Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

31 octombrie 2025

Pe 1 noiembrie are loc cel mai amplu eveniment educațional de robotică din România, dedicat elevilor pasionați de tehnologie, programare și inovație:
Finala Concursului Național de Robotică Nextlab.tech 2025 (P)
Sâmbătă, 1 noiembrie 2025, are loc la Palatul ASE din București, Piata Romana 6, finala Concursului Național de Robotică Nextlab.tech 2025. Noutatea acestei ediții este că elevii vor expune proiectele lor pentru public pe durata întregii zile, oferind vizitatorilor ocazia să descopere inovațiile lor în mod direct.
Concursul este organizat de Asociația ,,Clubul Informaticii Economice – CyberKnowledgeClub” (CKC), fondată de cadre didactice ale Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, ASE București, în parteneriat cu Colegiul Național ,,Sf. Sava” din București. Banca Comercială Română este sponsor principal la nivel național al acestui program, alături de care contribuie și compania SAP România si EdAstra Tech.
Sprijinul logistic este oferit de start-up-ul Nextlab.tech.
Nextlab.tech este cel mai mare concurs de robotică din România și este înregistrat în calendarul Ministerului Educației și Cercetării.
La acest eveniment educațional de robotică din România, dedicat elevilor pasionați de tehnologie, programare și inovație sunt așteptați sute de tineri din întreaga țară care își vor prezenta creațiile în cadrul probelor de Robotică Creativă, Robotică Sustenabilă și Verde, Line Follower și Labirint.
Participanții vor avea în continuare ocazia să își testeze roboții și să participe la sesiuni de jurizare organizate de specialiști din domeniul IT și educațional. Punctajele vor fi anunțate la finalul zilei, iar festivitatea de premiere se va desfășura a doua zi în format hibrid.
Vizitatorii sunt bineveniți să participe și să exploreze lumea fascinantă a roboticii educaționale.
Agenda finalei Concursului Național de Robotică Nextlab.tech 2025
Data: 1 – 2 noiembrie 2025
Locația: Academia de Studii Economice din București (ASE) – Piața Romană 6, et. 3-4, București 010552
Sâmbătă, 1 noiembrie 2025
8:00 –9:00 – Acces invitați și participanți / Deschiderea înscrierilor
9:00 – 9:30 – Festivitatea de deschidere (în AMFITEATRU I din clădirea Ion N Angelescu ASE)
9:30 – 10:00 – Pregătirea proiectelor pentru prezentare în zonele alocate de organizatori
10:00 – 13:00 – Jurizarea proiectelor (program specific în funcție de probă)
13:00 – 13:30 – Pauză de masă
13:30 – 17:00 – Jurizarea proiectelor (program specific în funcție de probă)
17:15 – Termen limită pentru depunerea contestațiilor

18:00 – Afișarea rezultatelor parțiale (la probele concursului)
18:00 – 18:45 – Organizarea și desfășurarea probelor de baraj
Duminică, 2 noiembrie 2025
10:00 – Afișarea rezultatelor finale pe site-ul oficial al concursului:
12:00 – Premierea participanților în format hibrid.
Vă așteptăm să fiți alături de tinerii inovatori care modelează viitorul roboticii în România!

Corabia nebunilor

Primim de la Orlando Balaș


Corabia nebunilor
de Ted Kaczynski, extras din cartea lui Ovidiu Hurduzeu, Unabomber, prin amabilitatea Editurii Logos: http://www.logos.tm.ro/carte.php?id=87

A fost odată o corabie al cărei căpitan și ai cărei secunzi, crezându-se atotștiutori în meșteșugul marinăresc, și-au zis că pot depăși orice limită. Atât de tare li s-a urcat la cap, încât și-au pierdut mințile. Au cârmit corabia spre nord și-au mers, și-au tot mers, până au ajuns să se strecoare în mod periculos printre iceberguri și banchize în derivă. Nu s-au întors însă din drum, ci au continuat să navigheze spre nord, intrând în ape din ce în ce mai primejdioase. Iar asta doar pentru că erau în căutare de noi și noi aventuri care să le dovedească dibăcia într-ale marinăriei.

Pe măsură ce nava atingea latitudini tot mai înalte, pasagerii și echipajul se arătau din ce în ce mai îngrijorați. Au început să se certe între ei, plângându-se de condițiile în care trăiau.

— Să fiu al naibii, spunea un bătrân lup de mare, dacă asta nu-i cea mai păcătoasă călătorie pe care am întreprins-o vreodată. Puntea e un patinoar de atâta gheață; când sunt de cart vântul mă taie ca un cuțit, iar degetele îmi îngheață pe parâme. Și toate astea pentru 5 șilingi amărâți pe lună.

— Dumneata te plângi? sări o pasageră. Nu pot să dorm noaptea de frig. Femeile primesc mai puține pături decât bărbații. Nu-i corect!

