Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Educația axată pe compentențe - dacă n-a mers „la ei”, va merge „la noi”?

Primim de la Orlando Balaș

Educația axată pe compentențe - dacă n-a mers „la ei”, va merge „la noi”?

Articol scris de Dan Ungureanu in DILEMA VECHE
„A uitat cam toată lumea vechea butadă din perioada apusă: „Marx era filozof, nu om de știință, fiindcă, dacă era om de știință, făcea mai întîi un experiment pe șoareci”.

Lucrurile stau la fel ca înainte, din păcate. În Ministerul Educației, cu siguranță stau ca pe vremea lui Ceaușescu. O ministră după alta au aplicat reforme ubuești, neomologate nicăieri, neverificate nicăieri, pentru care miniștrii nu-și asumă nici o responsabilitate. Sindicatele profesorilor nu sînt niciodată consultate cu privire la nimic. Opinia publică și mass-media trec cu vederea scandalurile din învățămînt: o clasă cu copii drăguți e mult mai soporifică decît o arestare de mafioți.
 „Toceala trebuie să se termine.” Ei bine, nu, toceala trebuie să înceapă. Autorul acestor rînduri a predat, timp de mai mulți ani, pe continentul american. Școala americană, atît în Statele Unite, cît și în Canada, e o catastrofă – din motive diferite, dar e o catastrofă. Am predat în școlile unde toceala e diabolizată, și sînt proaste. „Toceala trebuie să se termine” e o aiureală. Ea cuprinde în sine, făcute sandwich, două afirmații diferite.
 „Tocilarul trebuie proscris.”  Prima e că tocilarii sînt niște jeguri. În Statele Unite și Canada, tocilarii se numesc „nerds”. Într-o clasă, unde popularitatea este țelul cel mai înalt, grupul de colegi exercită un control totalitar asupra fiecărui elev. Beavis, Butthead, Bart Simpson sînt populari. Tocilarii, nu. Tocilarii sînt excluși și ostracizați. Asta nu înseamnă că nu-s chemați la chefuri și ignorați la reuniuni, ci că primesc bocanci în bot. Asta e realitatea școlii americane. Clasa e un organism social complex. A imagina clasa ca pe o entitate amorfă e dovadă de inocență sau de uitare.
Există trei țări pe această planetă unde tocilarul e încurajat: China, India și Japonia. Ele sînt și țările care dau cel mai mare număr de specialiști în orice domeniu.
 „Școala trebuie să creeze competențe, nu să umple mintea cu cunoștințe.”  Am predat în sistemul bazat pe competențe. A fost introdus în Canada, în provincia Québec, acum zece ani, și e o catastrofă, care a redus nivelul învățămîntului canadian francofon la standarde de lumea a treia. Îi invit pe toți cei care vorbesc fransé să-și arunce o privire pe forumurile de discuții ale profesorilor din Québec. Am fost în viitorul de aur pe care ni-l promite Ministerul Educației, și aduce cu epoca de piatră.
Școala nu trebuie să creeze nici un fel de competențe. Școala trebuie să bage cu pîlnia cunoștințe în elevi. Din 1990, un procent tot mai mare dintre tineri își urmează studiile după liceu, din diverse motive: fiindcă nu se mai dă examen de admitere, fiindcă nu sînt locuri de muncă, fiindcă sînt mult mai multe universități și locuri ca înainte. În Canada, profesorii universitari sînt îngroziți de nivelul slab cu care vin elevii din licee: nu știu să facă înmulțiri, împărțiri, ecuații. Nu știu să facă cercetare. Tipăresc pagini din Wikipedia în chip de cercetare proprie. Internetul, prin facilitatea de acces, a creat o iluzie colosală: proximitatea și accesibilitatea informației îi fac pe elevi să creadă că nu știu, dar pot găsi pe Google. Elevii trebuie să-și însușească în școală cunoștințe, nu competențe, fiindcă majoritatea lor își continuă studiile la Universitate, iar învățămîntul universitar e un învățămînt specializat, axat pe cunoștințe.
Bine, și atunci de ce Statele Unite iau atîtea Nobeluri, dacă învățămîntul lor preuniversitar e prost?
 Statele Unite sînt bogate. Statele bogate își pot permite să fie risipitoare. Universitățile americane atrag cei mai buni studenți din China și India, țări sărace. Baza lor de recrutare e alcătuită din cei mai teribili tocilari ai lumii, din care selectează primul procent. Studenții americani sînt puțini. Un Nobel american din patru și-a făcut studiile în străinătate: SUA le-au oferit doar un teren călduț în care să facă cercetare. Inferioritatea învățămîntului din America de Nord e estompată de șuvoiul de tocilari indieni și chinezi. Statele Unite au centre de cercetare excelente nu din cauza învățămîntului bun, ci în pofida învățămîntului prost. Un judecător al Curții Supreme a Statelor Unite, Antonin Scalia, spunea: „învățămîntul trebuie să formeze caractere, dacă vrem specialiști și experți, putem să-i cumpărăm”. Fraza rezumă deplin disprețul față de învățămînt al unei țări de self-made-men, de patroni de pizzerii și de autoservice-uri.
Ce ne așteaptă? 
Gary Becker a primit Premiul Nobel pentru economie pentru calculele sale sofisticate privind rentabilitatea socială a învățămîntului. Învățămîntul, spune el, îi dă omului cunoștințe pentru a-și apăra sănătatea, pentru a-și articula revendicările civice, pentru a cunoaște legile mai bine. Actualul ministru al Învățămîntului e chimist. Vă asigur, nici chimia veche, scolastică, bolșevică, ce va fi scoasă, nici chimia suplă, sexoasă, bazată pe competențe, care va fi introdusă, nu va vorbi despre E-uri, aditivi alimentari, farmacocinetică și detergenți. Și cu toate acestea, folosim zilnic alimente cu aditivi alimentari („E-urile sînt cancerigene“ – din Dicționarul de idei luate de-a gata), medicamente, gleturi și alte substanțe chimice. N-a existat niciodată în manualele de anatomie vreo aluzie la bolile de care sîntem susceptibili. Și nici nu va exista...
 Articol scris de Dan Ungureanu  in  DILEMA VECHE
 

Trimite email
luni, 25 mai 2026 la 17:51:02 Ora de vară a Europei de Est