„Măriei Sale, Dascălul”, La mulți ani!
De Ziua Mondială a Educației și a Educatorilor”
|
„Măriei Sale, Dascălul”, La mulți ani! |
|
„Cu emoția cuvintelor, la ceasul încărcat de roade al acestei toamne, neprietenoase în afară, dar calde și pure în marea familie a cadrelor didactice”, Casa Corpului Didactic a Județului Bihor și-a primit și sărbătorit cu mult drag, joi (3 octombrie 2013), invitații și oaspeții, în numele Măriei Sale, Dascălul, de Ziua Sa! |
|
|
| „De câtăva vreme, pe 5 octombrie, după mai timida Zi a Învățătorului (din 30 iunie), sărbătorim Ziua Educației și a Educatorilor, o zi în care lumea întreagă se oprește din cursul ei grăbit pentru a aduce prinos de mulțumire celor care cu puterea sufletului și a minții continuă să răspândească, în orice vremuri, lumină. Că „omul e sub vremuri”, parafrazând bătrânul cronicar, este adevărat, dar tot adevărat este și faptul că, într-o societate grăbită, mai tare decât oricând să se reconfigureze, căutându-și repere spre a se defini, Dascălul, reînviind simbolul legendar al Sfinxului peste ani, este martor și apostol al deșteptării neamului său”, a spus directorul CCD, doamna profesor drd. Carmen Bodiu, în deschiderea manifestării. „Profesorii sunt îngeri trimiși de Domnul, pentru a împărți pe pământ cele mai alese daruri” În sală l-au onorat pe Măria Sa, Dascălul, toate cadrele didactice ale CCD-ului, inspectori școlari, directori, cadre didactice de la diferite unități de învățământ din Oradea și județ. În banca distinșilor invitați au fost poftiți cinci dintre Dascălii Oradiei, ajunși la vârsta înțelepciunii depline, cu părul nins, dar cu sufletul curat și cald, deschis și închinat atâtor generații de elevi. Între cei cinci, buna, îndrăgita și distinsa noastră mamă din Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan”, a unei clase de băieți, doamna profesor Aurora Comănescu, un pedagog desăvârșit, născut, nu făcut! Ajunsă la frumoasa vârstă de 93 de ani, Domnia Sa nu a putut onora invitația, întrucât fizicul nu a rămas la înălțimea sufletului și a cugetului. Pe covorul presărat cu petale de trandafiri al CCD-ului pășit-au patru Dascăli de vază ai urbei: dna prof. dr. Verghelia Tiurbe, dl prof. Aurel Tărău, dna prof. Violeta Ardelean și dna prof. Doina Bunea. Peste ei, au căzut, rând pe rând, petale de Gaudeamus, după care gazdele i-au prezentat în tot ceea ce au avut biografiile lor mai înălțător, materializate în fapte profesionale și personale. „Profesorii sunt îngeri trimiși de Domnul, pentru a împărți pe pământ cele mai alese daruri. Și pentru toate acestea, la ceas aniversar, florile recunoștinței sunt simbolul unui... preaplin sufletesc”, a spus doamna director Carmen Bodiu, cu mâna pe suflet. Iar doamna profesor metodist Elena Erdeli a împărțit, în mod simbolic, flori pentru Dascălul meu pe marele ecran, în PowerPoint. „Despre educație s-au spus și se vor mai spune cuvinte mari, aforisme, gnome într-o rostire încărcată de emoție și evlavie, pornind de la chipul domnului Trandafir și până la cel al dascălului eminescian ce susține veșnicia, ei rămânând niște modele. Roadele unei vieți trăite simplu și curat, în armonie cu idealul în care au crezut, pe care și l-au asumat în cel mai frumos mod cu putință”. Dincolo de cuvintele potrivite, frumos dăltuite de doamna director, CCD-ul le-a înmânat sărbătoriților câte o plachetă. „Darurile au fost mijlocite de S.C. Lancetti Transport, prin reprezentantul său, dl. Ghib Ionel”, a ținut să sublinieze, cu onestitate,doamna director. Mesajele gazdelor au fost urmate de exploziile sufletești ale invitaților premiați, pe care le-am concentrat în câteva picături de rouă… „Educația este sensul devenirii noastre umane” „Casa Corpului Didactic nu a început cu mine și, așa cum vedeți, nu s-a terminat cu mine, ci, dimpotrivă, este continuată activitatea la cote, așa cum văd eu, înalte. Sărbătorim o zi a educatorului și o zi a educației, într-un secol atât de contorsionat, în care valorile se răstoarnă aproape zilnic, în care suntem mânați parcă de anumite forțe, gonim, călătorim, alergăm și nu mai știm să ne oprim; un secol în care trâmbițăm toleranța și suntem mai intoleranți; un secol în care ne strigăm în piețe publice iubirea și credința, uitând că acestea sunt taine pe care dacă ai avut norocul să le cunoști, trebuie să le trăiești în liniște, cu sfială și cu teamă, să le ocrotești ca pe un lucru prețios. Uităm că sensul educației nu este doar cel pe care verbul latin în dă, cel prin care educația este definită a crește, a hrăni, ci este și cel care dă sensul sublim al educației, educația este instruire, educația înalță, educația ridică din ceva… Educația trece dincolo de informare, „educația este sensul devenirii noastre umane”, așa cum spunea și I. Kant”. (Virginia Tiurbe) „Vreau să vă spun că mi-a fost dragă această profesie!” „Eu vreau să vă spun că sunt foarte-foarte emoționat. Este primul