Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
13 aprilie 2024

Concurs național pentru profesori, în programul LifeLab.

Premii pentru cadrele didactice care documentează și argumentează folosirea la clasă a fișelor educaționale cu aplicații practice de educație financiară la mai multe discipline
Banca Comercială Română (BCR) anunță extinderea programului LifeLab la nivel național, potrivit comunicatului de presă transmis cu ocazia Zilei Educației Financiare. Proiectul își propune să recompenseze profesorii care integrează noțiuni de educație financiară și discuțiile despre bani și comportamente financiare responsabile în predarea disciplinelor lor, la clasă.
Petiția pentru introducerea educației financiare în materiile predate la școală este deschisă și sunt invitați să o semneze cei care vor să susțină această schimbare.
Se pot înscrie toți profesorii care vor să le ofere elevilor lor abordări interesante, captivante și ancorate în realitate, chiar la disciplinele pe care le predau, indiferent de ciclul de învățământ, din orice școală și grădiniță.
Pentru a se înscrie, trebuie doar să își creeze un cont pe platforma Școala de Bani, să descarce materialele educaționale deja publicate în proiectul LifeLab, potrivite pentru materia pe care o predau și să le aplice la clasă.
Evident, profesorii care se înscriu trebuie să documenteze acest demers didactic prin fotografii sau clipuri video, realizate în timpul implementării fișelor la ore, să urce fișierele pe un link de transfer. Apoi, datele profesorului și o mică descriere despre cum a decurs ora și link-ul de transfer vor trebui completate pe pagina proiectului.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
28 martie 2024

Regulile pentru gradația de merit a profesorilor se vor modifica „într-un timp relativ scurt”, anunță Ligia Deca: Nu putem să venim cu revoluții acolo
Ligia Deca, ministrul Educației, a declarat luni, 25 martie, în cadrul unei conferințe de presă, că metodologia gradației de merit pentru profesori va fi revizuită și „e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt”. Pe 11 martie 2024, Ligia Deca spunea că în Ministerul Educației au loc discuții în prezent cu privire la „regândirea gradației de merit” și „regândirea treptelor de salarizare” a profesorilor.
Amintim că ordinul de ministru cu noile reguli pentru gradația de merit a profesorilor, programat să apară de Ziua Păcălelii, în acest an, a fost mutat pe 2 aprilie de Ministerul Educație, potrivit unui document publicat în Monitorul Oficial.
Ministrul Educației a spus luni că lucrează cu specialiștii OCDE pentru un cadru de evaluare de performanță potrivit pentru România: „Un alt sfat al lor este ca acest cadru să nu fie implementat brusc. Este nevoie de pilotare, este nevoie de timp de acomodare și este nevoie de predictibilitate pentru cadrele didactice”, a spus Deca.
„Prima discuție pe care o avem în acest sens este cea legată de revizuirea metodologiei gradației de merit, e un ordin de ministru care trebuie emis într-un timp relativ scurt. Și acolo avem prima discuție. Sigur, nu putem să venim cu revoluții acolo, pentru că, practic, e nevoie de un pic de timp să mergem pe recomandările OCDE.
Recomandările OCDE vorbesc și despre corelarea etapelor de promovare în carieră cu standarde profesionale, deci este vorba de o construcție a carierei didactice mai amplă, este vorba de timp pentru a putea avea rezultate obiective, de tipul evaluării standardizate pentru elevi, ca să poți să ai oglinda valorii adăugate la clasă. Și ne propunem, sigur, să venim cu o serie întreagă de propuneri, dar, din nou, aceste schimbări nu se pot întâmpla peste noapte”, a precizat Ligia Deca...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
12 martie 2024

Peste 12.000 de profesori și aproape 170.000 de elevi și studenți, parte din proiectele educaționale ale organizației Școala de Valori, în cei 14 ani de activitate (P)
Într-o lume într-o continuă schimbare, Școala de Valori continuă și ea să își împlinească misiunea de a călăuzi tinerii să învețe să devină creatorii propriilor vieți. Cu o experiență de 14 ani în crearea de proiecte educaționale, Școala de Valori a impactat pozitiv viața celor aproape 170.000 de elevi și studenți, precum și a celor aproximativ 12.000 de profesori.
Școala de Valori este o asociație non-guvernamentală înființată în 2009, care și-a oficializat activitatea în 2010, începând cu proiectul GROW, acum cunoscut sub numele de growedu.ro. Începând cu anul trecut, asociația și-a extins misiunea și în Diasporă. L’école des Valeurs este primul avanpost Școala de Valori în spațiul european, cu scopul de a susține dezvoltarea personală și profesională a românilor care trăiesc în Diasporă: https://lecoledesvaleurs.eu/ .

