Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

Stiri

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
3 noiembrie 2022
Naveta profesorilor să poată fi decontată și prin biletele de transport, nu numai pe bază de abonament – solicitarea sindicatelor către ministrul Educației
...................................
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) solicită ministrului Educației, Ligia Deca, să modifice Hotărârea de guvern nr. 569/2015 privind decontarea navetei profesorilor astfel încât sumele plătite de aceștia, ca sa ajungă la școală, să poată fi decontate și pe bază de bilete de transport, nu doar cu abonamente lunare, potrivit unei adrese obținute de EduPedu.ro joi seara.
Federația sindicală a profesorilor susține că ,,Am fost sesizați de către organizațiile sindicale afiliate că numeroși operatori de transport auto nu emit abonamente pe anumite distanțe, ceea ce conduce la imposibilitatea personalului didactic – care se deplasează la și de la locul de muncă cu autoturismul proprietate personală, cu respectarea art. 7 alin. (6) din Norme – de a beneficia de decontarea acestor cheltuieli“.

,,S-a ajuns în această situație deoarece, în lipsa abonamentelor pe ruta respectivă/rute similare, emise de operatorii de transport, nu se poate stabili care este cuantumul sumei pentru care se pot depune bonurile de achiziție a carburantului, în vederea decontării și, deci, nu se decontează aceste cheltuieli”, potrivit adresei FSLI.

Cu alte cuvinte, conform normelor în vigoare, dacă pe ruta pe care profesorul vine și pleacă de la școală cu mașina personală, transportatorii publici nu emit abonamente, atunci profesorului nu i se pot deconta banii pe benzină/ motorină, pentru că nu se știe cât ar costa un abonament la autobuz pe distanța pe care o parcurge...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
1 noiembrie 2022

14 ani de digitalizare a educației în România
Unde suntem, ce e de făcut? (P)

Digitalizarea înseamnă, pentru profesorii și managerii școlilor, deschiderea de a învăța, de a accepta lucrurile noi și de a integra tehnologia în educație. Iar asta le poate aduce tuturor beneficii reale. Pentru noi, totul a început în 2008, în Iași. Adservio iniția la Liceul ,,Vasile Alecsandri” un proiect de digitalizare care anunța o mare transformare în educația din România. Deși tehnologia era revoluționară pentru țara noastră și nu numai, lucrurile au mers greu. Poate tocmai pentru că noutatea era prea mare.
Cu toate că beneficiile erau substanțiale în privința ușurării lucrului profesorilor, a debirocratizării, nouă ani mai târziu, doar 35 de școli adoptaseră digitalizarea. Abia pandemia a adus o schimbare serioasă. De voie, de nevoie, multe unități de învățământ au căutat în grabă o soluție digitală și lucrurile au avansat.
Cu toate acestea, în prezent, doar 10-15% din școlile românești au o soluție de digitalizare a activității lor, cu catalog electronic, statistici, rapoarte, comunicare integrată și celelalte instrumente avansate. De ce doar atât? Subfinanțare, neasumare a unei viziuni clare la nivel de minister, teamă de nou.

Accelerăm digitalizarea sau mai așteptăm?

România are șansa de a recupera mult din timpul pierdut. Prin promovarea intensivă, tot de către Adservio, a nevoii de digitalizare, Ministerul Educației a extins programul-pilot privind folosirea exclusivă a catalogului electronic. În consecință, 742 de școli elimină acum catalogul clasic, de carton...

