Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Iubirea e singura putere a sufletului de-a naște aripi

Viața este o fereastră către suflet și trebuie trăită până la capăt

Iubirea e singura putere a sufletului de-a naște aripi

Þi-aș spune ceva... Despre vremea de afară, despre oameni și vremuri... Orice! Lucruri pe care le știi.

Despre tăcerile mele din inima cuvintelor de la marginea poveștii, despre faptul că n-am înțeles niciodată de ce ochii au atât de puține cuvinte, iar inima atât de multe tăceri, că n-am știut din ce anotimp vin frunzele și cărui anotimp îi aparțin lacrimile, că mi-aș fi dorit să știu cum arată sufletul în inima trupului și care este chipul iubirii în miezul inimii, că aș fi vrut să știu cărui anotimp pot să-i mulțumesc pentru sufletul meu nins de bătrânețe...
Atunci ce știu? Că ne facem timp să alergăm de colo-colo pentru a aduna bunuri materiale ce ne dau o vremelnică plăcere, uitând să fim tandri, să ne adresăm cuvinte calde, să întindem din când în când o mână pentru a salva pe cineva de la cădere... Ne facem timp să ne strivim visele și apoi naștem altele pe care le ucidem din nou, pentru că atât de mult iubim renunțarea! Fugim de eșec, de greutăți, uitând că acesta e doar drumul către izbândă... Căutăm mereu vinovați pentru propria noastră neputință și nevrere, fugim de întrebări pentru că ne e teamă că răspunsurile ar putea să ne nemulțumească...
De cele mai multe ori, luăm lucrurile frumoase pe care viața le îngăduie în drumul nostru doar ca pe un dar ce ni se cuvine și nu avem răbdare să le prețuim cu adevărat, nu avem puterea să le ocrotim și să luptăm pentru a le păstra, considerându-le, la un moment dat doar apăsătoare. Până când se întâmplă ceva și ne-am dori să ne putem întoarce în locul în care, poate doar cu un minut în urmă ni se părea că ni se cuvine.
Avem tendința să considerăm fericirea un noroc ce dă peste noi, ceva ce ne va învălui ca vremea frumoasă, dacă destinul ne surâde. Uităm cel mai adesea că fericirea nu e de fapt o destinație, ci o trăire, o stare... Luptăm pentru ea, muncim pentru ea, insistăm, iar când atingem o stare de fericire, cu atât mai mult nu trebuie să o minimalizăm.
Sufletul păstrează vreme îndelungată ceea ce a dobândit din greu
Am învățat să ne ridicăm ochii spre cer în momente de restriște, în momente de cumpănă și să rostim cu pioșenie: „ajută-mă, Doamne!” E ușor să ne rugăm atunci când avem nevoie de ajutor, dar trebuie să continuăm să ne rugăm și atunci când „criza” a dispărut. Așa vom trece printr-un moment de cicatrizare ce va ajuta sufletul să păstreze vreme îndelungată ceea ce a dobândit din greu... Așa vom învăța mai ușor iertarea, și vom realiza faptul că nu e suficient de fiecare dată să ierți pe cel de lângă tine, ci să te știi ierta pe tine însăți pentru a putea merge mai departe.
Viața doare într-un fel dulce-amar ce ne face s-o iubim oricum ar fi pentru că ea este o fereastră către suflet și trebuie trăită până la capăt, picătură cu picătură, cu bucurii și tristeți, cu bune și rele. Undeva sus, fiecăruia dintre noi ne e scris ceva. Cuvinte simple pe care nimeni nu le-a citit. Undeva jos, sunt frânturi de tăceri printre care s-au strecurat câteva lacrimi pe care nu le-am dorit. Între sus și jos suntem noi, lucruri ce poartă în ele gânduri, rătăciți deseori între anotimpuri ce vin și pleacă, între vânturi și ploi, neînțelegând de multe ori că iubirea e singura putere a sufletului de-a naște aripi. Iubirea nu face decât să ne dea altă pereche de ochi pentru a vedea cealaltă culoare a luminii. E atât de simplu și la îndemână să iubești pentru a putea fi la rândul tău iubit! Pentru că atunci când iubești, trăiești! În rest...doar exiști...
Nu am intenționat să scriu atât de mult, nu vreau să dau nimănui lecții despre viață, m-am așezat în fața calculatorului pentru a-mi oferi un dar, acela de a sta de vorbă cu un prieten, acum când primele zile ale noului an se aștern în calendare și pentru că nu vreau să se cuibărească iarba amară a singurătății în sufletul meu, nu vreau să-mi ascult doar gândurile și tăcerile...
Mulțumesc! Câteodată e suficient atât... Pentru că totul e atât de frumos, încât nu trebuie spus altceva! (Anna)

Trimite email
luni, 22 decembrie 2025 la 08:53:25 Ora standard a Europei de Est