Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

19 noiembrie 2025

Sindicatul din educație avertizează profesorii:
Nu semnați actele adiționale propuse de școli la contractele de muncă, este o tentativă de diminuare a veniturilor

Sindicatul Independent al Profesorilor Argeș – SIPA „Muntenia” avertizează că școlile, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. SIPA Muntenia transmite profesorilor, printre altele, să nu semneze actele adiționale propuse și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.
„Conducerile unităților de învățământ, la presiunea factorului politic, intenționează să modifice unilateral contractele individuale de muncă, schimbând baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică, fapt ce duce la diminuarea salariului”, se arată în comunicat.

Conform sursei citate, această modificare este ilegală, deoarece decizia ICCJ nr. 7/2021 stabilește că gradația de merit, dirigenția, învățământul simultan / special, indemnizațiile specifice (contabili) sunt majorări ale salariului de bază, iar sporul neuropsihic se calculează la salariul de bază majorat, nu la salariul din grilă.

Sindicatul transmite profesorilor să nu semneze actele adiționale propuse, să nu accepte diminuarea bazei de calcul a sporului neuropsihic și să nu permită modificarea unilaterală a Contractului de muncă.

„Orice presiune sau amenințare din partea angajatorilor trebuie comunicată imediat sindicatului”, conform informării SIPA Muntenia.

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...

3 noiembrie 2025

Dacă înveți 20 de tipuri de exerciții, poți lua peste 9 la Evaluarea Națională, la Matematică – analiză

Evaluarea Națională continuă să dirijeze învățarea în România, asta arată noile modele de subiecte publicate pentru 2026 de Ministerul Educației și Cercetării. Analiza Edupedu.ro asupra itemilor care construiesc testul arată același tip de șablon cu probleme repetitive și previzibile. Asta deși toți specialiștii și practicienii – de la profesori, la cercetători, până la OCDE – avertizează de ani de zile că Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a în forma actuală întreținută deliberat de Centrul Național de Curriculum și Evaluare și Ministerul Educației și Cercetării menține aceleași rutine care duc elevii doar spre memorare, algoritmi, pregătire pentru notă, nu pentru înțelegere.
Reamintim, Evaluarea Națională pentru elevii clasei a VIII-a (EN VIII) reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului gimnazial. Examenul se desfășoară, anual, într-o singură sesiune, iar în ultimul an a existat și o sesiune specială. Atât candidații proveniți din învățământul de stat, cât și cei din învățământul particular au dreptul să susțină examenul fără taxă, potrivit Ministerului Educației.
O analiză comparativă făcută de Edupedu.ro asupra subiectelor oficiale date la Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a între anii 2022–2025, în care am inclus și modelul publicat de minister pe 3 noiembrie pentru EN 2026, arată că fiecare exercițiu din testul propus este o reluare fidelă a unuia anterior. În cinci ani, examenul nu a introdus niciun tip nou de problemă, nicio cerință de gândire, nicio situație aplicată. Practic, cine identifică și rezolvă intensiv aceste câteva tipuri de exerciții poate lua lejer o notă peste 9, potrivit analizei Edupedu.ro.

Exercițiu de memorie culturală

Controverse (29)


Exercițiu de memorie culturală
În „Impresii literare” (1908), Ilarie Chendi remarca, în Viena, însuflețirea ajunsă la paroxism, convins fiind că aceasta se explică prin faptul că auto

„La noi? Pare c-ar fi o prăpastie între noi și capitala noastră. Poeții n-o cântă (...), nuveliștii nu-i simt pulsul vieții. Sau când totuși se inspiră din ea, e pentru a descoperi noroiul, pentru a scrie ironii pe socoteala mahalagiului (...). Nicăieri o notă de simpatie, nicăieri un ochi mai ager pentru prinderea și prelucrarea artistică a notelor ei originale.

Și e păcat”, a firmă I.C.

Ne-am amintit cele de mai sus citind suplimentul revistei „Contemporanul” nr. 9/2013, intitulat „București în șapte mii de semne”, întrebându-ne în același timp dacă de-a lungul atâtor ani, situația s-a schimbat în mod simțitor. Aflăm cu această ocazie că între 18 – 20 octombrie 2012 în capitală s-a desfășurat Festivalul „București, mon amour”, deschis cu Gala Premiilor Contemporanul, laureații din 2012 fiind: Dumitru Radu Popescu („unul dintre seniorii romanului românesc postbelic”), Ion Simuț („Premiul de Excelență pentru critică și istorie literară”), Bogdan Crețu („o promisiune de înaltă ținută în critica literară contemporană”), Vladimir Epstein („îngerul lucid cu cartea în mâini”). Festivalul a cuprins și alte manifestări: expoziții de albume și carte, spectacole, o expoziție de fotografii realizate de Iulia Maria Kuciuk, recitaluri de muzică și poezie etc., organizatorii propunându-și să aducă în prim-plan „modele de înaltă ținută” într-o societate românească aflată într-o îngrijorătoare criză, a modelelor. Pentru a dezvălui cât mai multe fețe ale capitalei, a fost realizată și o mini-anchetă în cadrul căreia mulți participanți au răspuns la întrebările:

1.Ce înseamnă pentru dumneavoastră orașul București?

