Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Un model de parteneriat cu părinții

La Eco Școala „Avram Iancu” din Oradea

Un model de parteneriat cu părinții

„Una dintre cele mai importante condiții ale creșterii eficienței activității educative desfășurate cu elevii o constituie asigurarea unei depline unități de acțiune a tuturor factorilor educativi: școală, familie, comunitate.

Dacă este adevărat că școala este factorul de care depinde în mod covârșitor la devenirea personalității umane, tot atât de adevărat este că educația coerentă nu poate face abstracție de rosturile familiei în această comuniune.
 Școala și familia trebuie să găsească făgașul colaborării autentice, bazate pe încredere și respect reciproc, pe iubirea față de copil, să facă loc unei relații deschise, permeabile, favorizante schimbului și comunicării de idei. Procesul de colaborare cu părinții asigură atingerea scopului educațional. Pornind de la necesitatea cunoașterii sociopsihopedagogice a copilului, școala impune colaborarea cu familia sub diferite aspecte. Urmărind aspectele comune, speciale și diferențiate pe care viața de elev o prezintă, părinții pot completa, sprijini și dezvolta personalitatea copilului cu o singură condiție - colaborarea cu școala. Numai o colaborare perfectă între cei doi factori este de natură să determine o eficiență maximă a muncii educative. Desigur, în acest proces de colaborare, rolul conducător îl are școala. Ea poate să orienteze, să ajute familia în sarcinile ce-i revin, să asigure o unitate de vedere și de acțiune. Familia, oricâte merite și preocupări valoroase ar avea în legătură cu educația copiilor, nu va obține rezultate pozitive decât în condițiile în care acționează împreună cu școala”.
În stupul" lor
Suntem clasa a IV-a C de la Eco Școala „Avram Iancu” din Oradea. Suntem o familie de 25 de albinuțe harnice. Încă de la începutul drumului nostru ca elevi, ne-am propus să fim „un stup”, în care muncesc copiii îndrumați de doamna învățătoare în colaborare cu familiile copiilor. Trebuie să recunoaștem cu sinceritate că ne-am bucurat de receptivitatea și deschiderea celor mari în toate activitățile școlare și extrașcolare planificate și derulate și nu numai. Toți am înțeles că ne-ndreptăm spre realizarea unui singur și unic scop - binele copiilor, educarea lor.
Ne aflăm pe ultima sută de metri a traseului pe care-l avem de parcurs împreună, în ciclul primar. Am adunat în „brăduțul cu amintiri” o paletă bogată de activități la care am avut sprijinul părinților (fizic, moral și material).
La această generație, colaborarea școlii cu familia s-a realizat sub diferite forme: adunări cu părinții (ședințe și lectorate), vizite la domiciliu, consilierea părinților - joia (cei care doreau să discute despre copilul lor sau cei ce aveau anumite probleme ce necesita rezolvare urgentă), activități comune cu părinții, activități susținute de părinți, lecții asistate de către părinți, excursii și tabere alături de părinți, caietul de corespondență (în care făceam unele anunțuri, ceream părerea părinților în anumite situații, îmi transmiteau dacă sunt unele probleme - prin intermediul căruia țineam legătura cu părinții), chestionare (la început și la sfârșit de an școlar, prin care aflam opțiunile, impresiile și propunerile/sugestiile legate de procesul instructiv-educativ), acțiuni de ajutorare (la mutarea sălii de clasă, la curățenia în sala de clasă/școală, la procurarea manualelor etc).
Dacă colegii noștri, elevii clasei a III-a C (prof, Stelieana Cîrciumaru) au inițiat întâlniri cu părinții clasei care vin și își prezintă meseria cu avantajele și dezavantajele ei, noi am avut parte de activități din cele mai diverse ținute de către părinți. Mai reținuți la-nceput, părinții s-au înscris la susținerea unor „altfel de ore”, precum mămicile: Gyongyike, Simona, Ioana, Dora, Edith, Voichița, Rodica, Alina, Dana, Nicoleta și tăticul Ciprian. Toți au ținut activități deosebite, implicând copiii și obținând rezultate frumoase în cele din urmă. Indiferent de tema pusă, activitățile în colaborare cu părinții au fost și sunt deosebit de benefice.
Cu sinceritate, pot să afirm că am fost norocoasă cu asemenea părinți. După patru ani, sunt fericită cu un asemenea colectiv de copii și părinți! În vremurile grele pe care le parcurgem, ei au înțeles, totuși, că nevoile copiilor primează în fața tuturor problemelor. Multitudinea activităților întreprinse demonstrează implicarea familiei în procesul instructiv-educativ, crearea unui tot unitar. Ca dascăl (de 17 ani la catedră) pot afirma, mulțumită, că părinții elevilor mei îmi completează și îmi susțin cu succes activitatea la clasă, drept pentru care le mulțumesc, cu recunoștință! Monica Toader

Trimite email

luni, 19 august 2019