Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate
Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate


Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Demnitatea limbii versus glose pestilențiale

Controverse (27)

Demnitatea limbii versus glose pestilențiale

Cine privește, chiar în grabă, trista și încâlcita noastră perioadă de tranziție distinge ușor spectacolul grotesc ce a ocupat și ocupă scena, gemând de „măști râzânde puse bine pe-un caracter inimic”.(Eminescu) Grotesc, deoarece grotescul e „o anihilare tragică de valori, realizată prin deformare”. (E. Papu)

Nici limba și literatura, teritorii ce ar trebui să fie cel mai puțin bântuite de dogme, nu scapă „mizeriei vremurilor”. Din nefericire, și scriitorii, simțind gustul puterii, au îmbrățișat la iuțeală criteriul politic și au împietrit astfel nu doar în proiecte, ci, mai ales, în propriile complexe și resentimente.
Atent la spectacol, Fănuș Neagu observa cum „indivizi cu peltica fărâmă de gând se unesc, amețiți de dorința de a parveni, în jurul câte unui lider cu inteligența  ascuțită, cinism cât cuprinde și o neomenoasă sete de putere, și dau naștere unor plăsmuiri de ură vâscoasă și fetidă...”. Lăudători neobosiți ai epocii de aur plimbă țanțoși în lume umeri cu galoane ale dizidenței, anticomunismului ori ai conceptului de „culpabilitate” și, convertiți ideologic, devin judecătorii morali de azi. „Ce-au făcut ei se cheamă șmecherie balcanică: i-au tras palme lui Ceaușescu pe obrajii lui D. R. Popescu”, e de părere F. Neagu. E de prisos să mai spunem că, infatuați peste măsură, se considera singura „elită culturală” deținătoare a valorilor de creație.
Iată, de pildă, un punct de vedere (noi l-am numi, cu o sintagmă călinesciană, punct de obscuritate) al dlui H-R Patapievici: „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături”. Se zice c-ar fi lipit și eticheta defăimătoare: „Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc”. Curios și revoltător în același timp este faptul că autorul unei astfel de bravuri și al altora de aceeași teapă a fost săltat în funcția de director al Institutului Cultural Român, pentru a promova cultura pe care tocmai o înjurase.
 Spre deosebire de proaspătul „abdicat” din funcția "divină" a I.C.R.-lui, dl Mihai Zamfir, în articolul „O literatură „medie” se întreba: „Poate aspira limba română „medie”, ca număr de vorbitori și ca răspândire, la producerea unei literaturi „medii” în ordinea notorietății internaționale?”, lăsându-ne să înțelegem că un răspuns afirmativ nu mai înseamnă doar un vis frumos, ci o aspirație realistă. Precizează totodată că literatura română are, în general, răspândirea pe care i-o asigură difuzarea actuală a limbii române, o limba vorbită astăzi de peste 30 de milioane de oameni, răspândiți pe cele cinci continente. În argumentarea afirmației că stă în puterea noastră să realizăm o proiecție convenabilă a literaturii, dl M. Zamfir reiterează câteva adevăruri simple: româna este o limbă neolatină, urmașa directă a celei mai imperiale dintre limbile pământului. Ea interesează și va interesa tot mai mult pe lingviștii din lumea întreagă, pe oamenii cultivați. Prețuirea unanimă pentru limba latină se va răsfrânge și asupra limbii noastre pe măsură ce globalizarea va progresa.
 Un aspect nou relevat de autorul articolului este fenomenul recent al emigrației românești, notabila prezență românească constituind cea mai sigură bază de răspândire a limbii noastre. „Emigranții vor obliga întreaga lume să afle de existența României și a limbii ei, apoi de reflexul ei cultural. La început curiozitatea, apoi interesul, în cele din urmă prețuirea vor reliefa noul statut al limbii române”, conchide dl M. Zamfir. În aceste condiții, imaginea literaturii române se va proiecta vizibil pe scara ideală internațională, dacă și modelul propus de literatura națională va include perceptibil o componentă a universalului.
 O formă concretă a raportului dintre național și universal și în același timp etalonul romanității orientale sunt întrunite în opera lui Eminescu. În materialul de construcție artistică a „Poeziilor” sale frecvența elementelor latino - romanice este de 86,65%. (D. Macrea)
 Pentru semnatarul articolului „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale” (Flacăra 1-2 din 2002), Eminescu nu e la modă pentru că „nu dă bine”, este pur și simplu incorect politic și exasperant de învechit.
Pentru poporul nostru, cu certitudine, limba română și creația lui Eminescu și-au câștigat de multă vreme dreptul la iubire și eternitate, în ciuda gloselor pestilențiale ale dlui Patapievici. (Al. Serpens)

Trimite email
marți, 26 mai 2026 la 15:43:53 Ora de vară a Europei de Est