Menu

Arhiva

Din:

Pana in:

„Mi-am dedicat viața școlii”

La aniversară – profesor Mihai Crețu

„Mi-am dedicat viața școlii”

„Vine-o vârstă, vine-o vreme”... când tragem linie și adunăm. Privim în urmă și rememorăm. Derulăm filmul realizărilor. Restul se uită, nefiind important(e)...

Unui profesor nu-i poate fi deloc ușor să parcurgă drumul întreg al devenirii pentru că niciodată nu a fost singur. Din prima clipă, el a avut alături o clasă de copii (și de părinți) și încă una și încă una. Oare câte clase are în câmpul vizual, într-o zi, într-o săptămână, într-o lună sau într-un an școlar un profesor de matematică? El, cu siguranță, știe. Dar în 44 de ani, 10 luni și 29 de zile? Cu toată știința sa, cred că de-acum l-am încurcat. Nu mai e în stare să ne spună... cu exactitate matematică!
 Pentru distinsul profesor de matematică Mihai Crețu, ziua de 8 noiembrie e motiv de sărbătoare, nu de calcule. Fiind Mihai și-a serbat ziua onomastică. Două zile mai târziu, în 10 noiembrie, a avut din nou motiv întemeiat să sărbătorească, fiind ziua de naștere. Dar acum a făcut-o la alte dimensiuni, invocând încă un motiv, poate cel mai puțin agreat: tot socotind atât, a albit. Cu tâmplele ninse, cu experiență cât încape, înțelept și resemnat, trebuie să renunți la tot ceea ce a fost frumos și înălțător, pentru că total nedrept, societatea te scoate de pe orbită, te pune la index.
Joi, la Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuși” din Oradea, colegii și prietenii au venit să-l sărbătorească pe distinsul profesor.
Contabilizând, constată, cu satisfacție, că s-au împlinit 44 de ani, 10 luni și 29 de zile de când și-a început apostolatul didactic. 31 de ani în colegiul brâncușienilor orădeni, iar 14 la Livada și Nojorid (ca director). Și la „Brâncuși” a ocupat funcția de director și director adjunct timp de 22 de ani (15 ca director și 7 - director adjunct). Așadar, din cei 45 de ani de slujbă la catedră 36 s-a aflat în fruntea tuturor. Cât bine o fi înfăptuit în 45 de ani? Cunoscându-i sufletul, am putea estima: mult! Câte ființe a bucurat cu vorba sa molcomă, cu atitudinea sa părintească? Cine nu a încăput în inima sa largă? Privind în jur, pe la mese, m-am întristat puțin văzând multe locuri goale. Acolo stăteau cândva prietenii. Mulți! Locul lor a fost și acum rezervat. Domnia sa nu i-a uitat, i-a așteptat să vină. Doamne, cu cât drag știe să te cuprindă profesorul de matematică! Prin construcție, nu e o fire romantică și visătoare, dar trăiește interior cât zece! Plin de noblețe și bunătate, nu reproșează niciodată nimănui nimic. Lasă totul în grija propriei tale conștiințe. Dumnezeu l-a înzestrat cu răbdare, calm și înțelegere față de toți, fără deosebire de rang. Elevul, părintele și colegul profesor, în fața Domniei sale, se bucură de aceleași drepturi, atenții și de tot respectul! Oare cine nu a fost respectat și iubit de domnul profesor? Și când era supărat, din pricina sănătății, nu se putea supăra pe cei din jur. Dacă însă se întâmpla, îi trecea repede, ștergea și uita!
Domnule profesor, aveți motive să rămâneți în conștiințele și în sufletele noastre și ale atâtor generații ceea ce ați fost o viață: un model de dascăl și un OM de valoare, un Suflet mare, cât o întreagă istorie!
La mulți ani! (Ovidiu DAN)
P.S. Pentru mai multe poze, accesați Galeria foto: „Mi-am dedicat viața școlii”.

Trimite email

Pentru mai multe poze click aici

luni, 21 octombrie 2019