Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

„Nu uita că poezia nu se uită niciodată!”

Dl prof. Boris Belicciu, la al II-lea volum de versuri

„Nu uita că poezia nu se uită niciodată!”

Și matematica își are poezia sa, nu-i așa?
Pe care distinsul nostru profesor de matematică (de la liceul pedagogic) Boris Belicciu a descoperit-o de multă vreme.

Aseară (joi, 5 decembrie 2013), la sala festivă a Baroului de Avocați, domnia sa și-a lansat cel de-al doilea volum de poezii (la vreo 6 ani distanță de primul).
Debut târziu (după 80 de ani), din modestie sau timiditate? se-ntreabă Crenguța Gânscă în prefața volumului…
„Poetul-matematician Boris Belicciu ne provoacă azi cu un al doilea volum de poezii ce poartă deja amprenta specifică. Nu putem vorbi de o altă etapă de creație, căci aceste poezii nu succed neapărat celor din primul volum, unele chiar se suprapun sau sunt anterioare din punct de vedere cronologic. Ele sunt pur și simplu alte selecții dintr-un atelier de creație pe care îl bănuim mult mai vast decât ne lasă autorul să întrevedem o dată la… șase ani”, scrie autoarea în prefața volumului, intitulat „Poezii” (ilustrat simplu, cu două pene de scris și o călimară funcțională, deschisă).
Aflăm, tot de pe copertă, că distinsul nostru profesor s-a născut în comuna Cuza-Vodă, județul Ismail (Basarabia), România, în 16 august 1925. În 1970, nici nu știam că e basarabean! Dar trebuia să fi intuit: era prea mare român, prea modest, curat și drept, un excepțional profesionist, de aleasă noblețe sufletească!
„Ce fel de unghiuri/  mai poate avea/  un triunghi?”
Despre omul, profesorul și poetul Boris Belicciu au vorbit la superlativ, după caz, cu argumente literare și citate din volum: Pașcu Balaci, Crenguța Gânscă, dl prof. Liviu Câmpeanu și dl Voicu David; după care s-au dezlănțuit cei din sală, foști elevi în majoritate zdrobitoare; l-au cântat poeții și interpreții. Dl Florian Chelu chiar i-a compus o melodie pe versurile unui sonet din primul volum; dascălii prezenți i-au cântat Imnul învățătorului și tradiționalul La mulți ani!
A fost mai degrabă o ședință specială de cenaclu, desfășurată într-o atmosferă familială; pentru că nimeni nu a venit din obligație, ci din profund respect și cu mult drag pentru distinsul profesor. Toți păreau o mare familie, adunată de sărbători la casa părintească, lângă pomul de Crăciun. Chiar și Moșul ni s-a arătat, la final, dar cu sacul gol.
Ascultându-l vorbind pe distinsul meu profesor de matematică, în timp ce mulțumea tuturor pentru sprijin, l-am regăsit neschimbat în ciuda celor 87 de ierni care i-au albit părul, dar i-au păstrat sufletul intact și mintea limpede, blândețea și voioșia, care i se trag de la caracterul său mare, incoruptibil. Doar patru versuri ne-a recitat în intervenția sa: „De-aș putea să scriu o odă,/ s-ascult lira de profet,/ cum sătucul Cuza-Vodă/ s-a-nfrățit cu Cărpinet…” După care a concluzionat: „Nu uita că poezia nu se uită niciodată!” 
Moise-Ovidiu DAN
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: „Nu uita că poezia nu se uită niciodată!” 

Trimite email

Pentru mai multe poze click aici

miercuri, 11 decembrie 2019