Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Un regal de cultură la „Curtea Regelui Păun”

Un interviu cu unul din „curtenii” de la Argeș

Un regal de cultură la „Curtea Regelui Păun”

Rectorul Universității Agora din Oradea, distinsul prof. univ. dr. Ioan Dzițac, a participat în 10 și 11 august 2013 la Serbările revistei de cultură „Curtea de la Argeș”.

-Domnule rector, domnule profesor, știu că ați participat la aniversarea revistei de cultură „Curtea de la Argeș”, fondată și editată de domnul acad. Gheorghe Păun, pe care publicația noastră („OviDan”) o promovează cu bucurie în rândul cititorilor de pe crișuri, dar nu numai...
Ce s-a aniversat, de fapt, și cu ce impresii v-ați întors de la Curte?
-Consider că într-o discuție prietenească, cum este aceasta, apelativele „rector” sau „profesor” nu își găsesc locul. În primul rând, pentru că funcția de rector este doar o demnitate efemeră și întâmplătoare. În al doilea rând, pentru că mă întorc de la un eveniment cultural de o mare emulație spirituală, la care am participat în calitate de prieten al dlui academician, ca un consumator obișnuit, avid de cultură de calitate, și nicidecum în calitate de rector.
Molipsit de atmosfera poetică de la Curtea de Argeș, unde spiritul eminescian a fost omniprezent, încerc să vă răspund, pentru moment, cu modestie, în stihuri:
La „Curtea Regelui Păun”,
Vin cavaleri fără armură,
Ce folosesc pe post de tun
Alese unelte de cultură.
La Sărbătoarea „33” ,
Iertând meșterii că au jertfit ane,
Măritul rege îi zidi pe ei
În culturale bastioane.
„Vinovatul” principal de organizarea extraordinară a evenimentului a fost redactorul-șef al revistei, atractorul straniu,  academicianul din Cicănești”, cum îl „cicănește” prietenește Alexandru Mironov pe Gheorghe Păun. Personalitate complexă, discipol al academicianului Solomon Marcus, genialul Gheorghe Păun seamănă cu o mașină universală de scris. Scrie așa cum alții (nu) respiră, de la articole științifice și cărți de matematică și informatică, la romane SF, epigrame și volume de poeme…, făcând servicii de popularizare a  științei și nu numai. În informatică a deschis un nou domeniu de mare impact internațional - „Calcul cu membrane”, numit azi și „P sisteme” (cu „P” de la Păun). Dar acum aș vrea să mă limitez doar la rolul său de „atractor straniu” la revista „Curtea de la Argeș”, o revistă de cultură pentru oameni cultivați, în care semnează mari personalități din domeniul literaturii, artei și științei…
 „Sărbătoarea 33” a fost bogată în evenimente culturale diverse, care mi-au umplut sufletul de bucurie, iar mintea de lumină binefăcătoare.
*Gheorghe Păun a acordat medalii de lut și diplome celor mai fideli colaboratori;
*Actorii Cristina Deleanu și Eugen Cristea ne-au recitat cu emoție poezii pline de har;
*Alții ne-au cântat („în strună”): rapsodul Ion Crețeanu (voce și cobză), actorul și folkistul Eugen Cristea (voce și chitară) și traducătoarea Maria Calleya (pian);
*Pe scenă am avut un fascinant aranjament de floarea-soarelui, cu tema „Soarele s-a topit și a curs pe Pământ”, realizat de Paula Fulga, un maestru în arta ikebana;
*Dan Tudor Truică a organizat o expoziție de lucrări plastice, cuprinzând 45 de artiști, în cadrul Salonului Național de Artă Plastică „Atitudini contemporane”- ediția a VI-a, prilej cu care i-am cunoscut pe pictorul Ion Hultoană și pe artistul plastic Ecaterina Mihai (cea care a imortalizat pe „pelicula” fotografică, imaginile pe care le veți putea admira de la acest eveniment);