— Chingado! Nu câștig decât jumătate din salariul unui gringo. Ca să reziști în climatul ăsta e nevoie de hrană multă, iar eu nu primesc porția care mi se cuvine; un gringo primește întotdeauna mai mult. Dar lucrul cel mai rău e că mi se dau ordine în engleză, și nu în spaniolă.

— Nimeni nu are mai multe motive să se plângă decât mine, interveni un marinar amerindian. Dacă fețele palide n-ar fi luat cu japca pământurile străbunilor mei nici că m-aș fi îmbarcat pe corabia asta… să fiu nevoit acum să înfrunt vânturile arctice. M-aș fi aflat acum într-o canoe, vâslind pe un lac liniștit. Merit o despăgubire. Măcar de m-ar lăsa căpitanul să organizez niscai partide de barbut, să scot și eu un ban…

— Ieri, secundul m-a făcut „ciochist”. Cred că am dreptul să sug pixul fără să fiu etichetat în fel și chip.

— Nu numai oamenii au de ce să se plângă, strigă plină de indignare o iubitoare a animalelor. Săptămâna trecută l-am văzut de două ori pe secund lovind cu piciorul câinele corăbiei.

Unul dintre pasageri, un profesor universitar, își frângea degetele de indignare:

— Ce îngrozitor! Ce imoral! Rasism, sexism, specism, homofobie, exploatare a clasei muncitoare! Să fie întronată dreptatea socială: plată egală pentru marinarul mexican, mărirea salariilor pentru toți marinarii, amerindianul să fie despăgubit, femeile să primească același număr de pături ca și bărbații, dreptul de-a suge pixul să fie garantat și să înceteze imediat lovirea câinelui!

— Da, da! strigară pasagerii. Da! Da! strigă echipajul. Asta-i discriminare! Ne cerem drepturile!

Un mus își drese glasul:

— Stați așa! Toți aveți motive îndreptățite să vă plângeți. Eu cred însă că trebuie să întoarcem de urgență corabia din drum, să virăm înapoi spre sud. Dacă ținem drumul spre nord, mai devreme sau mai târziu corabia va eșua. Salariile, păturile și dreptul de a suge pixul n-or să folosească la nimic dacă ne înecăm.

Cine să-l bage însă în seamă? Nu era decât un mus…

Din cabina de pe dunetă, căpitanul și ofițerii săi îi observau și le ascultau plângerile. Zâmbeau și își făceau cu ochiul. La un semn al căpitanului, unul dintre ofițeri coborî în mijlocul adunării, croindu-și drum printre marinari și pasageri. Luând o figură gravă, grăi astfel către cei prezenți:

— Noi, ofițerii, trebuie să admitem că pe această corabie s-au petrecut lucruri de nepermis. Nu ne-am dat seama cât de gravă este situația decât în momentul în care v-am auzit plângerile. Sunteți oameni de bună credință, iar noi nu vă dorim decât binele. Dar – ca să vă spun cinstit – pe căpitan nu-l prea scoți dintr-ale lui, mai e și tipicar din fire, trebuie împins puțintel de la spate ca să ia decizia de a purcede la schimbări substanțiale. După părerea mea, dacă protestați energic – dar pașnic, fără să încălcați regulamentul corăbiei – o să reușiți să-l scoateți pe căpitan din imobilismul lui, obligându-l să plece urechea la plângerile dvs. îndreptățite.

Spunând acestea, secundul se întoarse în cabina de pe dunetă.

Pasagerii și membrii echipajului huiduiau în urma lui:

— Huo! Reformistule! Stângist ipocrit! Slugă a căpitanului!

Au făcut totuși cum li s-a spus. S-au adunat la pupa, strigând vorbe de ocară la adresa ofițerilor și cerându-și drepturile:

— Salariu mai mare și condiții mai bune de muncă! striga bătrânul lup de mare.

— Același număr de pături ca și bărbații! striga pasagera.

— Să primesc ordine în spaniolă! striga marinarul mexican.

— Să pot organiza partide de barbut! striga amerindianul.

— Fără „ciochist” și alte asemenea vorbe de ocară! striga șeful de echipaj.

— Gata cu loviturile date câinelui! striga iubitoarea de animale.

— Revoluție, acum! striga profesorul.

Căpitanul și oamenii lui au ținut câteva minute sfat. Dădeau din cap aprobator, zâmbeau și își făceau cu ochiul. Apoi, ieșind din cabină, căpitanul anunță, ca un semn de bunăvoință, că salariul bătrânului lup de mare va fi mărit la șase șilingi pe lună; salariul mexicanului va atinge două treimi din cel al marinarilor anglo-saxoni, ordinele de ridicare a pânzelor vor fi date de acum înainte în spaniolă; pasagerele vor primi fiecare câte o pătură în plus; marinarului amerindian i se va permite să organizeze partide de barbut sâmbătă seara; șeful echipajului nu va mai fi numit „ciochist” atâta timp cât sugerea pixului va rămâne o afacere strict personală, câinele nu va fi lovit decât în cazul în care ar face o mare boroboață – să fure alimente din cambuză, de pildă.

