Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Corabia nebunilor

Primim de la Orlando Balaș

Corabia nebunilor

de Ted Kaczynski, extras din cartea lui Ovidiu Hurduzeu, Unabomber, prin amabilitatea Editurii Logos: http://www.logos.tm.ro/carte.php?id=87

A fost odată o corabie al cărei căpitan și ai cărei secunzi, crezându-se atotștiutori în meșteșugul marinăresc, și-au zis că pot depăși orice limită. Atât de tare li s-a urcat la cap, încât și-au pierdut mințile. Au cârmit corabia spre nord și-au mers, și-au tot mers, până au ajuns să se strecoare în mod periculos printre iceberguri și banchize în derivă. Nu s-au întors însă din drum, ci au continuat să navigheze spre nord, intrând în ape din ce în ce mai primejdioase. Iar asta doar pentru că erau în căutare de noi și noi aventuri care să le dovedească dibăcia într-ale marinăriei.
Pe măsură ce nava atingea latitudini tot mai înalte, pasagerii și echipajul se arătau din ce în ce mai îngrijorați. Au început să se certe între ei, plângându-se de condițiile în care trăiau.
— Să fiu al naibii, spunea un bătrân lup de mare, dacă asta nu-i cea mai păcătoasă călătorie pe care am întreprins-o vreodată. Puntea e un patinoar de atâta gheață; când sunt de cart vântul mă taie ca un cuțit, iar degetele îmi îngheață pe parâme. Și toate astea pentru 5 șilingi amărâți pe lună.
— Dumneata te plângi? sări o pasageră. Nu pot să dorm noaptea de frig. Femeile primesc mai puține pături decât bărbații. Nu-i corect!
— Chingado! Nu câștig decât jumătate din salariul unui gringo. Ca să reziști în climatul ăsta e nevoie de hrană multă, iar eu nu primesc porția care mi se cuvine; un gringo primește întotdeauna mai mult. Dar lucrul cel mai rău e că mi se dau ordine în engleză, și nu în spaniolă.
— Nimeni nu are mai multe motive să se plângă decât mine, interveni un marinar amerindian. Dacă fețele palide n-ar fi luat cu japca pământurile străbunilor mei nici că m-aș fi îmbarcat pe corabia asta… să fiu nevoit acum să înfrunt vânturile arctice. M-aș fi aflat acum într-o canoe, vâslind pe un lac liniștit. Merit o despăgubire. Măcar de m-ar lăsa căpitanul să organizez niscai partide de barbut, să scot și eu un ban…
— Ieri, secundul m-a făcut „ciochist”. Cred că am dreptul să sug pixul fără să fiu etichetat în fel și chip.
— Nu numai oamenii au de ce să se plângă, strigă plină de indignare o iubitoare a animalelor. Săptămâna trecută l-am văzut de două ori pe secund lovind cu piciorul câinele corăbiei.
Unul dintre pasageri, un profesor universitar, își frângea degetele de indignare:
— Ce îngrozitor! Ce imoral! Rasism, sexism, specism, homofobie, exploatare a clasei muncitoare! Să fie întronată dreptatea socială: plată egală pentru marinarul mexican, mărirea salariilor pentru toți marinarii, amerindianul să fie despăgubit, femeile să primească același număr de pături ca și bărbații, dreptul de-a suge pixul să fie garantat și să înceteze imediat lovirea câinelui!
— Da, da! strigară pasagerii. Da! Da! strigă echipajul. Asta-i discriminare! Ne cerem drepturile!
Un mus își drese glasul:
— Stați așa! Toți aveți motive îndreptățite să vă plângeți. Eu cred însă că trebuie să întoarcem de urgență corabia din drum, să virăm înapoi spre sud. Dacă ținem drumul spre nord, mai devreme sau mai târziu corabia va eșua. Salariile, păturile și dreptul de a suge pixul n-or să folosească la nimic dacă ne înecăm.
Cine să-l bage însă în seamă? Nu era decât un mus…
Din cabina de pe dunetă, căpitanul și ofițerii săi îi observau și le ascultau plângerile. Zâmbeau și își făceau cu ochiul. La un semn al căpitanului, unul dintre ofițeri coborî în mijlocul adunării, croindu-și drum printre marinari și pasageri. Luând o figură gravă, grăi astfel către cei prezenți:
— Noi, ofițerii, trebuie să admitem că pe această corabie s-au petrecut lucruri de nepermis. Nu ne-am dat seama cât de gravă este situația decât în momentul în care v-am auzit plângerile. Sunteți oameni de bună credință, iar noi nu vă dorim decât binele. Dar – ca să vă spun cinstit – pe căpitan nu-l prea scoți dintr-ale lui, mai e și tipicar din fire, trebuie împins puțintel de la spate ca să ia decizia de a purcede la schimbări substanțiale. După părerea mea, dacă protestați energic – dar pașnic, fără să încălcați regulamentul corăbiei – o să reușiți să-l scoateți pe căpitan din imobilismul lui, obligându-l să plece urechea la plângerile dvs. îndreptățite.
Spunând acestea, secundul se întoarse în cabina de pe dunetă.
Pasagerii și membrii echipajului huiduiau în urma lui:
— Huo! Reformistule! Stângist ipocrit! Slugă a căpitanului!
Au făcut totuși cum li s-a spus. S-au adunat la pupa, strigând vorbe de ocară la adresa ofițerilor și cerându-și drepturile:
— Salariu mai mare și condiții mai bune de muncă! striga bătrânul lup de mare.
— Același număr de pături ca și bărbații! striga pasagera.
