Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
10 octombrie 2026

Laureata Premiului Nobel pentru Pace 2026, Navi Pillay

Laureata din acest an a Premiului Nobel pentru Pace este Navi Pillay, fostă judecătoare la Curtea Penală Internațională și fost Înalt Comisar al ONU pentru Drepturile Omului. Aceasta a primit medalia „pentru eforturile sale de a promova pacea și dreptul internațional”, notează Comitetul Nobel Norvegian, care laudă rolul „esențial al acesteia în asigurarea urmăririi penale a crimelor de război, a crimelor împotriva umanității și a genocidului”. În prezent, Navy Pillay este judecător ad-hoc la Curtea Internațională de Justiție, în procesul în care Myanmarul a fost acuzat de genocid.

Este singurul din premiile Nobel care este acordat de Comitetul Nobel Norvegian, din cadrul Institutului Nobel Norvegian, de la Oslo.
Anul acesta, au fost făcute 287 de nominalizări la Nobelul pentru Pace, potrivit organizatorilor.

Comitetul Nobel Norvegian subliniază contribuția semnificativă pe care Navi Pillay a avut-o la extinderea domeniului de aplicare și a impactului dreptului internațional”: „În cadrul unor procese internaționale istorice, ea a demonstrat că măsurile juridice pot contribui la prevenirea actelor de război și a violenței. Navi Pillay a contribuit, de asemenea, la consolidarea instituțiilor de drept internațional”.

Laureata la Nobel a oferit un scurt interviu pentru organizatori. Aceasta a declarat că a aflat că a primit distincția în timp ce se afla la Forumul Nuremberg, conferința internațională anuală organizată de Academia Internațională a Principiilor de la Nuremberg.

„Știu că acesta este un premiu personal, dar, în opinia mea, este un premiu pentru toate instituțiile în slujba cărora m-am aflat și pentru toți oamenii alături de care am lucrat”.

Întrebată cum va sărbători acest moment, Navy Pillay a declarat că se va dedica în continuare profesiei sale: „Nu știu de ce continui să lucrez la 85 de ani, dar iată-mă aici. Cel mai bun lucru pentru mine este să fiu aici, alături de toți delegații la această conferință internațională. Sunt multe victime și vreau să le onorez atât pe ele, cât și pe supraviețuitori”...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
15 septembrie 2026

Federația Părinților – Edupart precizează că susține proiectul deputatei PNL Raluca Turcan privind interzicerea telefoanelor în școli și modificări privind accesul elevilor la consiliere psihologică, însă aduce câteva precizări și propuneri de modificare a proiectului, într-un comunicat de presă, transmis pe 12 septembrie.
Amintim, în contextul rezultatelor PISA 2025, deputata PNL Raluca Turcan a cerut Comisiei de Învățământ din Camera Deputaților să pună pe ordinea de zi proiectul de lege prin care telefoanele mobile sunt interzise în școli și licee „pe întreagă perioadă a desfășurării cursurilor”. Proiectul prevede extinderea monitorizării audio-video în școli și măsuri privind consilierea psihologică gratuită și obligatorie a elevilor.

Consiliul Național al Elevilor nu e de acord cu interzicerea telefoanelor pe tot parcursul programului școlar.

„Interzicerea telefoanelor poate fi o măsură bună de disciplină educațională, concentrare și protecție împotriva cyberbullyingului, dar nu trebuie prezentată ca o soluție care, singură, repară rezultatele PISA”, scrie Federația Părinților Edupart.

Proiectul deputatei PNL Raluca Turcan propune modificarea Legii Educației nr 198/ 2023 în sensul în care telefoanele mobile să fie interzise „pe întreagă perioadă a desfășurării cursurilor” și să fie ținute în spații speciale până la finalul orelor.

În plus, proiectul modifică articolul 14 din Legea învățământului preuniversitar și introduce obligativitatea ca, la înscrierea copilului la școală, contractul educațional să conțină acordul expres al părinților sau al elevului major privind participarea la consiliere psihologică.

Mai mult, proiectul introduce o prevedere nouă despre obligativitatea de a participa la ședințe de consiliere școlară, la cererea profesorului. „Participarea la ședințe de consiliere școlară și/sau psihologică prevăzute la alin. (4) lit. a) poate fi dispusă de personalul didactic sau de conducerea unității de învățământ și este obligatorie pentru antepreșcolar, preșcolar sau elev”, scrie în proiectul propus de deputata Raluca Turcan.

Federația Națională a Părinților spune că „sesizarea poate și trebuie să poată fi făcută de profesor. Profesorul este unul dintre adulții care petrec cel mai mult timp cu elevul și poate observa schimbări de comportament, agresivitate, izolare, automutilare, bullying, neglijare sau alte elemente de risc.

