Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

7 aprilie 2026

Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române

Chimistul a câștigat alegerile pentru funcția de președinte al Academiei cu 84 de voturi, față de 73 de voturi câte a cumulat contracandidatul său, filosoful Mircea Dumitru.
Cine este Marius Andruh, noul președinte al Academiei Române: primul oficial care a anunțat verdictul de plagiat în cazul premierului Victor Ponta, pe care l-a prezentat drept „plagiat de tip copy-paste”.
Alegerile pentru președinția Academiei Române s-au desfășurat astăzi, 7 aprilie 2026; votul a început la ora 10.00, moment din care membrii titulari, membrii corespondenți și membrii de onoare din România au început să-și exprime opțiunile la vot. Marius Andruh a câștigat alegerile pentru președinția Academiei Române cu 84 de voturi, din cele 157 de voturi exprimate.
„Alegerea președintelui se face cu două treimi din voturile membrilor participanți care trebuie să alcătuiască cvorumul, deci să fie și ei la rândul lor mai mult de două treimi plus unu prezenți sau să voteze online. Dacă nu se întrunesc voturile necesare, adică dacă din primul tur de scrutin niciun candidat nu obține două treimi din voturi, atunci se trece la al doilea tur. Și nu se poate valida decât dacă obține două treimi din voturi. Deci nu-i vorba de majoritate simplă (jumătate plus unu), ci două treimi”, a declarat fostul președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, pentru Edupedu.ro.
Marius Andruh a fost primul oficial care a constatat și a pronunțat apoi public verdictul de plagiat în cel mai sonor caz de încălcare a eticii academice din România: plagiatul fostului premier Victor Ponta. Concret, din funcția de președinte al CNATDCU, Marius Andruh a anunțat oficial pe 29 iunie 2012 că Victor Ponta a plagiat. Pe 20 iulie 2012, și Comisia de Etică a Universității din București a anunțat că Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă prezidată de rectorul de atunci, Mircea Dumitru. Reamintim că Victor Ponta era premier la acea vreme și a încercat să scape de acest verdict inclusiv prin desființarea CNATDCU și reorganizarea consiliului chiar în ziua în care Andruh a anunțat plagiatul.
Chimistul Marius Andruh (72 de ani) a fost vicepreședinte al Academiei Române din 2022 și până în 2026, a fost președinte al Secției de științe chimice (2009 – 2026) și directorul Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „C. D. Nenițescu“ al Academiei Române (2021– 2026).
Academicianul Andruh este inițiatorul și gazda conferințelor „Ora de știință”, eveniment care contribuie la popularizarea științelor.
S-a născut la 15 iulie 1954 în comuna Smeeni, județul Buzău, într-o familie de profesori. A urmat cursurile școlii generale în satul natal. În anul 1973 a absolvit Liceul „B. P. Hasdeu“ din Buzău ca șef de promoție. În perioada studiilor liceale a participat la olimpiadele de chimie (premiul I la etapa națională în clasele a XI-a și a XII-a și premiul III la cea de a 5-a Olimpiadă Internațională de Chimie). Absolvent, în 1979, ca șef de promoție, al Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie anorganică. În anul 1988 obține titlul de doctor în chimie, cu o teză elaborată sub coordonarea acad. Maria Brezeanu. Specializările postdoctorale la Paris (1991) și la Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt“ (1992-1993).
Din 1984 este cadru didactic în Catedra de chimie anorganică a Facultății de Chimie, Universitatea din București, profesor titular începând cu anul 1996 și profesor emerit din anul 2019. Între anii 1994-1996 a fost profesor asociat la Université du Québec à Montréal. A colaborat cu universități din Europa și America de Sud în calitate de visiting professor: Universitatea din Bordeaux și Institut Universitaire de France (1998), Universitatea din Göttingen (2001), Universitatea din Brno (2001), Universitatea din Angers (2003, 2004, 2009), Universitatea „Pierre et Marie Curie“ din Paris (2005), Universitatea din Jena (2006), Universitatea din Manchester (2006), Universitatea „Paul Sabatier“, Toulouse (2007), Universitatea „Louis Pasteur“ din Strasbourg (2007, 2009), Universitatea din Valencia (2010); Unversidade Federal Fluminense Niteroi/Rio de Janeiro, (2012, 2013, 2014), Universitatea din Bordeaux (Centre de Recherche „Paul Pascal“, 2014)...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

3 martie 2026

Ceremonie fulger - Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonie fulger, fără nicio declarație din partea președintelui Nicușor Dan la depunerea jurământului ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian / Guvernul a fost reprezentat doar de premierul Ilie Bolojan / Totul a durat 2 minute și jumătate

Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură a lui Mihai Dimian în funcția de ministru al Educației și Cercetării a avut loc marți, la ora 16:00, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni, în prezența președintelui României, Nicușor Dan. Acesta din urmă nu a avut nicio declarație. Noul ministru, la fel, nu a avut nicio declarație. Din partea Guvernului a fost prezent doar premierul Ilie Bolojan, conform imaginilor transmise de Administrația Prezidențială.

