Menu

Arhiva

Din:

Pana in:


Biblia, primul exemplu de hipertext

Educație pentru și prin internet: Educație netățenească (15)

Biblia, primul exemplu de hipertext

„Hipertextul este un text neliniar (termenul a fost introdus de Ted Nelson în 1965), dar după cum am spus deja, ideea trimiterilor de la un text de pe o pagină la un alt text de pe o altă pagină, apare încă la versetele din Biblie”. Ioan Dzițac și Grigor Moldovan [1]

„Mi se pare deci util și fertil, ca ipoteză de lucru, să definim Biblia ca pe un hipertext și să vorbim despre tradiția biblică românească ca despre o tradiție (hiper)textuală”. Eugen Munteanu [2]
Un exemplu de hipertext din Noul Testament
În Luca 3.21 (capitolul 3, versetul 21) găsim următorul text:
„21. După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat și Iisus*; și pe cînd Se ruga, s’a deschis cerul.
*Mat. 3.13, Ioan 1.32.”
Dacă vrem să citim ce se spune în Mat. 3.13, despre același subiect, căutăm „Evanghelia după Matei” la capitolul 3, versetul 13:
„13. Atunci* a venit Iisus din Galilea** la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
*Marc. 1.9, Luc. 3.21, **Cap. 2.22.”
De aici, de la prima steluță, se vede că suntem trimiși la „Evanghelia după Marcu”, capitolul 1, versetul 19 sau ne putem întoarce de unde am venit, la Luca. 3.21.
Am făcut aceste salturi manual, răsfoind paginile Bibliei moștenite de la tata, care include Noul Testament tipărit în 1926, dar dacă aceste texte ar fi fost scrise pe suport informatic, folosind linkuri în HTML (HyperText Markup Language, considerat „lingua franca” în spațiul web), atunci am fi putut face aceste salturi printr-un simplu click de mouse.
Un exemplu de text biblic interactiv online, pe bază de hiperlinkuri, este Biblia Ortodoxă Română, care se găsește la adresa [3].
De la adresa [4] se poate descărca, gratuit, o Biblie electronică și programul aferent care permite citirea semiliniară (în coloana din stânga cititorul are posibilitatea să aleagă singur salturile, dar lipsesc trimiterile directe, așa cum le-am prezentat în exemplul nostru, ceea ce încă este un neajuns a cărui eliminare ar necesita multă muncă).
Hipertextul informatic și limbajele de marcare. Definițiile actuale ale hipertextului [1, 5] menționează următoarele atribute și funcționalități ale hipertextului: a) o formă de document electronic; b) o metodă de organizare a informațiilor în care datele sunt memorate într-o rețea de noduri și  legături, putând fi accesată prin intermediul navigatoarelor interactive și manipulată de un editor structural; c) o tehnică pentru organizarea informației textuale printr-o metodă complexă neliniară, în vederea facilitării explorării rapide a unei cantități mari de date (cunoștințe).
Ca model matematic, o bază de date hipertext poate fi asociată cu graf orientat, în care fiecare nod stochează un fragment de text , iar arcele grafului conectează fragmente de text cu altele înrudite, legăturile putând fi traversate  utilizând o interfață pentru salturi de la un text la altul (browser).
Actualmente hipertextul se confundă deja de multe ori cu hipermedia, care este o colecție de documente multimedia conectate prin hiperlegături. Multimedia este o aplicație ce conține atât documente discrete (texte sau imagini statice), dar și documente continue (video sau audio). [1]  
Stocarea informației în noduri se face prin diverse tehnici ce utilizează limbaje de marcare a hipertextului (metalimbajele SGML, XML), care stau la baza variantelor actuale standard ca MHEG (Multimedia and Hypermedia Information Coding Expert Group) sau HTML (HyperText Markup Language) XHTML ș.a.
Citiți mai multe despre hipertext  în [1]  și [5]. Ioan Dzițac
Bibliografie
[1] http://www.uav.ro/files/exacte/cursuri/Sisteme_distribuite_Dzitac.pdf
[2]
 http://www.logos.ro/images/265941/mostra.pdf
[3] http://www.intratext.com/IXT/RUM0001/
[4] http://e-mistic.org/html/be.html
[5]
http://profs.info.uaic.ro/~busaco/publications/articles/hipertext.pdf

Trimite email

joi, 21 septembrie 2017