2.Ce impresie v-a lăsat această ediție a Festivalului „București mon amour”?

3.Cum credeți că am putea schimba imaginea Bucureștiului pentru a redeveni acel mic Paris de altădată? Cum ați vrea să fie? Ce-i lipsește? Ce-i prisosește?

După cum anticipau organizatorii, textele antologate dovedesc că fiecare autor are Bucureștiul lui unic. Adrian Christian Kuciuk, de pildă, a spus într-un interviu destinat presei albaneze că Bucureștiul i se pare „cel mai bun oraș pentru un prozator” și drept argument, aduce „cărțile pe care le-am scris în ambele limbi și pe care acum Bucureștiul meu (unul bilingv și metaforic) le îmbogățește prin prezența și absența lui”. Observă, de asemenea, că Bucureștiul are un mister aparte și câteva elemente de certă originalitate, din care poate ieși un oraș inconfundabil. Pentru aceasta însă trebuie realizat „echilibrul acela dintre esență și dinamică a vieții culte”, care presupune nu doar investiții bănești, ci, în opinia sa, „necesită alt gen de trudă și sacrificii”.

Eugen Uricaru „vede” în orașul – simbol „un amestec interesant și exploziv de virtuți și defecte”, așa cum i se pare România întreagă și consideră această ediție a Festivalului BMA „una de răscruce în sensul importanței sale ca fenomen cultural”. Ar dori ca Bucureștiul să nu mai fie confundat cu Budapesta în saluturile marilor vedete care îl vizitează. Ideea micului Paris e de părere E.U., vine de pe vremea când în Parlamentul României se vorbea în limba franceză. „Acum nu mai trebuie decât ca în Parlament să se vorbească românește... corect”. De remarcat faptul că romanul său „Rug și flacără” (1977) e „o evocare fascinantă a Bucureștilor lui Alexandru Ioan Cuza” și că după scenariul scris tot de autor s-a turnat filmul cu același titlu, film ce a fost distins cu Marele Premiu la Festivalul de la Santa Rem (Portugalia, 1979).

Pentru Ion Lazu, capitala noastră a devenit obiectul unei iubiri statornice, active și necondiționate, așa cum reiese din mărturisirea autorului: „Iubirea mea pentru orașul București nu băltește, nu lâncezește, nu se complace în pură contemplare...”. Adevărat grăiește căci a cunoscut amănunțit orașul, i-a cercetat cu atenție și interes fațadele și s-a pătruns de liniștea și armonia construcțiilor. Ca urmare, numai în decurs de un an, a postat pe blogul său 2.000 de fotografii cu imagini din București, cu un curaj ce părea să nu mă caracterizeze, am inițiat punerea unui număr de aproape 200 de plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruți”, precizează I.L. Ne îndeamnă să respectăm Bucureștiul, văzând în el un oraș singular în această parte a Europei și, totodată, să-i facem cunoscută istoria semnificațiile, devenirile. Bogdan Crețu nebucureștean, un om pe care îl leagă de capitală doar „câteva mituri livrești și câțiva prieteni” afirmă că Bucureștiul său e cel al marilor scriitori: „cel în care și-a trăit ultimii ani lucizi Eminescu, cel în care a băut bere, a făcut gazetărie și literatură Caragiale, cel în care a scris Camil Petrescu, cel în care a făcut carieră literară Liviu Rebreanu, cel în care Lovinescu a imprimat direcția modernizării literaturii române, dar și cel din care Călinescu, a fugit la Iași, ca să-și poată scrie Istoria...”. Consideră că inițiativa BMA are meritul de a menține în viață o conștiință a propriilor valori.

Corneliu Șenchea susține că Bucureștiul este o sursă inepuizabilă de povești, romane, piese de teatru, ecranizări, dar insuficient explorată de artiștii contemporani. Dacă e explorată totuși uneori, „rețin atenția doar subiectele și aspectele sordide de parcă un demon masochist ne împinge din 1990 până azi să stăruim într-o înfierare a propriei slăbiciuni, neputințe, ignoranțe și nepăsări”. Afirmațiile acestea (curios lucru!) intră în consonanță cu cele ale lui I. Chendi, cu toate că sunt despărțite de un lung șir de ani.

Mai puțin optimist și de loc diplomat, Constantin Șerban Cantacuzino are următoarea imagine a Bucureștilor: „un oraș trist, în momentul de față, într-o țară tristă, neguvernată de români, administrată de alții...”.

În încheierea acestor spicuiri, suntem îndemnați să afirmăm că „București în șapte mii de semne”, ediție alcătuită și îngrijită de Aura Christi, se constituie într-un nimerit exercițiu de memorie culturală, neuitând, desigur, aserțiunea: „Cel dintâi pas al activității critice este determinarea contemporană a valorilor istorice”. (G. Călinescu) Al. Serpens

În foto: prof. Corneliu Senchea

Trimite email

vineri, 28 noiembrie 2025, 05:35:19 Ora standard a Europei de Est

Poza zilei

Invitație BestMusic

Bucovina, la 25 de ani:

Tradiționalul concert de iarnă,

la Arenele Romane din București,

sâmbătă, 13 decembrie 2025, ora 19.00;

acces de la ora 18.00