Evenimentul s-a încheiat imediat după rostirea jurământului și predarea documentului semnat de ministru către președinte. Nici președintele Nicușor Dan și nici noul ministru al Educației și Cercetării nu au susținut alocuțiuni sau intervenții publice la finalul ceremoniei, situație neobișnuită în contextul instalării unui nou membru al Guvernului. Totul a durat, cu tot cu imnul de stat, 2 minute și jumătate.

Exercițiu de memorie culturală

Controverse (29)


Exercițiu de memorie culturală
În „Impresii literare” (1908), Ilarie Chendi remarca, în Viena, însuflețirea ajunsă la paroxism, convins fiind că aceasta se explică prin faptul că auto

„La noi? Pare c-ar fi o prăpastie între noi și capitala noastră. Poeții n-o cântă (...), nuveliștii nu-i simt pulsul vieții. Sau când totuși se inspiră din ea, e pentru a descoperi noroiul, pentru a scrie ironii pe socoteala mahalagiului (...). Nicăieri o notă de simpatie, nicăieri un ochi mai ager pentru prinderea și prelucrarea artistică a notelor ei originale.

Și e păcat”, a firmă I.C.

Ne-am amintit cele de mai sus citind suplimentul revistei „Contemporanul” nr. 9/2013, intitulat „București în șapte mii de semne”, întrebându-ne în același timp dacă de-a lungul atâtor ani, situația s-a schimbat în mod simțitor. Aflăm cu această ocazie că între 18 – 20 octombrie 2012 în capitală s-a desfășurat Festivalul „București, mon amour”, deschis cu Gala Premiilor Contemporanul, laureații din 2012 fiind: Dumitru Radu Popescu („unul dintre seniorii romanului românesc postbelic”), Ion Simuț („Premiul de Excelență pentru critică și istorie literară”), Bogdan Crețu („o promisiune de înaltă ținută în critica literară contemporană”), Vladimir Epstein („îngerul lucid cu cartea în mâini”). Festivalul a cuprins și alte manifestări: expoziții de albume și carte, spectacole, o expoziție de fotografii realizate de Iulia Maria Kuciuk, recitaluri de muzică și poezie etc., organizatorii propunându-și să aducă în prim-plan „modele de înaltă ținută” într-o societate românească aflată într-o îngrijorătoare criză, a modelelor. Pentru a dezvălui cât mai multe fețe ale capitalei, a fost realizată și o mini-anchetă în cadrul căreia mulți participanți au răspuns la întrebările:

1.Ce înseamnă pentru dumneavoastră orașul București?

2.Ce impresie v-a lăsat această ediție a Festivalului „București mon amour”?

3.Cum credeți că am putea schimba imaginea Bucureștiului pentru a redeveni acel mic Paris de altădată? Cum ați vrea să fie? Ce-i lipsește? Ce-i prisosește?

După cum anticipau organizatorii, textele antologate dovedesc că fiecare autor are Bucureștiul lui unic. Adrian Christian Kuciuk, de pildă, a spus într-un interviu destinat presei albaneze că Bucureștiul i se pare „cel mai bun oraș pentru un prozator” și drept argument, aduce „cărțile pe care le-am scris în ambele limbi și pe care acum Bucureștiul meu (unul bilingv și metaforic) le îmbogățește prin prezența și absența lui”. Observă, de asemenea, că Bucureștiul are un mister aparte și câteva elemente de certă originalitate, din care poate ieși un oraș inconfundabil. Pentru aceasta însă trebuie realizat „echilibrul acela dintre esență și dinamică a vieții culte”, care presupune nu doar investiții bănești, ci, în opinia sa, „necesită alt gen de trudă și sacrificii”.