Școala de Valori rămâne implicată în susținerea educației la nivel european și în implementarea de proiecte Erasmus Plus, cu accent pe integrarea tinerilor pe piața muncii, deoarece învățarea continuă centrată pe valori este cheia cu care tinerii pot să-și atingă sau, de ce nu, să își depășească potențialul maxim.

În decursul celor 14 ani, Școala de Valori a fost alături de elevii din școala primară la cei din liceele tehnologice sau teoretice, i-a susținut în procesul de alegere a traseului educațional și de carieră. Studenții au cunoscut procesul de transformare al proiectelor Școala de Valori și, acum, sunt gata să fie antreprenori sau angajați cu competențe antreprenoriale, care știu că locul lor este într-un domeniu care să fie în armonie cu abilitățile lor personale. Pentru că profesorii sunt cheia dezvoltării elevilor, Școala de Valori se implică în crearea unor experiențe educaționale unice, interactive și inspiraționale, care vizează nu doar formarea inițială dar și pe cea continuă, adresând competențele de care au nevoie pentru a lucra cu elevii contemporani.

Credem cu tărie în puterea oamenilor de autodepășire...

Corabia nebunilor

Primim de la Orlando Balaș

Corabia nebunilor

de Ted Kaczynski, extras din cartea lui Ovidiu Hurduzeu, Unabomber, prin amabilitatea Editurii Logos: http://www.logos.tm.ro/carte.php?id=87