Ce aflăm de la Edupedu, care publică știri la zi despre educație...
28 octombrie 2022
Programul Masa caldă
450 de școli ar putea organiza programul Masa caldă în acest an școlar, potrivit unui proiect de ordonanță de urgență discutat astăzi (28 oct. 2022) în Guvern. Nu este acordat un buget suplimentar pentru 2022, ci doar pentru 2023 / Lista celor 350 de școli beneficiare încă nu este cunoscută.
………………………………
450 de școli ar putea să organizeze programul „Masa cadă” în anul școlar 2022-2023, potrivit unui proiect de ordonanță de urgență, proiect aflat pe ordinea de zi a ședinței de Guvern. Până acum, a fost publicată în Monitorul Oficial doar lista celor 300 de școli și grădinițe beneficiare, deși autoritățile au anunțat de ceva vreme că vor fi incluse în program încă 50 de școli pe lângă cele 300. Proiectul citat modifică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2022.
„(1) În anul şcolar 2022 – 2023, pe perioada desfăşurării cursurilor, preşcolarilor şi elevilor din 450 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat, denumite în continuare unităţi-pilot, li se acordă, zilnic, cu titlu gratuit, un suport alimentar constând într-o masă caldă sau într-un pachet alimentar, în cazul în care masa caldă nu poate fi asigurată, în limita unei valori zilnice de 15 lei/beneficiar, inclusiv taxa pe valoarea adăugată”, prevede proiectul menționat anterior.
În descrierea situației actuale se arată că „deoarece sumele aprobate în anul 2022 pot asigura suportul alimentar pentru încă 100 de unități de învățământ preuniversitar, ceea ce ar corespunde unei măsuri suplimentare de sprijin pentru preșcolarii și elevii aflați în situația riscului de abandon școlar, este necesară majorarea numărului de unități de învățământ beneficiare de la 350 la 450 de unități”.

Exercițiu de memorie culturală

Controverse (29)

Exercițiu de memorie culturală

În „Impresii literare” (1908), Ilarie Chendi remarca, în Viena, însuflețirea ajunsă la paroxism, convins fiind că aceasta se explică prin faptul că auto

