luat de mână și ne-a adus la școală, am încercat să ne luăm la întrecere în hărnicie cu Toamna rodnică și bogată, țesând în jur frumusețe și poezie... Alături de doamnele învățătoare: Goina Ana, Șule Nicoleta, Blaj Doina și Roșu Ioana, i-am ajutat pe cei mai mici dintre noi să se acomodeze cu viața de școlari, am confecționat lucrușoare cu care ne-am împodobit școala și sălile de clasă, am sărbătorit Educatorul, ne-am omagiat eroii neamului, am participat la acțiuni de igienizare a mediului înconjurător, am participat la concursul de Evaluare Națională „Voinicelul”, ne-am bucurat și ne-am distrat de Halloween... I-am avut parteneri și sprijin pe părinți, care au înțeles că fiecare copil este o floare menită să dăruiască lumii ceea ce are mai bun în ea... Le mulțumim!
Rămas bun, Toamnă! Vom trece prin iarnă cu alte și alte vise și speranțe spre o nouă primăvară binecuvântată cu bucurii și împliniri...
(învățătoare Cotro Ana)
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Copacul fericirii… din Avram Iancu.

Trimite email
marți, 9 decembrie 2025 la 17:41:04 Ora standard a Europei de Est