Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Împăcați cu Dumnezeu, așteptăm Sfintele sărbători...

Gânduri în oglinda sufletului

Împăcați cu Dumnezeu, așteptăm Sfintele sărbători...

Mi-aș fi dorit ca Moș Crăciun să vină pe cal alb, să privesc la înălțimile albastre ce-și scutură podoaba albă peste întinderi, să văd cum steluțe de omăt îmi bat în geam amintindu-mi că a mai trecut încă un an... cătinel, cătinel, cu bune și rele, cu împliniri sau dezamăgiri, că-n pomul vieții, uite, s-a mai adunat o ramură...

Mi-aș fi dorit să deschid larg fereastra, să prind în căușul palmelor fulgii jucăuși, să-i dezmierd și să le șoptesc că-mi simt copilăria cântându-mi în firele cărunte de la tâmple...
Îmi amintesc cum, copil fiind, stam nemișcată la fereastră așteptând ca de undeva, din înalt, să coboare Moșul acela bun și darnic, cu privire duioasă și voce caldă, dovadă că am fost un copil cuminte... Așteptând venirea lui, priveam înfiorată cum Crăiasa Zăpezii țesea flori de gheață pe geamul camerei, flori care își schimbau mereu forma sub răsuflarea mea fierbinte. Þurțuri lunguieți atârnau de crengile copacilor, animalele pădurii dormeau legănate de crivățul ce cânta prin crengi, gheața lucea ca oglinda... totul era pustiu și tăcere! Din când în când, tăcerea nopții era spartă de clinchete de zurgălăi ce răsunau pe ulițele satului. Glasuri cristaline îngânau legănat câte o colindă, balada solară a unui neam greu încercat de furtuni de tot felul... Dincolo de formă, colindele nu sunt altceva decât lacrimi de bucurie ce cad mereu peste sufletul celui ce știe să asculte, fântâni de apă vie pentru sufletele însetate de liniște, tihnă și frumos. Este un dar adus pământului din al cărui lut, cândva, s-a născut și s-a înălțat cântecul nostru de OM...
Zi de zi alergăm după o viață mai bună. Ce ar fi dacă ne-am opri câteva clipe din goană pentru a învăța să trăim cu adevărat?
Prieten drag, oriunde te-ai afla în lumea asta, învață să fii mare, ca bucuria sau ca durerea, nu negustori comoara sufletului tău... Oricare ar fi furtunile care ar fi putut să-ți năruiască speranța și visele, fii încrezător și nu te îndoi de căldura sufletului tău și n-o refuza s-o dăruiești însetatului ce ți-o caută și ți-o dorește... Nu te lăsa cuprins de singurătate! Călătorește să ajungi la tine însăți, ca să te descoperi.
Din prea călătoarea și prea trecătoarea noastră viață gustăm din toate ale ei, dulci și amare: iubire, muncă, fericire și durere. Între noi se așterne tăcut TIMPUL. Dincolo și dincoace de el stă legea firii și puternică, voința lui Dumnezeu care ne dăruiește cu neuitare și veșnicie...
A sosit iar Crăciunul!
Și nu e doar amintirea copilului ce am fost cândva, când prindeam de cetina bradului nuci poleite cu foiță lucitoare pe care o adunam cu trudă peste an și o păstram cu sfințenie între paginile unei cărți dragi, mere cu obrajii înroșiți de ger, călușei și inimioare din turtă dulce... nu înseamnă doar fuioare de colinde împletite în adânc de suflet, miros de brad, parfum de pădure și sălbăticie, miresme stinse de cozonac în care mama a pus aromă de vanilie și scorțișoară... El înseamnă miracol și taină, credința, speranța, iubirea și dăruirea de sine, nevoia de a fi pentru ceilalți... E anotimpul bunătății, iertării, veseliei, nevoia de a ne deschide inimile, puterea de a schimba în bine lumea în care trăim, lume ce uită ades să fie dreaptă...
Fie ca și în acest an, oriunde te vei afla, să petreci Crăciunul cu bucurie, cu drag alături de toți cei dragi și apropiați sufletului tău, cu sănătate, cu tihnă și liniște în casa sufletului, iar Anul Nou ce vine să-ți fie bun și îmbelșugat, să vină cu frumos și mult bine.
În aceste clipe dragi, să mulțumim lui Dumnezeu pentru ce avem și pentru ceea ce ne lipsește, cu credința că într-o bună zi vom dobândi... (Anna)

Trimite email

smbt, 20 aprilie 2019