„La noi? Pare c-ar fi o prăpastie între noi și capitala noastră. Poeții n-o cântă (...), nuveliștii nu-i simt pulsul vieții. Sau când totuși se inspiră din ea, e pentru a descoperi noroiul, pentru a scrie ironii pe socoteala mahalagiului (...). Nicăieri o notă de simpatie, nicăieri un ochi mai ager pentru prinderea și prelucrarea artistică a notelor ei originale.
Și e păcat”, a firmă I.C.
Ne-am amintit cele de mai sus citind suplimentul revistei „Contemporanul” nr. 9/2013, intitulat „București în șapte mii de semne”, întrebându-ne în același timp dacă de-a lungul atâtor ani, situația s-a schimbat în mod simțitor. Aflăm cu această ocazie că între 18 – 20 octombrie 2012 în capitală s-a desfășurat Festivalul „București, mon amour”, deschis cu Gala Premiilor Contemporanul, laureații din 2012 fiind: Dumitru Radu Popescu („unul dintre seniorii romanului românesc postbelic”), Ion Simuț („Premiul de Excelență pentru critică și istorie literară”), Bogdan Crețu („o promisiune de înaltă ținută în critica literară contemporană”), Vladimir Epstein („îngerul lucid cu cartea în mâini”). Festivalul a cuprins și alte manifestări: expoziții de albume și carte, spectacole, o expoziție de fotografii realizate de Iulia Maria Kuciuk, recitaluri de muzică și poezie etc., organizatorii propunându-și să aducă în prim-plan „modele de înaltă ținută” într-o societate românească aflată într-o îngrijorătoare criză, a modelelor. Pentru a dezvălui cât mai multe fețe ale capitalei, a fost realizată și o mini-anchetă în cadrul căreia mulți participanți au răspuns la întrebările:
1.Ce înseamnă pentru dumneavoastră orașul București?
2.Ce impresie v-a lăsat această ediție a Festivalului „București mon amour”?
3.Cum credeți că am putea schimba imaginea Bucureștiului pentru a redeveni acel mic Paris de altădată? Cum ați vrea să fie? Ce-i lipsește? Ce-i prisosește?
După cum anticipau organizatorii, textele antologate dovedesc că fiecare autor are Bucureștiul lui unic. Adrian Christian Kuciuk, de pildă, a spus într-un interviu destinat presei albaneze că Bucureștiul i se pare „cel mai bun oraș pentru un prozator” și drept argument, aduce „cărțile pe care le-am scris în ambele limbi și pe care acum Bucureștiul meu (unul bilingv și metaforic) le îmbogățește prin prezența și absența lui”. Observă, de asemenea, că Bucureștiul are un mister aparte și câteva elemente de certă originalitate, din care poate ieși un oraș inconfundabil. Pentru aceasta însă trebuie realizat „echilibrul acela dintre esență și dinamică a vieții culte”, care presupune nu doar investiții bănești, ci, în opinia sa, „necesită alt gen de trudă și sacrificii”.
Eugen Uricaru „vede” în orașul – simbol „un amestec interesant și exploziv de virtuți și defecte”, așa cum i se pare România întreagă și consideră această ediție a Festivalului BMA „una de răscruce în sensul importanței sale ca fenomen cultural”. Ar dori ca Bucureștiul să nu mai fie confundat cu Budapesta în saluturile marilor vedete care îl vizitează. Ideea micului Paris e de părere E.U., vine de pe vremea când în Parlamentul României se vorbea în limba franceză. „Acum nu mai trebuie decât ca în Parlament să se vorbească românește... corect”. De remarcat faptul că romanul său „Rug și flacără” (1977) e „o evocare fascinantă a Bucureștilor lui Alexandru Ioan Cuza” și că după scenariul scris tot de autor s-a turnat filmul cu același titlu, film ce a fost distins cu Marele Premiu la Festivalul de la Santa Rem (Portugalia, 1979).
Pentru Ion Lazu, capitala noastră a devenit obiectul unei iubiri statornice, active și necondiționate, așa cum reiese din mărturisirea autorului: „Iubirea mea pentru orașul București nu băltește, nu lâncezește, nu se complace în pură contemplare...”. Adevărat grăiește căci a cunoscut amănunțit orașul, i-a cercetat cu atenție și interes fațadele și s-a pătruns de liniștea și armonia construcțiilor. Ca urmare, numai în decurs de un an, a postat pe blogul său 2.000 de fotografii cu imagini din București, cu un curaj ce părea să nu mă caracterizeze, am inițiat punerea unui număr de aproape 200 de plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruți”, precizează I.L. Ne îndeamnă să respectăm Bucureștiul, văzând în el un oraș singular în această parte a Europei și, totodată, să-i facem cunoscută istoria semnificațiile, devenirile. Bogdan Crețu nebucureștean, un om pe care îl leagă de capitală doar „câteva mituri livrești și câțiva prieteni” afirmă că Bucureștiul său e cel al marilor scriitori: „cel în care și-a trăit ultimii ani lucizi Eminescu, cel în care a băut bere, a făcut gazetărie și literatură Caragiale, cel în care a scris Camil Petrescu, cel în care a făcut carieră literară Liviu Rebreanu, cel în care Lovinescu a imprimat direcția modernizării literaturii române, dar și cel din care Călinescu, a fugit la Iași, ca să-și poată scrie Istoria...”. Consideră că inițiativa BMA are meritul de a menține în viață o conștiință a propriilor valori.
Corneliu Șenchea susține că Bucureștiul este o sursă inepuizabilă de povești, romane, piese de teatru, ecranizări, dar insuficient explorată de artiștii contemporani. Dacă e explorată totuși uneori, „rețin atenția doar subiectele și aspectele sordide de parcă un demon masochist ne împinge din 1990 până azi să stăruim într-o înfierare a propriei slăbiciuni, neputințe, ignoranțe și nepăsări”. Afirmațiile acestea (curios lucru!) intră în consonanță cu cele ale lui I. Chendi, cu toate că sunt despărțite de un lung șir de ani.
Mai puțin optimist și de loc diplomat, Constantin Șerban Cantacuzino are următoarea imagine a Bucureștilor: „un oraș trist, în momentul de față, într-o țară tristă, neguvernată de români, administrată de alții...”.
În încheierea acestor spicuiri, suntem îndemnați să afirmăm că „București în șapte mii de semne”, ediție alcătuită și îngrijită de Aura Christi, se constituie într-un nimerit exercițiu de memorie culturală, neuitând, desigur, aserțiunea: „Cel dintâi pas al activității critice este determinarea contemporană a valorilor istorice”. (G. Călinescu) Al. Serpens
În foto: prof. Corneliu Senchea
 

Trimite email

sâmbătă, 26 noiembrie 2022