A fost odată o corabie al cărei căpitan și ai cărei secunzi, crezându-se atotștiutori în meșteșugul marinăresc, și-au zis că pot depăși orice limită. Atât de tare li s-a urcat la cap, încât și-au pierdut mințile. Au cârmit corabia spre nord și-au mers, și-au tot mers, până au ajuns să se strecoare în mod periculos printre iceberguri și banchize în derivă. Nu s-au întors însă din drum, ci au continuat să navigheze spre nord, intrând în ape din ce în ce mai primejdioase. Iar asta doar pentru că erau în căutare de noi și noi aventuri care să le dovedească dibăcia într-ale marinăriei.
Pe măsură ce nava atingea latitudini tot mai înalte, pasagerii și echipajul se arătau din ce în ce mai îngrijorați. Au început să se certe între ei, plângându-se de condițiile în care trăiau.
— Să fiu al naibii, spunea un bătrân lup de mare, dacă asta nu-i cea mai păcătoasă călătorie pe care am întreprins-o vreodată. Puntea e un patinoar de atâta gheață; când sunt de cart vântul mă taie ca un cuțit, iar degetele îmi îngheață pe parâme. Și toate astea pentru 5 șilingi amărâți pe lună.
— Dumneata te plângi? sări o pasageră. Nu pot să dorm noaptea de frig. Femeile primesc mai puține pături decât bărbații. Nu-i corect!
— Chingado! Nu câștig decât jumătate din salariul unui gringo. Ca să reziști în climatul ăsta e nevoie de hrană multă, iar eu nu primesc porția care mi se cuvine; un gringo primește întotdeauna mai mult. Dar lucrul cel mai rău e că mi se dau ordine în engleză, și nu în spaniolă.
— Nimeni nu are mai multe motive să se plângă decât mine, interveni un marinar amerindian. Dacă fețele palide n-ar fi luat cu japca pământurile străbunilor mei nici că m-aș fi îmbarcat pe corabia asta… să fiu nevoit acum să înfrunt vânturile arctice. M-aș fi aflat acum într-o canoe, vâslind pe un lac liniștit. Merit o despăgubire. Măcar de m-ar lăsa căpitanul să organizez niscai partide de barbut, să scot și eu un ban…
— Ieri, secundul m-a făcut „ciochist”. Cred că am dreptul să sug pixul fără să fiu etichetat în fel și chip.
— Nu numai oamenii au de ce să se plângă, strigă plină de indignare o iubitoare a animalelor. Săptămâna trecută l-am văzut de două ori pe secund lovind cu piciorul câinele corăbiei.
Unul dintre pasageri, un profesor universitar, își frângea degetele de indignare:
— Ce îngrozitor! Ce imoral! Rasism, sexism, specism, homofobie, exploatare a clasei muncitoare! Să fie întronată dreptatea socială: plată egală pentru marinarul mexican, mărirea salariilor pentru toți marinarii, amerindianul să fie despăgubit, femeile să primească același număr de pături ca și bărbații, dreptul de-a suge pixul să fie garantat și să înceteze imediat lovirea câinelui!
— Da, da! strigară pasagerii. Da! Da! strigă echipajul. Asta-i discriminare! Ne cerem drepturile!
Un mus își drese glasul:
— Stați așa! Toți aveți motive îndreptățite să vă plângeți. Eu cred însă că trebuie să întoarcem de urgență corabia din drum, să virăm înapoi spre sud. Dacă ținem drumul spre nord, mai devreme sau mai târziu corabia va eșua. Salariile, păturile și dreptul de a suge pixul n-or să folosească la nimic dacă ne înecăm.
Cine să-l bage însă în seamă? Nu era decât un mus…
Din cabina de pe dunetă, căpitanul și ofițerii săi îi observau și le ascultau plângerile. Zâmbeau și își făceau cu ochiul. La un semn al căpitanului, unul dintre ofițeri coborî în mijlocul adunării, croindu-și drum printre marinari și pasageri. Luând o figură gravă, grăi astfel către cei prezenți:
— Noi, ofițerii, trebuie să admitem că pe această corabie s-au petrecut lucruri de nepermis. Nu ne-am dat seama cât de gravă este situația decât în momentul în care v-am auzit plângerile. Sunteți oameni de bună credință, iar noi nu vă dorim decât binele. Dar – ca să vă spun cinstit – pe căpitan nu-l prea scoți dintr-ale lui, mai e și tipicar din fire, trebuie împins puțintel de la spate ca să ia decizia de a purcede la schimbări substanțiale. După părerea mea, dacă protestați energic – dar pașnic, fără să încălcați regulamentul corăbiei – o să reușiți să-l scoateți pe căpitan din imobilismul lui, obligându-l să plece urechea la plângerile dvs. îndreptățite.
Spunând acestea, secundul se întoarse în cabina de pe dunetă.
Pasagerii și membrii echipajului huiduiau în urma lui:
— Huo! Reformistule! Stângist ipocrit! Slugă a căpitanului!
Au făcut totuși cum li s-a spus. S-au adunat la pupa, strigând vorbe de ocară la adresa ofițerilor și cerându-și drepturile:
— Salariu mai mare și condiții mai bune de muncă! striga bătrânul lup de mare.
— Același număr de pături ca și bărbații! striga pasagera.
— Să primesc ordine în spaniolă! striga marinarul mexican.
— Să pot organiza partide de barbut! striga amerindianul.