Evaluarea trebuie însă realizată de un profesionist cu competențele necesare. Profesorul poate observa și sesiza dar profesorul nu diagnostichează”, scrie în comunicatul de presă.

În luna iubirii... cu Anna!

Deschideți-vă larg ferestrele inimii!

În luna iubirii... cu Anna!

Tac de multă vreme. Poate de prea multă! Sufletul meu a pus întrebări sufletului tău, fără să aștepte răspuns. Poate pentru că, în lumea în care trăim, eu sunt prea mică pentru a pune întrebări cu voce tare, iar pentru răspunsuri ar trebui să fiu băgată în seamă, cei de lângă mine ar trebui să mă vadă cu adevărat și să le și pese...

Uneori, un singur cuvânt agață în împletitura lui de litere o întreagă poveste, o poveste cu „a fost odată”, cum încep toate poveștile...
Zile în șir am privit plânsul cerului, cu lacrimi reci, înecând rănile pământului. Gândul m-a dus îndărăt, departe în timp, la momentul în care părăseam casa copilăriei pornind la drum în căutarea mea... Poate că am să găsesc cândva capătul drumului! Anii trec, nimeni și nimic nu îi poate opri, nu pot întoarce roata vremii. Pot doar să mă întreb: „Ce a fost în urma mea?” Cred că cel mai important lucru este să privești în urmă și să îți dai seama că viața e formidabilă! Bune, rele... cum au fost, le-am iubit și le iubesc pe toate! Poate că m-am mai pierdut uneori între soare și ploi, între nori cenușii, între cuvinte și tăceri, dar am fost și am crescut ca trandafirii ce nu mai au răbdare în boboci și m-am trezit suflet în sufletul clipei trecute și a celei ce va veni...
Viața m-a învățat că a iubi înseamnă a dărui mereu până simți că te stingi, dar nu te mistuiești, ci trăiești! Așa cum natura reușește să rezume într-o singură sămânță un arbore întreg, cu rădăcină, tulpină, ramuri, frunze, flori... cu puterea lui de a crește și de a rodi mai departe, iubirea dăruiește lucruri ce țin de taină și miracol.
Am descoperit prin vreme că suferințele sunt stalactite înghețate ce stau atârnate de peștera sufletului, iar când se topesc se preling în lacrimi... Iubirea e cea care le strânge în căușul palmelor transformându-le în cuvinte neinventate care așteaptă o primă rostire...
Se spune că ceea ce contează cu adevărat este credința, speranța și iubirea. Dacă uneori mai uităm credința, dacă mai pierdem speranța, sper din tot sufletul să ne mai rămână pentru totdeauna iubirea, pentru că iubirea este cea care ne ajută să ne curățăm de nefericire și astfel nu mai stăm în calea nimănui, încetăm să mai fim o piedică nu numai pentru noi înșine, ci și pentru toți ceilalți. Iubind, devenim liberi să-i ajutăm și să-i bucurăm pe alții.
De ce-ți vorbesc iar și iară despre iubire? Pentru că suntem în luna iubirii, pentru că nu vreau să crească iarba tăcerii între noi, pentru că într-o lume a dezordinii, a dezastrelor și a corupției, iubirea rămâne singurul lucru în care mă pot încrede. Și nu pentru că vreau să mă ascund de realitate, ci pentru că așa pot păstra simțul realității atunci când totul se desface în jurul meu în ură, minciună, intrigă, nefericire și tăcere... Uneori, și durerea-mi e tăcere...
Și apoi, oare prin natura profesiei noastre, nu e nevoie, mai mult ca orice, de iubire? Munca noastră, fără dăruire și spirit de sacrificiu, fără iubire față de copii, e doar ruină a sufletului... Suntem tentați să ne plângem mereu de copii neascultători, neînțelegători, indiferenți, „șmecherași”, cu tentă de obrăznicie, dar oare putem noi să iubim îndeajuns de mult încât să-i facem să simtă că le suntem prieteni, să aibă suficientă încredere pentru a le fi umăr pe care să plângă și nu doar un străin pe marginea drumului, putem să iubim suficient de mult încât să nu cerem dovezi de iubire, iar atunci când ei ni se deschid, știm să iubim suficient de mult încât să-i primim în sufletul nostru fără „de ce-uri” ce nu-și au rostul?
Poate nu am reușit să-ți spun nimic interesant, nu sunt lucruri ce țin de programă, de planificări, de orare, teme, proiecte, țin pur și simplu de suflet, de viață, de clipă... Și-n clipa asta mi-a fost doar dor cumplit să-ți vorbesc, să-mi așez sufletul în palma ta și să las să mi se reverse gânduri, doar gânduri pur și simplu...
Mulțumesc! Mult. Din suflet. Cu drag de prieteni dragi,
Anna

Trimite email
joi, 15 octombrie 2026 la 05:22:56 Ora de vară a Europei de Est