Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Dreptul la contradiție și teama de posteritate

Controverse

Dreptul la contradiție și teama de posteritate

În 1983, dl N. Manolescu acorda lui P. Driscu un interviu în care, printre altele, afirma: „Eu am pledat întotdeauna pentru dreptul criticului la contradicție (...), la revenire, la revizuire...” Își întemeia afirmația pe considerentul că orice critic, în decursul timpului, învață și învățând își modifică gustul și înțelege altfel lucrurile.

Ne-am reamintit cele de mai sus citind scrisorile deschise pe care președintele U.S.R., N. M., le-a adresat, prin intermediul României literare, președintelui Secției Academiei Române, E. Simion și, firește, răspunsurile acestuia din urmă.
Deși bătălia se dă la nivelul funcțiilor publice pe care cei doi academicieni le ocupă, cititorul își dă seama că există alte motive pentru care dl N. Manolescu a recurs la „o formulă publicistică spectaculoasă și (...) vizibil electorală” (E. S.), căci „de la vârful vieții literare și până la ultima școală de sat, cam aceasta este împărțirea: între adepți ai lui N. Manolescu și adepți ai lui E. Simion” (Daniel Cristea – Enache).
În serata muzicală TV din 20.01.1996, Iosif Sava era interesat să afle de la interlocutorul său: „Deci, de unde disjuncția asta dintre dumneavoastră și E. Simion? De ce nu sunteți membru al Academiei?” În acel moment, dl N. Manolescu răspundea că aceasta nu e o problemă foarte importantă, „important e să fiu eu însumi; nu vreau să fiu nici academician, nici nimic (...), încă am naivitatea să cred că titlurile n-au nici o valoare”. Punând sare pe rană, I. Sava îi spune apoi că dl E. Simion, răspunzând la aceeași întrebare, ar fi spus că „un om politic și un vârf al unui partid nu are „dreptul”, statutar vorbind, la un fotoliu academic”.
Revenind la schimbul de scrisori, constatăm că ambii președinți au făcut uz de „dreptul la contradicție”. Dl E. Simion, în ciuda celor declarate lui I. S., l-a propus și susținut ca membru al Academiei pe N. Manolescu. Președintele U.S.R. și-a revizuit punctul de vedere referitor la valoarea titlurilor și-l acuză pe E. Simion că, în calitatea sa de președinte al Academiei și apoi al Secției, n-a susținut candidatura niciunui scriitor român contemporan, că nu-i prețuiește pe autorii români de azi și că le umblă în soartă. Învinuirea este făcută pe un ton bătăios („Vă denunț posterității (...) singura instanță de care ar trebui să ne fie teamă cu adevărat”, iar „susținerea” scriitorilor capătă inflexiuni apoteotice ca și cum marea prea agitată a literaturii române de azi ar geme de capodopere.
Deși acuzațiile venite din ambele părți sunt grave („Previziunile Dvs arată o umoare rea și o fantezie neagră (...), ignorați structura și statutul A.R.”) E. Simion, observăm totuși că lupta de idei e purtată de doi intelectuali de prim rang care refuză să coboare disputa în apele stătute ale unui discurs agresiv. Suspiciune există însă la ambii combatanți. Dl N. Manolescu îl suspectează pe E. S. că l-a ținut prea mult la porțile Academiei, iar dl E. Simion are bănuiala că N. M. dorește să-și vâre toată „Lista” în Academie.
Acum un deceniu, dl N. Manolescu observa că o viață întreagă au apărat, amândoi, valoarea, chiar dacă această valoare n-a fost de fiecare dată una și aceeași pentru amândoi. „E sigur frumos că există Simion, poate e frumos că exist și eu, dar e și mai frumos că existăm amândoi”. Cu siguranță! Iubitorii de literatură română ar contrasemna aserțiunea fără ezitare, dar nouă ne e teamă că schimbul acesta de scrisori va întări îndoiala lui A. Marino: „Aș vrea să văd un singur intelectual care iartă”. (Al Serpens)

Trimite email
luni, 13 aprilie 2026 la 11:36:18 Ora de vară a Europei de Est