— Fără „ciochist” și alte asemenea vorbe de ocară! striga șeful de echipaj.
— Gata cu loviturile date câinelui! striga iubitoarea de animale.
— Revoluție, acum! striga profesorul.
Căpitanul și oamenii lui au ținut câteva minute sfat. Dădeau din cap aprobator, zâmbeau și își făceau cu ochiul. Apoi, ieșind din cabină, căpitanul anunță, ca un semn de bunăvoință, că salariul bătrânului lup de mare va fi mărit la șase șilingi pe lună; salariul mexicanului va atinge două treimi din cel al marinarilor anglo-saxoni, ordinele de ridicare a pânzelor vor fi date de acum înainte în spaniolă; pasagerele vor primi fiecare câte o pătură în plus; marinarului amerindian i se va permite să organizeze partide de barbut sâmbătă seara; șeful echipajului nu va mai fi numit „ciochist” atâta timp cât sugerea pixului va rămâne o afacere strict personală, câinele nu va fi lovit decât în cazul în care ar face o mare boroboață – să fure alimente din cambuză, de pildă.
Pasagerii și echipajul au luat concesiile drept o mare victorie, dar în dimineața următoare se simțeau din nou nemulțumiți:
— Șase șilingi pe lună… tot e un salariu de mizerie și tot îmi îngheață degetele când ridic pânzele, mormăia bătrânul lup de mare.
— Tot nu câștig cât un gringo, nici nu primesc destulă hrană pentru acest climat, bombănea marinarul mexican.
— Noi, femeile, tot nu avem destule pături cât să ne țină de cald, se plângea pasagera.
Ceilalți exprimau plângeri similare, iar profesorul le găsi pe toate îndreptățite.
Când s-au potolit, a luat cuvântul musul – de data asta a vorbit mai tare, așa încât să nu poată fi ignorat cu ușurință:
— Este îngrozitor să lovești un biet cățel pentru c-a furat o bucată de pâine din cambuză; îngrozitor că femeile nu primesc același număr de pături ca bărbații, că bătrânului lup de mare îi îngheață degetele; nu văd de ce șeful echipajului n-ar putea să sugă ce și cât vrea dacă asta-i este pofta. Uitați-vă însă cât de mari sunt acum banchizele și cât de tare s-a întețit vântul. Trebuie să întoarcem imediat corabia spre sud, dacă ținem drumul spre nord o să naufragiem și o să ne înecăm cu toții.
— O, da, oftă șeful de echipaj, este îngrozitor că navigăm spre nord. Nu înțeleg însă de ce trebuie să mă ascund ca să sug pixul… De ce să mi se spună „ciochist”? Cu ce-s mai buni ceilalți decât mine?
— E teribil că mergem spre nord, tresări pasagera. Vă dați seama? Acesta și este motivul pentru care femeile au nevoie de mai multe pături. Cer un număr sporit de pături pentru femei, acum!
— Este foarte adevărat, spuse profesorul, că navigând spre nord suntem puși cu toții la o grea încercare. Dar să schimbăm ruta, să ne îndreptăm din nou spre sud… n-ar fi realist. Nu poți da timpul înapoi. Trebuie să găsim o soluție înțeleaptă și să ieșim din încurcătură.
— Ascultați-mă! a strigat musul. Dacă le permitem celor patru descreierați de la pupa să-și facă de cap, o să ne înecăm cu toții. Dacă reușim să îndepărtăm primejdia, o să ne putem ocupa și de condițiile de muncă, și de pături pentru femei și de dreptul de a suge pixul. Mai întâi să întoarcem însă vasul ăsta din drum! Dacă ne strângem câțiva, coacem un plan și trecem la fapte, cu puțin curaj am putea să ne salvăm. Atacăm pupa, îi aruncăm pe descreierați peste bord și întoarcem vasul spre sud.
Profesorul ridică privirile și spuse răspicat:
— Nu cred în violență. Este imoral.
— Nu-i etic să recurgi la violență, spuse șeful echipajului.
— Violența mă înspăimântă, tresări pasagera.
În tot acest timp, căpitanul și oamenii lui trăgeau cu urechea. La un semn al căpitanului, un secund coborî pe punte. Se adresă pasagerilor și marinarilor, spunându-le că mai erau încă multe de rezolvat pe vas.
— Am realizat progrese mari, spuse el. Dar mai sunt încă multe de făcut. Condițiile de muncă pentru bătrânul lup de mare continuă să fie grele, salariul mexicanului este mai mic decât al colegului său anglo-saxon, femeile primesc mai puține pături decât bărbații, jocul de zaruri organizat de indian sâmbătă seara nu poate compensa pământurile pierdute de străbunii lui; nu-i corect ca șeful echipajului să se ascundă ca să sugă pixul, cât despre câine, tot mai primește câte-un șut în coaste. Eu zic să-l mai îmboldiți un pic pe căpitan. N-ar fi rău dacă ați mai pune-o de-un protest – dar fără violență.
Secundul se întoarse la ai lui, pe dunetă, în huiduielile pasagerilor și ale marinarilor, care făcură totuși ceea ce li s-a spus: se adunară la pupa să protesteze. Vociferau, își agitau pumnii în aer, ba chiar aruncară cu un ou stricat căpitanul se feri însă cu dibăcie...
Accesați http://www.logos.tm.ro/carte.php?id=87).
Trimite email
joi, 25 aprilie 2024, 07:46:26 Ora de vară a Europei de Est