Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Iubirea e singura putere a sufletului de-a naște aripi

Viața este o fereastră către suflet și trebuie trăită până la capăt

Iubirea e singura putere a sufletului de-a naște aripi

Þi-aș spune ceva... Despre vremea de afară, despre oameni și vremuri... Orice! Lucruri pe care le știi.

Despre tăcerile mele din inima cuvintelor de la marginea poveștii, despre faptul că n-am înțeles niciodată de ce ochii au atât de puține cuvinte, iar inima atât de multe tăceri, că n-am știut din ce anotimp vin frunzele și cărui anotimp îi aparțin lacrimile, că mi-aș fi dorit să știu cum arată sufletul în inima trupului și care este chipul iubirii în miezul inimii, că aș fi vrut să știu cărui anotimp pot să-i mulțumesc pentru sufletul meu nins de bătrânețe...
Atunci ce știu? Că ne facem timp să alergăm de colo-colo pentru a aduna bunuri materiale ce ne dau o vremelnică plăcere, uitând să fim tandri, să ne adresăm cuvinte calde, să întindem din când în când o mână pentru a salva pe cineva de la cădere... Ne facem timp să ne strivim visele și apoi naștem altele pe care le ucidem din nou, pentru că atât de mult iubim renunțarea! Fugim de eșec, de greutăți, uitând că acesta e doar drumul către izbândă... Căutăm mereu vinovați pentru propria noastră neputință și nevrere, fugim de întrebări pentru că ne e teamă că răspunsurile ar putea să ne nemulțumească...
De cele mai multe ori, luăm lucrurile frumoase pe care viața le îngăduie în drumul nostru doar ca pe un dar ce ni se cuvine și nu avem răbdare să le prețuim cu adevărat, nu avem puterea să le ocrotim și să luptăm pentru a le păstra, considerându-le, la un moment dat doar apăsătoare. Până când se întâmplă ceva și ne-am dori să ne putem întoarce în locul în care, poate doar cu un minut în urmă ni se părea că ni se cuvine.
Avem tendința să considerăm fericirea un noroc ce dă peste noi, ceva ce ne va învălui ca vremea frumoasă, dacă destinul ne surâde. Uităm cel mai adesea că fericirea nu e de fapt o destinație, ci o trăire, o stare... Luptăm pentru ea, muncim pentru ea, insistăm, iar când atingem o stare de fericire, cu atât mai mult nu trebuie să o minimalizăm.
Sufletul păstrează vreme îndelungată ceea ce a dobândit din greu
Am învățat să ne ridicăm ochii spre cer în momente de restriște, în momente de cumpănă și să rostim cu pioșenie: „ajută-mă, Doamne!” E ușor să ne rugăm atunci când avem nevoie de ajutor, dar trebuie să continuăm să ne rugăm și atunci când „criza” a dispărut. Așa vom trece printr-un moment de cicatrizare ce va ajuta sufletul să păstreze vreme îndelungată ceea ce a dobândit din greu... Așa vom învăța mai ușor iertarea, și vom realiza faptul că nu e suficient de fiecare dată să ierți pe cel de lângă tine, ci să te știi ierta pe tine însăți pentru a putea merge mai departe.
Viața doare într-un fel dulce-amar ce ne face s-o iubim oricum ar fi pentru că ea este o fereastră către suflet și trebuie trăită până la capăt, picătură cu picătură, cu bucurii și tristeți, cu bune și rele. Undeva sus, fiecăruia dintre noi ne e scris ceva. Cuvinte simple pe care nimeni nu le-a citit. Undeva jos, sunt frânturi de tăceri printre care s-au strecurat câteva lacrimi pe care nu le-am dorit. Între sus și jos suntem noi, lucruri ce poartă în ele gânduri, rătăciți deseori între anotimpuri ce vin și pleacă, între vânturi și ploi, neînțelegând de multe ori că iubirea e singura putere a sufletului de-a naște aripi. Iubirea nu face decât să ne dea altă pereche de ochi pentru a vedea cealaltă culoare a luminii. E atât de simplu și la îndemână să iubești pentru a putea fi la rândul tău iubit! Pentru că atunci când iubești, trăiești! În rest...doar exiști...
Nu am intenționat să scriu atât de mult, nu vreau să dau nimănui lecții despre viață, m-am așezat în fața calculatorului pentru a-mi oferi un dar, acela de a sta de vorbă cu un prieten, acum când primele zile ale noului an se aștern în calendare și pentru că nu vreau să se cuibărească iarba amară a singurătății în sufletul meu, nu vreau să-mi ascult doar gândurile și tăcerile...
Mulțumesc! Câteodată e suficient atât... Pentru că totul e atât de frumos, încât nu trebuie spus altceva! (Anna)

Trimite email
sâmbătă, 16 mai 2026 la 05:44:52 Ora de vară a Europei de Est

Poza zilei

Invitație

Goran Bregovic & Wedding & Funeral Band,
La Sala Palatului, București
Vineri, 5 iunie, ora 19.00, acces de la 18.00