Eugen Uricaru „vede” în orașul – simbol „un amestec interesant și exploziv de virtuți și defecte”, așa cum i se pare România întreagă și consideră această ediție a Festivalului BMA „una de răscruce în sensul importanței sale ca fenomen cultural”. Ar dori ca Bucureștiul să nu mai fie confundat cu Budapesta în saluturile marilor vedete care îl vizitează. Ideea micului Paris e de părere E.U., vine de pe vremea când în Parlamentul României se vorbea în limba franceză. „Acum nu mai trebuie decât ca în Parlament să se vorbească românește... corect”. De remarcat faptul că romanul său „Rug și flacără” (1977) e „o evocare fascinantă a Bucureștilor lui Alexandru Ioan Cuza” și că după scenariul scris tot de autor s-a turnat filmul cu același titlu, film ce a fost distins cu Marele Premiu la Festivalul de la Santa Rem (Portugalia, 1979).

Pentru Ion Lazu, capitala noastră a devenit obiectul unei iubiri statornice, active și necondiționate, așa cum reiese din mărturisirea autorului: „Iubirea mea pentru orașul București nu băltește, nu lâncezește, nu se complace în pură contemplare...”. Adevărat grăiește căci a cunoscut amănunțit orașul, i-a cercetat cu atenție și interes fațadele și s-a pătruns de liniștea și armonia construcțiilor. Ca urmare, numai în decurs de un an, a postat pe blogul său 2.000 de fotografii cu imagini din București, cu un curaj ce părea să nu mă caracterizeze, am inițiat punerea unui număr de aproape 200 de plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruți”, precizează I.L. Ne îndeamnă să respectăm Bucureștiul, văzând în el un oraș singular în această parte a Europei și, totodată, să-i facem cunoscută istoria semnificațiile, devenirile. Bogdan Crețu nebucureștean, un om pe care îl leagă de capitală doar „câteva mituri livrești și câțiva prieteni” afirmă că Bucureștiul său e cel al marilor scriitori: „cel în care și-a trăit ultimii ani lucizi Eminescu, cel în care a băut bere, a făcut gazetărie și literatură Caragiale, cel în care a scris Camil Petrescu, cel în care a făcut carieră literară Liviu Rebreanu, cel în care Lovinescu a imprimat direcția modernizării literaturii române, dar și cel din care Călinescu, a fugit la Iași, ca să-și poată scrie Istoria...”. Consideră că inițiativa BMA are meritul de a menține în viață o conștiință a propriilor valori.

Corneliu Șenchea susține că Bucureștiul este o sursă inepuizabilă de povești, romane, piese de teatru, ecranizări, dar insuficient explorată de artiștii contemporani. Dacă e explorată totuși uneori, „rețin atenția doar subiectele și aspectele sordide de parcă un demon masochist ne împinge din 1990 până azi să stăruim într-o înfierare a propriei slăbiciuni, neputințe, ignoranțe și nepăsări”. Afirmațiile acestea (curios lucru!) intră în consonanță cu cele ale lui I. Chendi, cu toate că sunt despărțite de un lung șir de ani.

Mai puțin optimist și de loc diplomat, Constantin Șerban Cantacuzino are următoarea imagine a Bucureștilor: „un oraș trist, în momentul de față, într-o țară tristă, neguvernată de români, administrată de alții...”.

În încheierea acestor spicuiri, suntem îndemnați să afirmăm că „București în șapte mii de semne”, ediție alcătuită și îngrijită de Aura Christi, se constituie într-un nimerit exercițiu de memorie culturală, neuitând, desigur, aserțiunea: „Cel dintâi pas al activității critice este determinarea contemporană a valorilor istorice”. (G. Călinescu) Al. Serpens

În foto: prof. Corneliu Senchea

Trimite email

luni, 27 aprilie 2026 la 08:57:05 Ora de vară a Europei de Est

Poza zilei

Cristina şi fluturele!

Cristinuţa, să ştii că deţii cel la mare şi mai frumos fluturaş!

Şi eu am fost vizitat, ieri (sâmbătă, 25 aprilie 2026), la grădină, de primul fluturaș din această primăvară, dar era mic-mic și alb...

A venit în fugă și a plecat. Și nu s-a lăsat pozat. A dispărut... fără urmă! Tu ești o norocoasă!

În multe culturi, fluturii poartă mesaje profunde, după Annes Bijoux, în varianta IA:

Sufletul uman: Se spune că fluturii sunt întruchiparea sufletelor celor dragi care ne vizitează. În mitologia greacă, zeița Psyche era reprezentată cu aripi de fluture, numele ei însemnând atât „suflet", cât și „fluture".

Transformare și evoluție: Datorită ciclului lor de viață (omidă → crisalidă → fluture), aceștia simbolizează renașterea, schimbarea profundă și speranța.

Legende românești: Într-o legendă din Ialomița, se spune că fluturii au fost la început oameni fericiți care trăiau înainte de potop...