gest pe care l-a făcut cineva față de mine de când m-am pensionat. Am avut neplăcuta surpriză ca după pensionare să fiu total uitat. O felicit pe Carmen și instituția dumneavoastră că s-a gândit și la noi. Vreau să vă dau un exemplu concret. Am fost surprins foarte neplăcut de faptul că pensionat la 1 septembrie 2005, cu ocazia zilei Colegiului Național „Emanuil Gojdu”, care se ține de obicei în februarie, în jurul datei de 21 februarie, aș fi vrut și eu să sărbătoresc cu colegii, la liceul unde am predat din 1978 și până la pensionare, dar am fost pur și simplu evitat. Din păcate, politicul influențează foarte mult activitatea didactică. Vă mulțumesc că ați vorbit atât de frumos despre mine. Vreau să vă spun că mi-a fost dragă această profesie! Probabil am avut un noroc în viață că m-am făcut dascăl, dacă mă făceam altceva, cred că nu realizam nimic. Le spunem elevilor mei că dacă aș mai fi de vârsta lor, eu tot profesor m-aș face”. (Aurel Tărău) „Un copil trebuie-trebuie ajutat, indiferent cât este de bolnav!” „Ascultând-o pe domnișoara Anca, am retrăit filmul vieții mele în învățământ. M-a impresionat deosebit, încât nu am știut că am muncit așa de mult. Destinul meu a fost să mă dedic acelei categorii de persoane defavorizate, în plan material, în plan social. Și am făcut tot ceea ce am putut, cu dăruire, ca ei să se integreze, să se simtă oameni. În domeniul învățământului special, în domeniul asistenței sociale, sprijinul din exterior a fost extraordinar. Și a depins foarte mult de felul în care noi am știut să atragem organizații din exterior pentru a contribui rapid la îmbunătățirea condițiilor de viață, a condițiilor materiale în instituțiile școlare și în instituțiile de asistență socială. Un copil trebuie-trebuie ajutat indiferent cât este de bolnav!” (Doina Bunea) „Cu penele altuia te împodobești, dar nu poți zbura!” „Îi mulțumesc lui Dumnezeu și mentorilor mei spirituali pământeni de la cei din „Familia” și liceu orădene, la cei din universitatea clujeană că mi-au limpezit calea profesională de așa manieră încât să mă înham la ceva la care avea să-mi aducă bucurii mai mult decât neplăcerile inerente vieții de fiecare zi. Și dacă un dascăl nu poartă prea des coroana regală, căci văd că ne numiți Măria Sa, Dascălul, ci mai mult o coroană cu spini, totuși, nu pot să-mi ascund satisfacția de a fi avut un privilegiu; acela de a mă fi aflat mereu în mijlocul unor elevi hărăziți, înzestrați cu inteligență, cu sensibilitate, cu sete de carte, cu puterea de a năzui la aripi mai mari decât cuibul și nu în ultimă instanță, iată, cu spirit de recunoștință. Lor, și implicit ție, Carmen Bodiu, îți mulțumesc și le mulțumesc, precizând că am învățat de la păsări o lecție: cu penele altuia te împodobești, dar nu poți zbura!” (Violeta Ardelean) „Meseria de educator este o mare și frumoasă profesiune…” Pe doamna profesor Aurora Comănescu, Rodica Popa a prezentat-o cu realism și exactitate, oferindu-ne imaginea întocmai a dascălului și pedagogului pe care l-am avut și noi la orele de pedagogie și practică pedagogică. Fiecare aveam notat în caietul de practică pedagogică (de planuri de lecții) un citat din A. Marie pe care Domnia Sa ni l-a încredințat spre a ne fi călăuză, îndreptar și un reper, după care să ne ghidăm, dacă iubim și credem în profesia de dascăl. „Meseria de educator este o mare și frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăsește seara odată cu hainele de lucru. O meserie aspră și plăcută, umilă și mândră, exigentă și liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepțională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează și înviorează, care te dispersează și exaltă, o meserie în care a ști nu înseamnă nimic fără emoție, în care dragostea e sterilă fără forța spirituală, o meserie când apăsătore, când implacabilă, ingrată și plină de farmec”. Analizând acum acest citat, realizăm cât adevăr cuprinde, fiind oglinda unui dascăl-apostol, așa cum ne-ați educat și ne-ați sfătuit să fim, distinsă doamnă profesor Aurora Comănescu. Vom încheia reportajul nostru revenind la imaginea și citatul de final pe care ni le-a oferit, joi, doamna director Carmen Bodiu, la frumoasa întâmplarea, adusă ofrandă Măriei Sale, Dascălul. „Meseria de profesor este comparabilă de cele mai multe ori, cu o călătorie cu trenul. În fiecare an urcă în trenul nostru elevi, care încep sau continuă o călătorie. Responsabilitatea noastră este de a-i călăuzi spre destinația bună. În alte vagoane sunt colegii noștri, profesorii care au ales același tren și alături de care am trăit momente de neuitat și cu care ar trebui să păstrăm legătura pentru a ne alimenta prietenia”, a conchis doamna director, prof. drd. Carmen Bodiu. Ovidiu DanP.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto:„Măriei Sale, Dascălul”, La mulți ani! |
|
|
|
sâmbătă, 18 ianuarie 2025, 00:14:48 Ora standard a Europei de Est
|
|