— Să primesc ordine în spaniolă! striga marinarul mexican.
— Să pot organiza partide de barbut! striga amerindianul.
— Fără „ciochist” și alte asemenea vorbe de ocară! striga șeful de echipaj.
— Gata cu loviturile date câinelui! striga iubitoarea de animale.
— Revoluție, acum! striga profesorul.
Căpitanul și oamenii lui au ținut câteva minute sfat. Dădeau din cap aprobator, zâmbeau și își făceau cu ochiul. Apoi, ieșind din cabină, căpitanul anunță, ca un semn de bunăvoință, că salariul bătrânului lup de mare va fi mărit la șase șilingi pe lună; salariul mexicanului va atinge două treimi din cel al marinarilor anglo-saxoni, ordinele de ridicare a pânzelor vor fi date de acum înainte în spaniolă; pasagerele vor primi fiecare câte o pătură în plus; marinarului amerindian i se va permite să organizeze partide de barbut sâmbătă seara; șeful echipajului nu va mai fi numit „ciochist” atâta timp cât sugerea pixului va rămâne o afacere strict personală, câinele nu va fi lovit decât în cazul în care ar face o mare boroboață – să fure alimente din cambuză, de pildă.
Pasagerii și echipajul au luat concesiile drept o mare victorie, dar în dimineața următoare se simțeau din nou nemulțumiți:
— Șase șilingi pe lună… tot e un salariu de mizerie și tot îmi îngheață degetele când ridic pânzele, mormăia bătrânul lup de mare.
— Tot nu câștig cât un gringo, nici nu primesc destulă hrană pentru acest climat, bombănea marinarul mexican.
— Noi, femeile, tot nu avem destule pături cât să ne țină de cald, se plângea pasagera.
Ceilalți exprimau plângeri similare, iar profesorul le găsi pe toate îndreptățite.
Când s-au potolit, a luat cuvântul musul – de data asta a vorbit mai tare, așa încât să nu poată fi ignorat cu ușurință:
— Este îngrozitor să lovești un biet cățel pentru c-a furat o bucată de pâine din cambuză; îngrozitor că femeile nu primesc același număr de pături ca bărbații, că bătrânului lup de mare îi îngheață degetele; nu văd de ce șeful echipajului n-ar putea să sugă ce și cât vrea dacă asta-i este pofta. Uitați-vă însă cât de mari sunt acum banchizele și cât de tare s-a întețit vântul. Trebuie să întoarcem imediat corabia spre sud, dacă ținem drumul spre nord o să naufragiem și o să ne înecăm cu toții.
— O, da, oftă șeful de echipaj, este îngrozitor că navigăm spre nord. Nu înțeleg însă de ce trebuie să mă ascund ca să sug pixul… De ce să mi se spună „ciochist”? Cu ce-s mai buni ceilalți decât mine?
— E teribil că mergem spre nord, tresări pasagera. Vă dați seama? Acesta și este motivul pentru care femeile au nevoie de mai multe pături. Cer un număr sporit de pături pentru femei, acum!
— Este foarte adevărat, spuse profesorul, că navigând spre nord suntem puși cu toții la o grea încercare. Dar să schimbăm ruta, să ne îndreptăm din nou spre sud… n-ar fi realist. Nu poți da timpul înapoi. Trebuie să găsim o soluție înțeleaptă și să ieșim din încurcătură.
— Ascultați-mă! a strigat musul. Dacă le permitem celor patru descreierați de la pupa să-și facă de cap, o să ne înecăm cu toții. Dacă reușim să îndepărtăm primejdia, o să ne putem ocupa și de condițiile de muncă, și de pături pentru femei și de dreptul de a suge pixul. Mai întâi să întoarcem însă vasul ăsta din drum! Dacă ne strângem câțiva, coacem un plan și trecem la fapte, cu puțin curaj am putea să ne salvăm. Atacăm pupa, îi aruncăm pe descreierați peste bord și întoarcem vasul spre sud.
Profesorul ridică privirile și spuse răspicat:
— Nu cred în violență. Este imoral.
— Nu-i etic să recurgi la violență, spuse șeful echipajului.
— Violența mă înspăimântă, tresări pasagera.
În tot acest timp, căpitanul și oamenii lui trăgeau cu urechea. La un semn al căpitanului, un secund coborî pe punte. Se adresă pasagerilor și marinarilor, spunându-le că mai erau încă multe de rezolvat pe vas.
— Am realizat progrese mari, spuse el. Dar mai sunt încă multe de făcut. Condițiile de muncă pentru bătrânul lup de mare continuă să fie grele, salariul mexicanului este mai mic decât al colegului său anglo-saxon, femeile primesc mai puține pături decât bărbații, jocul de zaruri organizat de indian sâmbătă seara nu poate compensa pământurile pierdute de străbunii lui; nu-i corect ca șeful echipajului să se ascundă ca să sugă pixul, cât despre câine, tot mai primește câte-un șut în coaste. Eu zic să-l mai îmboldiți un pic pe căpitan. N-ar fi rău dacă ați mai pune-o de-un protest – dar fără violență.
Secundul se întoarse la ai lui, pe dunetă, în huiduielile pasagerilor și ale marinarilor, care făcură totuși ceea ce li s-a spus: se adunară la pupa să protesteze. Vociferau, își agitau pumnii în aer, ba chiar aruncară cu un ou stricat căpitanul se feri însă cu dibăcie...
Accesați http://www.logos.tm.ro/carte.php?id=87).
Trimite email
luni, 25 mai 2026 la 18:54:28 Ora de vară a Europei de Est