*Am fost martorii unui adevărat „maraton” al lansărilor și prezentărilor de carte, dintre care mă voi opri la romanul „Temă pentru acasă”, de Nicolae Dabija, „Un argeșean prin lume”, de Ion Pătrașcu, „Poveștile Nistrului”, de Petru Soltan, „Vecernie la amiază”, de Florin Horvath, volumul „Modelarea intelectual–europeană a lui Mihai Eminescu”, de Florian Copcea, „Lumea după Google”, de Alexandru Mironov și multe altele;
*Am vizitat Biserica Domnească din Curtea de Argeș (sec. XIII) și Mănăstirea Corbii de Piatră (ansamblu monastic rupestru datând, probabil, din sec. XIII sau începutul sec. XIV).
-Ați vorbit despre „Sărbătoarea 33”…
-Exact! Revista lunară „Curtea de la Argeș” a ajuns, în luna aceasta (august 2013), la numărul 33. Dar 33 are și alte semnificații pe care le-am găsit în poezia lui Gheorghe Păun, intitulată „Treizeci și trei”, din volumul „De trecere și petrecere” (Ed. Tiparg, 2013). De exemplu, izbânda lui Macedon (la 33 de ani, Alexandru Macedon cucerise lumea), jertfa  dumnezeiască (Iisus Hristos a fost răstignit la 33 de ani), creștinizarea unui viitor sfânt (Sf. Augustin Africanul a fost botezat creștin la vârsta de 33 ani). Poezia se încheie cu o cugetare „cordial–filosofică” despre viață și moarte („cordial” venind de la „cord”, o denumire alternativă dată unei inimi cu probleme funcționale…):
„Doctorul mă ascultă cu stetoscopul
Și-mi cere să spun 33…
Răspund în șoaptă: nu vreau,
Iar el nu mai știe ce diagnostic să-mi aleagă:
Bolnav sau mort de-a binelea?
Fără să-nțeleagă că nici născut nu sunt încă”.
-Ce alte personalități au mai fost prezente la eveniment, în afara celor pomenite deja?
-Dintre colaboratorii revistei, pe care încă nu i-am numit, dar i-am identificat ca fiind activi la regalul de cultură de la Curtea de Argeș, amintesc, în ordine alfabetică, pe: Horia Bădescu (scriitor – Cluj-Napoca), Marian Nencescu (scriitor - București), Paula Romanescu (scriitor și traducător - București), Dragoș Vaida (profesor universitar - București) ș.a.
-Poate ați uitat, totuși, pe cineva…
-Da. Omniprezența Spiritului Domnului Eminescu.
După cum știți, revista reproduce, în fiecare număr, fragmente din publicistica lui Eminescu la rubrica „Domnul Eminescu scris-a: „Toate-s vechi și nouă toate…”; cartea lui Florian Copcea, lansată la Curtea de Argeș, are ca subiect formația intelectuală a lui Mihai Eminescu, iar romanul „Temă pentru acasă”, a lui Nicolae Dabija (academician, poet, scriitor și publicit basarabean) are ca pretext al acțiunii represive a autorităților comuniste sovietice înlocuirea tabloului lui Stalin cu tabloul lui Eminescu. Și nu în ultimul rând, actorul Eugen Cristea a recitat magnific poezia „Eminescului II”, de Gheorghe Păun:
„Eminescul poate fi scris cu literă mică
Legat cu fir roș-galben-albastru, ca un mărțișor
Și așezat pe pernă, pe prag, pe pervaz
Și la icoană.
Ca să se găsească în toate locurile acestea
Precum în laptele mamei, în streașină,
În nufăr și clopot,
În cărare și în cartea de istorie,
În frunză de salcie, în pâine
În aer și în inimă.
Pentru că e pretutindeni
Acolo unde suntem noi,
Iar noi suntem,
Pentru că el este cu noi”.
-Cât adevăr și câtă simțire!
Vă mulțumesc, dle profesor, pentru aceste nestemate (informații); sărut mâna pentru poze, doamnă Ecaterina Mihai!
Ovidiu Dan
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: Un regal de cultură la „Curtea Regelui Păun”.

Trimite email

Pentru mai multe poze click aici

smbt, 23 martie 2019