Pasagerii și echipajul au luat concesiile drept o mare victorie, dar în dimineața următoare se simțeau din nou nemulțumiți:

— Șase șilingi pe lună… tot e un salariu de mizerie și tot îmi îngheață degetele când ridic pânzele, mormăia bătrânul lup de mare.

— Tot nu câștig cât un gringo, nici nu primesc destulă hrană pentru acest climat, bombănea marinarul mexican.

— Noi, femeile, tot nu avem destule pături cât să ne țină de cald, se plângea pasagera.

Ceilalți exprimau plângeri similare, iar profesorul le găsi pe toate îndreptățite.

Când s-au potolit, a luat cuvântul musul – de data asta a vorbit mai tare, așa încât să nu poată fi ignorat cu ușurință:

— Este îngrozitor să lovești un biet cățel pentru c-a furat o bucată de pâine din cambuză; îngrozitor că femeile nu primesc același număr de pături ca bărbații, că bătrânului lup de mare îi îngheață degetele; nu văd de ce șeful echipajului n-ar putea să sugă ce și cât vrea dacă asta-i este pofta. Uitați-vă însă cât de mari sunt acum banchizele și cât de tare s-a întețit vântul. Trebuie să întoarcem imediat corabia spre sud, dacă ținem drumul spre nord o să naufragiem și o să ne înecăm cu toții.

— O, da, oftă șeful de echipaj, este îngrozitor că navigăm spre nord. Nu înțeleg însă de ce trebuie să mă ascund ca să sug pixul… De ce să mi se spună „ciochist”? Cu ce-s mai buni ceilalți decât mine?

— E teribil că mergem spre nord, tresări pasagera. Vă dați seama? Acesta și este motivul pentru care femeile au nevoie de mai multe pături. Cer un număr sporit de pături pentru femei, acum!

— Este foarte adevărat, spuse profesorul, că navigând spre nord suntem puși cu toții la o grea încercare. Dar să schimbăm ruta, să ne îndreptăm din nou spre sud… n-ar fi realist. Nu poți da timpul înapoi. Trebuie să găsim o soluție înțeleaptă și să ieșim din încurcătură.

— Ascultați-mă! a strigat musul. Dacă le permitem celor patru descreierați de la pupa să-și facă de cap, o să ne înecăm cu toții. Dacă reușim să îndepărtăm primejdia, o să ne putem ocupa și de condițiile de muncă, și de pături pentru femei și de dreptul de a suge pixul. Mai întâi să întoarcem însă vasul ăsta din drum! Dacă ne strângem câțiva, coacem un plan și trecem la fapte, cu puțin curaj am putea să ne salvăm. Atacăm pupa, îi aruncăm pe descreierați peste bord și întoarcem vasul spre sud.

Profesorul ridică privirile și spuse răspicat:

— Nu cred în violență. Este imoral.

— Nu-i etic să recurgi la violență, spuse șeful echipajului.

— Violența mă înspăimântă, tresări pasagera.

În tot acest timp, căpitanul și oamenii lui trăgeau cu urechea. La un semn al căpitanului, un secund coborî pe punte. Se adresă pasagerilor și marinarilor, spunându-le că mai erau încă multe de rezolvat pe vas.

— Am realizat progrese mari, spuse el. Dar mai sunt încă multe de făcut. Condițiile de muncă pentru bătrânul lup de mare continuă să fie grele, salariul mexicanului este mai mic decât al colegului său anglo-saxon, femeile primesc mai puține pături decât bărbații, jocul de zaruri organizat de indian sâmbătă seara nu poate compensa pământurile pierdute de străbunii lui; nu-i corect ca șeful echipajului să se ascundă ca să sugă pixul, cât despre câine, tot mai primește câte-un șut în coaste. Eu zic să-l mai îmboldiți un pic pe căpitan. N-ar fi rău dacă ați mai pune-o de-un protest – dar fără violență.

Secundul se întoarse la ai lui, pe dunetă, în huiduielile pasagerilor și ale marinarilor, care făcură totuși ceea ce li s-a spus: se adunară la pupa să protesteze. Vociferau, își agitau pumnii în aer, ba chiar aruncară cu un ou stricat căpitanul se feri însă cu dibăcie...

Accesați http://www.logos.tm.ro/carte.php?id=87).

Trimite email

marți, 4 noiembrie 2025, 13:15:28 Ora standard a Europei de Est

Poza zilei

„Crăciun cu Ramon”

Moș Crăciun există!

Pavel Bartoș revine pe marele ecran în rolul lui Ramon, într-o poveste de Crăciun plină de umor pentru întreaga familie.

Sărbătorile vin mai devreme anul acesta. Odată cu lansarea posterului oficial al filmului Crăciun cu Ramon, începe numărătoarea inversă până la cea mai așteptată premieră a iernii, un film cald, plin de culoare, umor, emoție și iubire care promite să readucă spiritul autentic al Crăciunului pe marele ecran. „Crăciun cu Ramon este acel film de Crăciun pe care l-ai așteptat de atâția ani.", spune Pavel Bartoș...